04 -02 -2010

Nu citesc presa pentru ca asta ar insemna sa imi otravesc mintea cu minciuni si manipulari. Prefer sa ma izolez intr-o lume in care sa am cat mai putin de a face cu mizeriile statului contemporan. Cand un articol de genul acestuia ajunge pe la urechile mele mi se urca sangele in tample de frustrare si mai scriu cate un articol in replica asa cum fac si acum.

Am auzit de Mircea Platon sau cel putin de numele acesta in presa scrisa. Nu l-am tinut minte pentru el insusi ci mai mult pentru rezonantele filosofice ale numelui sau. Totusi intre un Platon care a conceput el insusi o Republica ce a fost preluata de insasi ideologia marxista (si apoi de cea comunista) si un Platon care ia apararea in articolele sale calailor lui Socrate e o mare diferenta.

Discursul lui merge pe diabolizarea marxismului in general dupa modelul tipic al corporatismului: „daca esti marxist – esti comunist – esti totalitar – mai buni suntem noi corporatistii care suntem doar semitotalitari”. Un astfel de discurs pare destul de logic in sine. Intre totalitarismul comunist si semitotalitarismul capitalist exista o diferentiere si o greutate in favoarea ultimului si asta o putem constata fiecare dintre noi care iubim libertatea.

Un astfel de articol insa distorsioneaza subtil faptele in doua puncte majore. Mai intai antisclavagismul care se opune traditional ideologic celor care ii platesc pe el este identificat abuziv cu marxismul in general. Ideile antisclavagiste de respect fata de omul simplu si pe stopare a celor care il tin in lanturi vin chiar din antichitate. Crestinismul insusi la care neoplatonicianul (sic!!!) face apel s-a impus in istorie opunandu-se stoicismului roman care e un fel de corporatism antic. Sofistii antici si „cinicii” (termenul „cinic” avea alt sens decat cel de astazi insemnand mai mult „boem”) de asemenea au sustinut idei antisclavagiste. Marxismul a fost doar una dintre manifestarile moderne ale antisclavagismului si nu antisclavagismul in intregul sau.

O a doua distorsionare subtila a realitatii este aceea ca marxismul originar insusi este identificat cu totalitarismul comunist si cu neomarxismul de gherila din America de Sud. Eu personal nu sunt de acord cu multe din ideile marxiste insa comunismul totalitarist a fost pentru marxism cam ceea ce este biserica actuala cu mizeriile ei fata de Isus si primii crestini: profitorie. Imaginea spirituala a acestor oameni a fost doar folosita de comunism si biserica la fel cum corporatiile folosesc imaginea vedetelor astazi pentru a si-o spala pe a lor. Mircea Platon si altii ca el au impresia ca pot si reface drumul inapoi incercand sa submineze valoarea unor idei doar pentru ca niste profitori s-au folosit de imaginea lor in istorie de parca un Isus sau un Marx ar fi de acord cu ceea ce a ajuns biserica si totalitarismul comunist.

Evident, presa la fel ca si sindicatele sunt platite de corporatii/patroni/oligarhi pentru a sustine idei favorabile sclavagismului, pentru a distorsiona evenimentele cotidiene in asa fel incat sa le faca imagine pozitiva si astfel sa nu riste vreo revolta sociala care sa ii scurteze cu un cap sau ceva. Un astfel de ziarist isi face pur si simplu „meseria” si ofera o imagine proasta celor care nu accepta ordinea mondiala numindu-i sec neomarxisti. Evident ca in mintea omului simplu neomarxismul se asociaza cu bandele mafiote din America de Sud care fac trafic cu droguri si care rapesc cetateni pentru a cere rascumparare. Ideea articolului s-ar traduce in ceva de genul: „acceptati semisclavagismul corporatist, mergeti voiosi la vot si platiti vilele, deplasarile in strainatate, diurnele, limuzinele, posetele de zeci de mii de euro pentru pitipoancele politicienilor etc. etc., etc., etc……, daca nu vreti sa vina neomarxistii si sa va rapeasca si sa va distruga”. Iata cum se face presa!

Nu stiu cat de utopice sunt noile constructe antisclavagiste de astazi. Stiu insa doar ca a da credit corporatismului contemporan etichetand aceste teorii drept marxism e o marsavie. Sa o spunem pe sleau: cel care considera ca lumea actuala e „normala” e platit pentru asta.
Trei tipuri de om sustine astfel de idei. Primul e omul de afaceri care castiga milioane, are garda de corp si sta mai mult in afara infectiei urbane decat in interiorul ei si intr-adevar, cu cateva exceptii viata lui e destul de faina si lumea i se pare normala. In fond principalul sustinator al ideii teoriei „lumii perfecte” care imagina lumea ca pe un ceas perfect ordonat a fost imparatul roman Marc Aureliu. Din astfel de pozitii lumea pare cu adevarat „perfecta”. Un al doilea tip este cel ce e plasat in posturi cheie in societate. Pentru asta iti trebuie din start ceva cinism sau pur si simplu ajungi la el modelandu-te dupa cerintele sistemului. Ai viata ta, sistemul lucreaza cumva in favoarea ta – de ce sa te chinui sa il schimbi daca nu te doare capul? Oricum niste fite de nevasta de lider politic in care sa deplangi „nedreptatea sistemului” iti poti permite asa printre picaturi. Al treilea caz este cel al mercenarului vulgar. Nu prea crede in ce spune dar o face pentru ca trebuie sa traiasca cat mai comod si atunci prefera sa se prostitueze astfel.

Nu stiu daca ziaristul in cauza face parte din a doua sau a 3-a categorie. Nu face insa parte din prima pentru ca atunci si-ar folosi timpul pentru activitati mai profitabile decat pentru a scrie articole de presa. E posibil ca o parte din salariu sa vina de la SRI asa cum se intampla cu foarte multi dintre ziaristi. Cam are fata de absolvent de SRI chiar daca incearca sa o ascunda sub o masca de baiat de treaba lasandu-si un pic de barba si purtand un pulover banal! Dar daca dati la o parte barba si ii puneti costumul veti avea un James Bond autentic. Ma rog nu avem cu stii sigur asta deci e posibil sa fie un simplu mercenar mediocru. In fond nu conteaza prea mult. Interesele lui se pot ghici destul de bine.

Bai nea Republicanule ia ia-ti tu „intreaga tesatura socio-culturala a Europei traditionale, de la familie la literatura clasica sau religie…la educatie.” si baga-ti-o unde simti tu pentru ca pe unul ca mine pur si simplu m-a sufocat. Adevarata familie (pe care ai bagat-o tendentios aici) cu greu a fost gasita in trecut si cu atat mai greu este de gasit astazi. Daca o comparam cu familia animalelor vedem ca familia umana e o caricatura grotesca. Asta tocmai datorita sistemului sclavagist „traditional” care a distrus relatiile dintre oameni si pe care vad ca il perii tu cu o grija materna. Tare frumos mai era sa scrii versuri basite (la fel ca si articolele contemporane pe care le scrii) la curtea cutarui principe in timp ce intre mercenari si sclavi se ducea (si inca se duce) un razboi psihologic in scopul profitului lacom si nesatios.

Am o veste pentru tine: cauta-ti un alt job ca la un moment dat n-o sa mai puna nimeni botul la mentalitatea voastra de zei pe pamant. Uite statul deja nu mai baga bani in presa atata timp cat nu a convins sclavii sa vina la vot (vezi absenteismul de la ultimele alegeri) . De aceea ziarele dau faliment pe capete. Nici cu SRI nu o sa mai tina mult. Invata de pe acum sa faci ceva pentru comunitate pentru ca la un moment dat sclavii se vor destepta la si n-o sa va mai slujeasca. Si o sa muriti dracului de foame daca nu invatati sa va slujiti si singuri hoitul…

Zilele astea s-a lansat Ipad de la Apple. Ma rog. Nu discut despre neajunsuri sau inovatii. Vreau doar sa postez o parodie cu ajutorul celebrului film cu Hitler:



S-au facut o gramada de astfel de parodii. Cel mai tare mi s-a parut cea la adresa reactiei trustului Impact fata de scandalul "poneiului roz" de la ICR New York. Il postez si pe asta pentru fun:




Se vede ca e facut de "artisti" ;)

19 ian 2010

S-a ‘nebunit lumea dupa „Avatar” in ultimul timp. Nici n-a aparut bine pe piata şi deja e dat cel mai tare SF of all times. Şi hai ca m-am dus şi eu la mall sa-l vad. Sala a fost plina ochi. Pentru mine au fost cele mai scurte 3 ore din viata mea. Filmul e extrem de dinamic şi prezinta o sumedenie de detalii realiste despre o lume fantastica. Aproape ca nu ai timp sa anticipezi desfaşurarea actiunii ca eşti surprins o alta scena cu cadre extrem de spectaculoase care cocheteaza de multe ori cu ceea ce Kant numea „sublim dinamic”. S-a lucrat foarte mult la un astfel de film iar resursele folosite se pare ca au batut toate recordurile. Intr-adevar efectele speciale sunt foarte realist facute. Animatiile, obiectele, personajele au avut nevoie de foarte multi şi foarte buni profesionişti pentru a fi facute. Unele par uşor trase de par in ceea ce priveşte iluzia de realitate insa tinand cont de cat s-a lucrat la ele şi de ceea ce vor sa redea cred ca 3 D iştii şi-au facut foarte bine treaba. Sunt absolut convins ca 3 D-ul e cea mai puternica parte a filmului.

Ca inovatie de subiect filmul nu aduce nimic nou ci preia tema colonialismului regasita in filme ca „Dansand cu lupii” sau „7 ani in Tibet”. In Avatar civilizatia umana e prezentata in conflict cu o civilizatie diferita, de data asta una extraterestra. Omenirea are tehnologie superavansata cum ar fi posibilitatea de teleportare a sufletului intr-un alt organism, calatoria pe o alta planeta, roboti umanoizi pe post de vehicule in care omul sta protejat şi care ii imbunatatesc performantele de control al realitatii exterioare etc. Pe de alta parte civilizatia extraterestra locuieşte pe un fel de satelit au unui fel de Jupiter albastru şi e prezentata din punct de vedere tehnologic la nivelul arcului dar puteri paranormale specifice genului fantasy. Civilizatia umana vrea un material ce se gaseşte pe teritoriul nativilor care insa lupta feroce pentru apararea acestuia şi a culturii lor. Se simte o oarecare reverberatie politica fata de razboiul din Irak. Personajul principal e teleportat intr-un corp de nativ spre a negocia cu aceştia insa se indragosteşte de o nativa şi ii tradeaza pe civilizati ramanand in trib.

Conflictul asta dintre lumea SF şi cea Fantasy se prelungeşte inclusiv in structura imanenta a filmului. Ca filosofie filmul e mediocru, sub ceea ce exista in „Matrix” 1 sau „Stapanul inelelor”. Se foloseşte o conceptie antica despre migratia sufletului şi entropie. Teoriile moderne asupra „Eului” şi „conştiintei” nu mai vad sufletul şi trupul in mod dualist aşa cum se poate vedea in film. Pentru cine nu a avut timp sa le studieze şi se multumeşte cu cele mai „demodate” se poate ca filmul sa para intr-adevar cel mai bun din toate timpurile. Pentru mine insa care nu subscriu la aceste teorii mai noi filmul mi se pare lipsit de consistenta. Nu subscriu nici la reintoarcerea la lumea primitiva propusa pentru prima data in filosofie de cincii antici, remixata de J.J. Rousseau şi reluata de altii mai noi pana cand a ajuns sa mai fie odata propusa şi de acest film. Consider ca nu e nevoie sa ne intoarcem noi la spiritul primitiv ci e de ajuns sa renuntam simplu la escrocheriile noastre morale şi religioase pentru a convinge sclavii sa ne serveasca putregaiul. E de ajuns atat.

Personal umana mi se pare puerila propunerea etica şi filosofica a filmului pentru desavarşirea şi implinirea. Odata cu reincarnarea finala personajul principal practic a nimerit din lac in put. Fiind olog ca om avantajul ar fi pentru el ca şi-a recuperat picioarele odata cu reincarnarea in alt corp. Dar la cat este de agresiva lumea in care s-a reincarnat se pare ca cumva şi le va pierde iar. Eu vad intr-un astfel de film insele reclamele care ii promit omului civilizat o noua viata, o schimbare radicala dar care pana la urma produsul lor nu schimba nimic in viata lui. Practic in decizia morala a mentalitatii „avatar” de a evada in alta lume se resimte cultura de masa care inca casca gura spre a se lasa manipulata cu gogoşi despre „schimbare” şi „american dream” servite de autoritati. Aici vad diferenta fata de claritatea mentalitatii existente in Matrix 1 şi Avatar. In Matrix 1 situatia era clara; ai ales sa vezi realitatea, refuzi iluzia şi ceea ce iti ramane e sa ii trezeşti şi pe ceilalti pentru a pastra natura umana. In Avatar, dimpotriva nu se insista pe deconstructia iluziilor civilizatiei ci pe schimbare formala. Matrix presupune cu adevarat o „neincredere fata de metanaratiuni” prin recursul la o viata normala, neafectata de iluzii in timp ce Avatar propune o alta metanaratiune : reintoarcerea la un alt tip de primitivism. E la fel cum sistemul propune imaginea unor alti politicieni pentru a şi-o spala pe a lui.

Pentru cel care e mai introspectiv şi mai circumspect in ceea ce priveşte gogoşile societatii Matrix 1 e deasupra lui Avatar. Pentru omul ocupat cu problemele zilnice, care inghite cam tot ce sistemul ii ofera şi fara apetit pentru tipul asta de analiza Avatar este mai bun. Chiar daca şi la Matrix 1 se simte influente comerciale (ca introducerea calugarului intelept sau a luptei cu armele de foc) totuşi parca sunt facute mai superficial, mai de fatada pe cand agresivitatea şi razboiul sunt parte din mentalitatea echipei de la „Avatar”. Asta e! Probabil ca unii dintre ei s-au imbogatit facand jocuri video de tip shooter, simulatoare etc, etc subventionate mai mult sau mai putin direct de catre stat (semipolitienesc). Le ramane sa se duca in biserica sau intr-un templu semiprimitiv pentru a-şi reculege sufletul dupa ce au inspirat in prealabil mii de oameni sa se inroleze in armata cu shooterele lor spectaculoase.

Mie personal nu imi plac fantasy-urile pentru ca atesta un spirit mult prea dualist, incapabil de a fi ferm şi de a se organiza teoretic. Fantasy-ul e o proiectie a unei tehnologii mai mult organice intr-o lume traditionala ce atesta nehotararea intre promisiunile SF ale tehnologiei şi ramaşitele mitice ale unei lumi trecute. Rezultatul e o strutzocamila. O astfel de mentalitate este cea a soldatului care face cand pe victima cand pe calaul cand pe ambele deodata. Din pacate o astfel de emotionalitate se regaseşte aproape identic in mentalitatea corporatista. Pot vedea in acest film pe omul care accepta un job stresant sau umilitor in schimbul banilor şi care apoi işi linge ranile prin repulsia fata de civilizatie, prin apetitul pentru paseism. Un astfel de personaj resimte dureros presiunile superiorilor dar sa-l vedeti cu ce voluptate e dispus sa umileasca şi el la randul lui pe subalternii sai! Pentru mine amestecul acesta nedecis de lucruri ma trimite cu gandul la omul care una zice/crede şi alta face, care lasa „ciocul mic” fata de autoritati şi de implicarea in problemele sociale contemporane.

Imi vine sa il intreb pe fatezist: baaaaa!!!! Vrei sa te intorci la o viata primitiva sau sa sari in viitor şi sa ai nişte maşini ultrabengoase? Nu le poti pe ambele dintr-o data! Ştiu ştiu, intreaga istorie a culturii s-a facut pe baza unor astfel de evadari. Dar parca astazi constrangerile sunt ceva mai discrete şi daca ai avea intr-adevar nerv in tine ti-ai putea aduce lucrurile bune din viata primitiva aici in contemporaneitate. Daca tot ai destula minte incat sa poti sa cochetezi cu tehnologia de ultima ora totuşi nu poti sa faci un efort ceva mai mare incat sa ieşi de sub indoctrinare şi sa te ridici un pic? Ştiu, sufletul insuşi e un amestec de epoci stilizate semantic prin moştenire genetica. Doar ca mie mi se cam taie atunci cand regasesc şi ambitii colonialiste intr-un astfel de vector afectiv. Nu e stilul meu de viata. Fantezistului ii place dualismul. Ok. Mie nu.

Totuşi, ceea ce mi-a atras in mod special atentia la acest film este lehamitea omului simplu fata de societate. Un astfel de film nu se face aşa cu o idee care ii vine unuia pe chelie. Se fac studii de piata la fel ca in cazul reclamelor. E show biz şi scopul e sa aiba cat mai multi spectatori şi sa se scoata cati mai multi bani. Ei bine repulsia fata de autoritate şi societatea dezvoltata care poate fi gasita la acest public ar trebui sa dea de gandit unora. Sentimentul cu care ramai din acest film e acela ca ceva nu e in regula cu societatea. Daca intri intr-o companie sau intr-o institutie dintr-o tara civilizata eşti cucerit de amabilitatea oamenilor, de zambetul şi entuziasmul creator al fiecaruia. Şi totuşi un astfel de film arata ca asta e o minciuna. Sufletul omului contemporan e un suflet deprimat al carui prim ideal e acela de a parasi civilizatia şi de a-şi incerca refacerea vietii.

Dintre filmele de mare succes la public probabil ca „avatar” este cel mai subversiv. Imaginea proasta care i se da tehnologiei in general şi armatei in special atesta gustul publicului de-a dreptul obosit şi rejectiv pentru nesfarşitele razboaie in care civilizatia se tot baga şi pentru promisiunile inca neonorate ale tehnologiei care se pare ca mai mult creeaza probleme noi decat le rezolva pe cele vechi. La fel ca şi Matrix filmul nu incearca deloc sa salveze imaginea institutiilor şi civilizatiei prin scoaterea la suprafata a „opozitiei” care salveaza lumea de personajele malefice. Parabola fata din razboiul din Irak pornit de administratia Bush e clara: „We will respond the terror with terror” spune comandantul militar la un moment dat la fel cum spunea fostul preşedinte american. Intr-adevar filmul speculeaza discrepanta politice dintre majoritatea cetatenilor şi directiile politicienilor luate sub interesele corporatiste pe care ei le apara. Administratia Bush a fost cu adevarat un dezastru pentru increderea omului simplu in sistem. Omul contemporan are o din ce in ce mai mare neincredere in sistem insa Bush a reuşit sa duca aceasta nemultumire la apogeu. Numai un as caştigator al scoaterii primului preşedinte negru a mai putut salva cate ceva din aceasta poveste.

Cred ca subiectul e inflamat de presa pentru ca lumea e speriata de boli. Exista o forma a nevrozei obsesionale care se cheama "hipocondrie". Neroticul se crede bolnav si uneori o da in "doctor shopping". Presa a speculat un astfel de substrat nevrotic pentru a face ceva audienta. Situatia nu arata a pandemie. Si totusi multi deja au intrat in febra molimelor secolelor trecute. Sa mai zica cineva ca trecutul arhaic nu guverneaza psihicul omenesc!
Cu cat fondul psihopatologic nerotic al cuiva e mai mare cu atat el e mai speriat de pandemie.

5 minute daca le traiesc nu vreau sa le traiesc in anxietate. Nu ma vaccinez domn'e! Sa vina pandemia si mai vb. Pana atunci nu-mi pierd timpul cu asta.

Zapada s-a gandit sa mai faca o „farsa”. S-a retras exact cand au inceput sarbatorile si s-a reasezat cand s-au terminat.

Foarte multi isi doresc sa ninga doar intre 24 decembrie si 3 ianuarie pentru ca in restul timpului se blocheaza circulatia… Multi dintre ei sunt draguti doar pe 8 martie si 1 iunie.

Cel incorsetat in problemele cotidiene percepe asta ca pe un semn rau: „bai ce ghinion! O sa avem un an rau! O sa muriiiiiim!!!!! „
Si totusi, ningand deja de 2 ori, iarna asta se dovedeste a fi mult mai frumoasa decat cele trecute unde ani si ani nu vedeam decat cativa fulgi.

Hihihi!

Va doresc un an la fel de norocos ca inceputul lui ;)

Zapada tocmai asternuta a starnit nervi in trafic si balamuc in Bucuresti si alte astfel de orase. In alte locuri a adus pace in suflet: