Timpul este cel ce vindeca totul...

Eram acum cateva zile in tramvai. Care stationa in statie. De pe trotuarul opus doi adolescenti la 16-17 ani imbracati usor trendy dar cu alura de baieti de treaba au dat navala pe trecerea de pietoni sa prinda tramvaiu'. Din sens opus venea un Mussolini imbracat in haina de maresal cu epoleti, cu insigne pe piept si intr-o masina de epoca (anii 1930-40) bine intretinuta. In timp ce baietii treceau fatza babalacului se zbarcea de injuraturi fatza fatza de impertinenta mucosilor care nu s-au oprit la trecerea suitei regale... Urcati in tramvai unul dintre ei zicea: "Uite ma ala era in masina si se grabeste si io pierd tramvaiu' ca nu opreste el la trecere..." Nici nu observasera ca era masina de epoca. Pe care nu dadeau nici macar 2 bani...

De la romantism la viol...Sfaturi pentru potentialele victime

Din pacate, istoria s-a facut de violatori si talhari. Intrunirea soldatilor in armate si acceptarea superiorilor ierarhici, cu riscul de a fi ucisi in lupte mai curand de a produce ceva, se datoreaza tocmai seductiei orgiei urmate cuceririi cetatii. Astazi aceste lucruri sunt recunoscute drept crime dar in trecut erau acceptate ca activitati onorabile, eroice.

Datorita acestui trecut intiparit in memoria speciei, noi barbatii suntem incitati de femeia cetate, cea care trebuie cucerita, si mai putin de cea care se ofera de-a gata. Rareori vedetele masculine se indragostesc de fanele care isi ofera pe de-a gata dragostea, fie ea si declarat netarmuita. Dimpotriva, o femeie indecisa sau sceptica trezeste in sufletul masculin acea nevoie de cucerire cu care dragostea se reimprospateaza. Un „da” constant spus de femeie iubitului conduce la o saturatie din partea lui, venita parca sa stopeze aceasta disponibilitate inflationista a dragostei. In fond, sexualitatea, ca motor al dragostei de cuplu, este mai mult o infranare a reproducerii decat o permisivitate a ei. Sexualitatea este un ansamblu de mecanisme care de fapt mai mult infraneaza nasterea continua de pui la organismele evoluate pentru ca parintele sa dea mai multe sanse de supravietuire si dezvoltare puiului.

La om, o multime de acte sexuale se risipesc si doar unul e nevoie pentru fecundare. O multime de spermatozoizi se risipesc si doar unul e necesar pentru a se uni cu ovulul. O multime de ovule sunt lasate sa se risipeasca lunar si doar unul ajunge sa fie fecundat. Intr-o astfel de relatie de cuplu cineva trebuie sa stie sa spuna „nu”; daca no o face femeia, atunci o va face barbatul.

E scris in codul genetic al omului sa imparta cu specia valorile sale individuale si sa isi duca samanta cat mai departe de "trunchi"... De aceea, cu cat celalalt e mai „strain”, cu atat in suflet apare atractia. Doors Jim Morrison a avut dreptate doar partial (din punct de vedere stiintific, desigur) cu versurile din „People Are Strange”. Ele se aplica doar in cazul marginalizatilor social. Daca aceasta „ciudatenie” propune un nou stil de viata, atunci ea devine seducatoare. Dragostea romantica din fata unei persoane straine misterioase vazuta pe strada se zbate de fiecare in noi... E valabil pentru ambele sexe. Romeo si Julieta faceau parte din familii in relatie de dusmanie. Alexandru cel Mare si vestita indianca de care s-a indragostit faceau parte din lumi diferite. Dimpotriva, dragostea casnica se stinge usor si ramane doar cu proiectiile maternale ale legaturilor familiale. Ea ramane solida in timp insa, daca nu e resuscitata, isi poate pierde stralucirea initiala.

Paradoxal este faptul ca violul a avut in perioada clasica si un rol benefic, din punct de vedere genetic. Comunitatile clasice, izolate intre zidurile stramte ale cetatilor, au fost astfel „improspatate” genetic de acei talhari. Multi violatori aduc acest argument al diversificarii genetice pentru justificarea crimei lor. Dar, daca luam in calcul libertatea de miscare a omului contemporan, atunci vedem ca argumentul acesta nu sta in picioare deloc. Oamenii se pot improspata genetic mai simplu prin mobilitatea indivizilor decat prin acest tip de agresiune. Asa ca violul ramane o crima, un abuz al celui mai puternic (violatorul) fata de cel mai slab (victima).

Problema violului a pus in mod eronat psihanaliza intr-o lumina nefasta deoarece a gasit o anumita complicitate inconstienta a victimei fata de abuzul violatorului, prin atragere si incitare. Cei care au lansat aceasta acuzatie au ignorat faptul ca, in aceeasi masura, psihanaliza a recunoscut si existenta binecunoscutei reactii de refuz a victimei, reactie care este, desigur, de cele mai multe ori, mult mai puternica decat cea de acceptare. Dar, pe baza acestei neintelegeri, a aparut apoi ideea cum ca psihanaliza ar sustine ca violatorul este nevinovat. Asa ca trebuie precizat ca, desi psihanaliza a recunoscut atractia inconstienta mai mare sau mai mica a victimei pentru viol, totusi nu ii este specific ei ideea cum ca violatorul ar fi nevinovat sau ca violul ar fi posibil din vina victimei. Asa ceva nu decurge deloc din vreo teorie a psihanalizei. Apoi, acest domeniu al stabilirii vinovatiei/nevinovatiei nu apartine psihanalizei ci moralei si dreptului. Psihanaliza se ocupa cu altceva. Daca ea a gasit unele pulsiuni criminale in mintea omului (in general) asta nu inseamna ca a incurajat vreodata punerea lor in act. Dimpotriva, demersul ei presupune o mai optima negociere intre aceste tendinte contradictorii si conflictuale existente in minte omului.

Violul se intampla uneori si la animale. Imperecherea diavolului tasmanian nu are nimic romantic in ea; masculul pur si simplu sechestreaza femela intr-o scorbura sau un alt spatiu fara iesire si o violeaza in adevaratul sens al cuvantului timp de cateva zile. Leii masculi sunt animale magnifice insa in viata fiecaruia dintre ei exista un episod grotesc. Initial nomazi, ei preiau un grup de leoaice prin violenta, ucigand sau gonind masculii rezidenti, ucigandu-le puii. Daca femelele izolate nu consimt la dominatia lor, ei pot sa le si ucida. In cele din urma ei devin stapani peste grupul de femele si tati pentru urmatorii pui. In varful piramidei violentei la imperechere se afla rechinii care, dupa cum arata video-ul de mai jos, implica muscaturi puternice specifice dintilor rechinilor. Femela este muscata de mascul in general de aripa si barnhii, insa semenele dintilor se pot vedea pe tot corpul. De multe ori, la actul imperecherii participa mai multi masculi, dupa cum se poate vdea in acest video. In multe cazuri femela pur si simplu moare in urma acestui asalt sexual prelungit cu mai multi masculi.


Dar, trebuie mentionat ca violul nu exista la majoritatea animalelor deoarece libidoul masculului e stimulat de disponibilitatea femelei. Dupa ce a ramas gestanta, un mecanism endocrin slabeste si libidoul masculului asa ca violul e exclus prin functia autoreglativa a speciei.

La omul contemporan violul are doua forme; exista un viol facut de curiosi si un altul facut de sadici. Curiosii sunt de doua feluri. Prima categorie este cea a celor marginalizati. Acestia fie sunt adolescenti, insuficient de experimentati in abordarea sexului opus sau in gestionarea pulsiunii libidinale, fie sunt maturi dar decazuti social, incapabili de a convinge o femeie sa le accepte compania. Nesuportand refuzul din partea persoanei abordate sau chiar sarind peste etapa propunerii, ei recurg la forta. De asemenea, curiosii pot fi si barbati experimentati dar nemultumiti cu viata lor. Ei sunt casatoriti sau se afla intr-o relatie insa recurg la viol fata de femei frumoase, intangibile sau cu statut social superior. Pentru acestia nu curiozitatea sexuala e imboldul crimei, ci ascensiunea sociala. Violul e un fel de furt fantasmatic al statutului acelei femei. In actiunea lor sta foamea lor de mai bine, care, din pacate, e cultivata obsesiv de mentalitatea corporatista.

Pentru a evita curiosii trebuie sa eviti in special locurile cu preponderenta masculina de gen cluburi, baruri, meciuri de fotbal sau santiere. Aici se adauga orele tarzii sau spatiile nepopulate, cand potentialii aparatori dorm sau se afla in alta parte. Desigur, e la mintea cocosului (sau gainii !!!) o tinuta decenta, cu haine suficient de lungi care sa acopere partile intime este o solutie pentru a nu starni „curiozitatea” barbatilor.

CON LEI E' DIFFICILE FLIRTARE

In privinta violatorilor sadici, lucrurile sunt mai complicate. Interesul lor este acela de a vedea suferinta pe chipul victimelor. Unii dintre ei pot recurge la violenta extrema, ucigand femeile violate, din simpla placere de a le observa suferinta. Este cazul celebrului Jack Spintecatorul. Altii sunt realmente incitati de refuzul categoric al femeilor. Cu cat ele sunt mai categorice in refuzul acceptarii relatiilor intime, cu atat ei devin mai preocupati pentru finalizarea violului.

Exista un punct comun al sadicilor violatori cu exhibitionistii, uneori fiind chiar confundati in special de victime. Exhibitionistii sunt de asemenea excitati de frica si oripilarea femeilor la vederea organelor genitale expuse de ei. Dar, spre deosebire de sadici, acestia nu recurg niciodata la relatii intime cu victimele. O oarecare cacialma din partea victimelor, cu atitudine de genul „vai ce dotat esti, hai s-o facem!”, ii poate speria si face sa paraseasca rusinati locul faptei. La sadicii violatori nu merge strategia asta. Un oarecare accept din partea victimei nu conduce neaparat la pierderea totala a interesului agresorului. Dar totusi le poate diminua excitarea si daunele fizice produse. Pentru a putea face diferenta intre cele doua categorii de dereglati libidinal exista doua criterii. Cea mai importanta diferenta intre exhibitionisti si violatorii sadici este aceea ca primii prefera socarea grupurilor de femei, in timp ce ceilalti prefera femeile singure. Cealalta este aceea ca majoritatea exhibitionistilor isi etaleaza in prealabil organele genitale. Sadicii pot face asta foarte rar. Cu alte cuvinte violatorii sadici actioneaza mai discret, mai ascuns iar exhibitionisti sunt mai publici.

Parerea mea (http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm ) este ca sadicii isi datoreaza orientarea sexuala unei educatii abuzive. Odata ce educatia s-a mai temperat si sadicii sunt mai rari. Din nefericire, violurile lor inca exista si sunt cam greu de evitat. Sadicii sunt destui de inteligenti si isi aleg din timp victimele, planuind in detaliu atacul. Daca se intampla, lupta cu el e destul de inutila si lipsita de sens. Cei mai multi intai se asigura ca victima nu poate riposta cu spray sau alta arma. Apoi, desigur orice riposta de acest gen poate aduce violenta fizica ce poate ajunge la mutilari fizice ireversibile. Chiar si curiosii pot comite astfel de crime mult mai grave decat violul in sine, faptasul ucigand victima de frica pedepselor suferite dupa ce se plange autoritatilor si familiei.

De asta eu va recomand, doamnelor, ca in cazul in care vreti sa scapati de un astfel de intrus nocturn, mai curand sa adoptati o strategie ceva mai pasiva. Daca puteti, deviati discutia catre teme comune cum ar fi faptul ca autobuzul nu mai vine, ca trebuie sa mergeti acasa sa reparati teava sparta de la chiuveta, mai si scuipati un pic. Daca aveti alimente prin bagaje, scoateti-le si faceti lucruri bizare cu ele. Lucrurile casnice atenueaza nevoia de evadare atat a romanticului cat si a violatorului. Daca inventati un delir si incepeti sa injurati pe Einstein pentru ca a distrus lumea va asigur ca orice fel de atractie romantica dispare. O figura depresiva si acra, de asemenea poate slabi atractia unui potential violator. Aceasta strategie nu este deloc sigura, dar e cam singurul lucru ce poate evita un viol iminent, un viol intr-o situatie in care nimeni nu va poate sari in ajutor.

Gabriel Baldovin

Abolirea sclaviei in Romania

Anunt ceva foarte important. Se pare ca in legislatia romaneasca s-a luat o masura absolut revolutionara in relatia patron-angajat. Mai din disperarea ca mana de lucru emigreaza, mai din interese pur inocente de ecologie sociala s-a votat o lege prin care angajatul poate da in judecata angajatorul pentru tratament stresant. Mi se pare o masura cu adevarat importanta.

O falsă alternativă

În urmă cu ceva timp scriam împotriva documentarului lui Al Gore.
De curând am văzut şi replica liberală la teoria încălzirii globale, un documentar care se numeşte „Marea cacealma a incalzirii globale ” Documentarul încerca să demonstreze că omul nu are nici un fel de influenţă asupra încălzirii globale a planetei. O astfel de idee este de fapt un alt fel de a spune că omul nu are nici un fel de influenţă asupra mediului. Cine poate să creadă chestia asta să fie sănătos.

A încerca să demonstrezi că de fapt omul nu aduce nici un fel de vătămare mediului seamănă cu muşumalizarea urmelor compromiţătoare. Oricine poate vedea că temperatura într-o pădure estre mai coborâtă şi mai constantă decât în zonele aride. Oricine poate vedea că în interiorul pădurii este mai răcoare decât în afara ei, în poiană. Este nevoie oare ca aceşti cobai crescuţi în incubatoarele de locuit ale metropolelor cărora Platon aproape că le-a dedicat mitul peşterii să iasă în afara betoanelor şi să vadă acest lucru? Sau pur şi simplu există interese corporatiste în a ignora acest fapt. Nu este clar că pe măsură ce spaţiile mediului natural sunt agresate şi distruse de buldozere este normal ca temperatura globală să crească?

Faţă de documentarul lui Al Gore aici erau prezenţi mai mulţi savanţi care contraziceau ideea că omul ar avea vreun rol în încălzirea globală. Ei susţineau că aceasta ar fi un fenomen ciclic dependent de erupţiile solare. La fel ca şi documentarele ideilor contrare şi acestea sunt insuficient argumentate. Cum era de aşteptat la fel ca şi la ecologişti în general şi la documentarul lui Al Gore în special mostrele luate din gheţari sau alte elemente din natură sunt interpretate după aceleaşi criterii insuficiente din punct de vedere ştiinţific pentru a conduce la o teorie completă asupra evoluţiei climei în ultimele milioane de ani. În acest caz teoria erupţiilor solare pentru explicarea climei este şi ea tot la stadiu de ipoteză care nu îndeplineşte suficient criteriile de certitudine ştiinţifică. Semnele de întrebare asupra acestor date oferite de aceşti savanţi apar din primul moment imediat ce în gura adversarilor sunt puse atitudini şi argumente pe care ei nu le-au afişat.

Ce m-a iritat peste măsură la acest documentar a fost grija părintească a mentalităţii corporatiste faţă de săracii din Africa. Cu ce durere în suflet vorbeau ei despre minunile pe care o Africă industrială le poate aduce mai mai că mi-a smuls o lacrimă… A pretinde tu corporatist orb, urmaş al burghezului din secolul al 19-lea că ai cea mai mică afecţiune faţă de restul lumii este o atitudine vampirist-politicianistă, o campanie comercialo-electorală menită să aibă succes de piaţă. Am combătut aici pe larg falsul argument al creşterii nivelului de trai cu preţul pierderii culturii şi al dezrădăcinării. Rezultatele catastrofale ale unei astfel de lacome intervenţii ale „civilizaţiei” occidentale în spaţiile „necivilizate” se pot vedea astăzi în lumea arabă (vezi problema terorismului). Dar, dincolo de asta ecologiştii nu se plâng de industrializarea în general a Africii cât mai curând de lipsa măsurilor de reducere a noxelor. Criticile lor nu vizează pe amărâţii de africani aşa cum sugerează acest documentar ci tocmai US pentru că ele sunt principalul poluator mondial.

Culmea tendenţiozităţii a fost ideea cum că vezi doamne din intenţia de reducere a emisiilor de gaze ecologiştii le-ar interzice băştinaşilor africani să mai folosească focul cu lemne (care produce fum) la treburile casnice. Ei au tras concluzia asta de la faptul că lucrând aproape de acest fum multe din femeile africane fac numeroase boli care le aduc ulterior moartea timpurie.
Lipsa de oferire de argumente şi poziţii din tabăra adversă atestă faptul că acest documentar, la fel ca şi Al Gorelui & co. nu caută adevărul ci manipularea, prezentarea cât mai „de efect” al acestor idei cu maxim impact asupra electoratului. Dezbaterea asta cu încălzirea globală arată în ce măsură direcţiile sau opţiunile actuale nu pot satisface o opţiune coerentă. Este incredibil cum aşanumitele opţiuni politice, morale etc. sunt pur şi simplu aceleaşi lucruri, asemenea celor două feţe ale monedei. Asemenea animalului de pradă disputat între doi prădători care se luptă între ei mediul este şi el disputat între două curente politice unul conservator, cel al ecologiştilor şi altul liberal, cel al corporatiştilor. Corporatiştii trag şi ei cât mai tare pentru a limita ajungerea la putere a ecologiştilor care să îi oblige la cheltuieli suplimentare pentru purificarea gazelor pe care le emit în atmosferă. Ecologiştii folosesc această temă pentru a accede în funcţii politice.

Ei apelează la Complexul Eden al omului de rând pentru a perpetua încrederea sa într-un sistem politic inuman cum este cel actual care produce omului de rând mai multe daune decât noxele emise în atmosferă. Ei evită tocmai confruntarea cu acesta şi aduc pe tapet tema poluării pentru a deturna atenţia de la adevăratele probleme politice ale omului de rând şi de la repulsia faţă de politicieni cu statutul lor de privilegiaţi medievali în general.

Trăim într-o lume infectă. Câteodată cred că viaţa de haiduc e singura prin care îţi poţi păstra naturaleţea.