Atracţia sexuală între oameni se datorează nu doar organelor genitale şi a scopului lor biologic imediat ci şi a rezonanţei lor culturale în sufletul omului, adică a genului omului (gender) - masculinitatea şi feminitatea. Pentru cineva genul său poate sau nu să concorde cu organul sexual. De exemplu pot exista bărbaţi feminini sau femei masculine.
Acest lucru se datorează faptului că genul nu este singular, unilateral într-un om ci este bilateral, există atât ca masculinitate cât ţi ca feminitate.
De asemenea atracţiile dintre parteneri presupun şi procentul în care masculinitatea şi feminitatea există la fiecare. Iar atracţia aceasta presupune complementaritate; femeia masculină va fi atrasă de un barbat feminin şi invers.
Acest lucru şi întreg spectrul tulburărilor psihice îşi au originea în influenţa nefastă a civilizaţiei asupra unei părţi a omenirii, la fel cum şi alte specii au suferit această distorsiune. Acesta este preţul plătit de anumiţi oameni pentru comoditatea civilizaţiei, preţ care se perpetuează de-a lungul generaţiilor.
Homosexualitatea este inversarea proporţiilor dintre masculinitate şi feminitate existente în om. Dar atracţia pentru persoane de acelaşi sex există în grade diferite la fiecare om. Acceptarea sau neacceptarea acestei laturi depinde de capacitatea cuiva de a analiza şi interpreta gesturile şi emoţiile, de educaţia actuală sau ereditară şi/sau de gradul în care genul opus există (masculinitatea la femeie şi feminitatea la bărbat). Chiar în randul homosexualilor există unii care nu îşi acceptă pornirile şi le condamnă. Însă aceasta opoziţie sfârşeşte prin cedarea într-un final punerii în act a acestor pulsiuni. Iată că negarea, opoziţia împotriva acestor tendinţe are şi rol de promovare a lor cumva.
Normalitatea psihică şi sexuală presupune mai curând indiferenţa faţă de acest fenomen. Însă a protesta vehement, a te razboi cu forţele de ordine şi a provoca lupte de stradă în numele unei normalităţi prefăcute arată de fapt acest tip de contracarare a propriilor tendinţe neacceptate şi nu normalitatea (care este indiferentă). Întrebaţi despre motivele protestului lor aceşti oameni fie refuzau să se explice fie aduceau motive de genul "homosexualii corup tinerii" sau "homosexualii distrug familia" etc. Prin astfel de justificare reiese credinţa lor cum că hosexualitatea ar fi cumva contagioasă. Această idee se explică prin faptul că ei înşişi îşi resimt (conştient sau nu) propriile tendinţe şi le dau opriginea în presupusa influenţă "diavolească" a celorlalţi asupra lor.
mai multe despre arta teoretica:
În acest caz reacţia socială este extinderea la nivelul socialului a unui conflict care există originar la nivelul individualului. Însă la nivelul psihicului pozitivul şi negativul devin unul şi acelasi lucru. "nu" este în acelasi timp şi "da", la fel cum homosexualul discordant sfîrşeşte prin a pune în act tendinţele cărora li se opune şi carora încearcă să le reziste. Negarea şi vehemenţa devine astfel un alt mod de acceptare şi satisfacere, unul ascuns şi personal.
