Pages

June 27, 2008

Cinismul si/sau ipocrizia distruge Romania

Mai nou am aflat ca o profesoara face sex. Bai ce crima oribila! Au sarit în sus spiritele pudice cu solida traditie aristocratica din Romania! Colegii au dat declaratii de sustinere; „sunt imagini trucate” , „nu credem”, „eu garantez pentru onestitatea ei” etc. Parca a avea raporturi sexuale sau a le filma este nu stiu ce pacat! Evident ca acele filme scapate pe net constituie o neatentie din partea profei tinand cont de contextul în care s-a întamplat.

Si stiu atatea cazuri de fosti colegi de ai mei profesori cu preocupari erotice excentrice încat sunt sigur ca sistemul e plin de astfel de ipocriti. Am primit mustrari de la unul dintre ei relativ la niste texte psihanalitice de ale mele pe care le redactam la cabinetul de informatica si pe care niste pusti ajunsesera sa le citeasca si sa se amuze pe seama lor. Ipocritul în cauza ne povestea în particular cu nonsalanta dezarmanta despre aventurile lui pornofilice. Îl consider reprezentativ pentru ceea ce se întampla.

Interesant e faptul ca consumul intensiv de pornografie are la baza un stil de viata stresant care se converteste în cresterea energiei libidinale. Scoala romaneasca este construita pentru o societate traditionalist-totalitarista unde stresul aplicat sistematic individului este parte din functionarea ei pe mai departe. În loc sa îsi puna problema relaxarii sistemului de educatie care prin excelenta conduce la explozia artificiala a libidoului si la consumul de pornografie, sistemul cauta sa stearga aparentele. O mentalitate ipocrita modeleaza implacabil noile generatii.

Dar pana la urma care este problema? S-a dezbracat profesoara în fata elevilor? Nu. Dar, se poate spune ca au vazut copiii si s-au oripilat. Poate ca s-au oripilat dar despre faptul ca ajung sa ia contact cu pornografia nu se spune nimic? Pai nu pentru ca pornografia se vinde bine… Ei… aici e mare problema. Suntem niste educatori cu obstinatie, suntem niste perfectionisti dar pana la bani. Daca în joc intervin banii si castigurile de pe urma pornografiei de pe majoritatea ziarelor si zi si noapte atunci nu mai suntem asa de oripilati. Nimeni nu se mai gandeste ca minorii pot intra în contact cu ele. Nimeni nu îsi pune problema ca o astfel de agitatie incredibila în presa mai mult îi îndeamna pe copii sa devina curiosi fata de pornografie.

Deci care este problema? Problema este ca relatia noastra a romanilor cu seful este cam aceeasi cu cea a parintilor. Ne place sa fim ipocriti si sa ne dam semizei pe langa copiii si subalternii nostri. Ne place sa fim un fel de entitati nonsexuale care sa fie divinizate la fel cum sclavii îsi divinizeaza stapanii. Copiii nostri nu trebuie sa cunoasca asa ceva. Nu mai conteaza ca un minor a intrat pe siteuri interzise minorilor. Asta a devenit o chestiune secundara. Conteaza ca sclavii trebuie sa ramana sclai si sa divinizeze pe stapani.

Scoala romaneasca îsi arata tiparele traditionale, total inutila atat ca informatii cat si ca educatie pentru noile generatii. În loc sa vedem adevaratele bube ale sistemului, în loc sa vedem faptul ca o clasa de 30 de elevi este menita sa faca din 20 niste sclavi pentru ca profesorul nu are timp pentru toti, în loc sa vedem ca cei zece vor emigra si astfel ca scoala si-a pierdut menirea noi vedem ca o profesoara face sex. Mama! Un sef are si el sex! Daca Dumnezeu are si el sex? La urma urmei exista destule femei care vor sa se convinga ca si seful are sex si scoala le pregateste pentru asta.

Ce afaceri bune se pot face in Romania pe spatele atat de multor idei traditionale cu alura de primitivism. Sunt atat de multi fraieri în tara asta ce pot fi tinuti peste program si munciti ca sclavii încat pentru unii Romania este un taram al fagaduintei. Ce se mai vinde presa domnule odata cu un astfel de subiect!

June 20, 2008

Romania eliminata la Eoro

Vreau sa comentez doua evenimente legate de eliminarea echipei Romaniei la euro. Primul e ca doua grupuri de suporteri s-au luat la bataie in Piata Constitutiei pe motiv ca nu se canta destul de tare imnul si nu se incurajeaza destul echipa.
Al doilea e ca a sarit domn’e toata presa in sus si toata natiunea romana moare de rusine ca a fost echipa nationala de fotbal s-a facut de ras la Euro si a pierdut cu 2-0 in fata rezervelor olandeze. Cica si rezervele Olandei si-au dorit ca Romania sa inscrie, au dat cu mingile pe langa poarta noastra doar doar ne-om califica noi si ne-am fi intalnit in semifinala unde, fireste am fi fost un adversar mai comod decat Italia, favorita in meciul cu Spania din sferturi. E normal ca Olanda sa fi gandit pragmatic la modul acesta si e posibil ca si Romania sa fi mers pe varianta asta si de asta au venit la meci ca la sauna, pentru relaxare. Probabil insa ca olandezii si-au dat seama ca s-ar putea Spania sa se relaxeze in fata noasta in sferturi si sa aiba ei viata grea in semifinala. Nu trebuie neglijat nici faptul ca o umbra de blat s-ar fi asezat pe fata unei Olande care pare ca matura pe jos cu toti la aceasta editie de Euro si poate ca nu are nevoie de astfel de calcule meschine. Plus de asta si-ar fi lat si o frumusica revansa fata de meciul de la Constanta.
Ma rog. Cert e ca ne-au dat doua boabe. Si acum toata Romania moare de rusine…

Unii. Ca altii au sarit la bataie fata de primii pentru ca nu ar fi suficient de patrioti. Cei un pic cunoscatori in ale psihologiei stiu ca stadionul induce spiritul de turma ale vechilor armate si ca acesta canta la fel ca si ele. Cumva sportul reuseste sa absoarba frustrarile muncitorului contemporan umil si sa il faca sa se creada un otravitor de femei si violator de fantani (;) contemporan. Ei bine atunci cand comunitatea jefuita e saraca sau cand atacul nu da roade in interiorul armatei incep sa apara schismele; ca flancul cutare nu a facut ce trebuia, ca conducatorul a planificat prost atacul etc. Iata ca asta s-a intamplat in Piata Constitutiei. Si Piturca risca sa o ia in barba daca era acolo si nu-l baga pe rezerva in teren.
Daca Romania era in sferturi echipa de fotbal ajunge intre primele 8 din Europa. Mai natiune in ce domeniu esti tu printre primele 8 din Europa? Nu cumva te spraestimezi ca sa nu vin sa spun direct care sunt domeniile unde esti fruntasa …Pai zii mersi ca a ajuns si in astea 16 de natiuni pentru ca sunt putinele domeniile (pozitive) unde te califici. Iata ca echipa nationala este cu mult deasupra poporului pe care, cica, il reprezinta.
Mai natiune nu cuva esti tu asa un pic cam ipocrita? Nu cumva tunurile puse pe jucatori in toata presa vor sa ateste dezicerea ultimativista a mandriei noastre nationale fata de „carpele” care stiu doar sa tipe imnul national.
Natiune, imi pare rau pentru tine! Habar nu ai pe ce lume te afli. Dai sfaturi de mare antrenor unei fotografii pe holul restaurantului si te crezi Jose Mourinho cel Mare si sfant.. Esti incapabila sa intelegi si sa iti incorporezi in tine civilizatia, resimti dureros o astfel de neputinta si ti-o convertesti eroic intr-un complex de superioritate tiranica fata de reusitele nationalei. Ai viata plina de matrapazlacuri si umilinte in fata superiorilor carora le pupi umil dosul si apoi te crezi buricul pamantului intr-o incercare de refacere a moralului. Cica Adam era roman, nu? Normal. Daca nu ajunge echipa nationala in finala nu te reprezinta. Asa e ziaristule care esti tu ziarist si care lansezi zvonul cum ca Romania stoarce portocala ca sa-l faci pe Dorel sa-ti cumpere mizeria de ziar? Acum hai sa-i impuscam pe jucatori ca sa facem pe plac lui Dorel dezamagitul.
Trezeste-te natiune. Deci trezestete!

June 12, 2008

Mama si mitraliera

Veneam intr-o zi de la piata cu fructe in rucsac si in spatele meu o voce femeiasca indesata tot il ocara pe fiu-s’u de mama focului. Boule, idiotule, ma rog, tot spectrul de autoaprecieri a imaginii de sine oglindita in cea a propriului copil. Asta arata ca un Emo netrenduit da’ cu fondul personal identic cu al unuia. Plapand si absent. Ma-sa era strident si lipsit de gust fardata, avea buze subtiri, parul scurt si cara o sacosa dupa ea. Era genul de femeie cu care nu doreai sa fi singur pe planeta si nici copiii tai sa aiba de a face cu urmasii ei. Am vrut sa intervin insa pe moment mi-am vazut de drum. La semafor aud deja in satele meu vocea materna soptind suav „Daca-ti dau o palma…”. In acel moment adolescentul din mine a sarit brusc la suprafata si i-am dat si lui un moment de celebritate.
Am intrat in discutie si i-am explicat ma-sii ca nu face bine, ca tratamentul aplicat minorului mai mult il introverteste decat sa il incurajeze, etc. I-am explicat ca incapacitatea noastra a romanilor de a lua lucrurile in serios si de a ne organiza depinde direct de modul defectuos in care ne crestem copiii.
Ea si-a justificat actiunea continuandu-si limbajul agresiv prin faptul ca munceste de-i sar capacele pentru a-l intretine. Nu i-am raspuns agresivitatii pentru ca chiar mi-am dorit sa se asigure de bunele mele intentii. Pot insa sa-mi imaginez ca nu era decat o muncitoare si ca abilitatile ei insasi nu erau atat de ascutite. E chiar stupid sa muncesti pe branci in ziua de azi si sa imbogatesti mafiotii. Si atunci ma tot intreb de unde pana unde vrei ca odrasla ta sa faca mai mult daca viata ta insasi e varza. Capul ei plecat din viata de zi cu zi isi are reversul in modul tiranic de comportament cu cei mai slabi, cu copiii.
I-am explicat ca sistemul de invatamant e el insusi varza, ca e depasit si ca promovarile din interiorul lui in diferite sectoare ale vietii publice se fac cu coruptie si ca nu merita sa iti anesteziezi mintea cu informatie multa, inutila si perimata. Ea mi-a raspuns ca cei din clasa baiatului au reusit sa faca o figura mai buna. As fi vrut sa o intreb daca oare parintii lor se poarta la fel? Tu ca mama te poti compara cu ei pentru ca modul tau de comportament atesta o mentalitate rurala mai curand decat una urbana. Nu i-am spus asta din motivele de mai sus desi merita.
I-am mai spus ca noile generatii sunt mult mai abile decat cele vechi, fireste cu conditia ca sa fie lasate sa se desfasoare natural.
Eu nu pot sa inteleg ce relatie de familie se poate repara atunci cand un membru al ei este tratat in acest mod. De ce mai traiesti in acea familie? Ce familie mai e asta? Da-ti demisia pur si simplu daca nu e destul de buna pentru tine! Din pacate pe figura plina de ura a acelei femei se putea citi ca si barbatu-s’u se purta cu ea cam la fel. Din pacate din cate puteam sa imi dau seama inclusiv acel copil de 13-14 ani o va plesni peste 10-20 de ani intr-o bizara spirala a violentei.
Din pacate stiu totul despre femeia asta. Ea semana izbitor cu mama cand eram si eu tot prin clasa a 8-a si ma certam zi de zi cu ei sa ma lase sa urmez „Liceul de arta” mai curand decat „Liceul militar „ (!!!!) dupa cum voia mama sau „liceul de posta” dupa cum voia tata. Frustrarile acelei perioade inca isi au cicatrice profunde in mine si de obicei ma irit cand vad lucruri din astea. Dar de data asta mi-am pastrat calmul pentru ca chiar mi-as dori in acest moment sa tai lemne mai curand in satul natal decat sa ating nu tiu ce culmi ale spiritului. Mi-as fi dorit ca acea mama sa fie mai toleranta si sa puna mai mica presiune pe acel fiul ei. La fel au facut ai mei si cu mine si s-au trezit la un moment dat ca am ajuns profund nemultumit de stilul lor de viata si de mentalitatea lor tocmai datorita ambitiei pe care au cultivat-o in mine. E ca si cum as fi murit pentru ei pentru ca ma vad o data pe an. Nici eu nu am prea mare chef sa ii vad. Si atunci pentru ce? Ce onoare a familiei cand nivelul tau social si cultural e mic? De ce sa te dai varf al civilizatiei sau urmas al nu stiu ce familie aristocratica? A ajuns ea civilizatia atat de sus incat sa fac diferenta intre iad si rai? Se face peste cativa ani vreo selectie cu cei care scapa de judecata de apoi si trebuie sa fim in partea celor „good guys”. Lasa-ma frate sa fiu eu prost si impacat cu mine insumi decat inteligent de n-am timp sa ma gandesc pentru ce e buna viata.
Din pacate in Romania membrii familiei sunt cumva niste parteneri de afaceri sau niste sclavi. Copilul e vazut ca o investitie care iti plateste pensia mai tarziu sau are grija de tine la batranete. Familia e ca sistemul de asigurare, o perspectiva absolut contrara spiritului maternitatii cu care copilul este convins sa ramana in viata dupa nastere. Si atunci se pune intrebarea daca targul acesta si vorbele despre familia traditionala este fair play: l-a intrebat oare pe adolescentul in cauza daca vrea sa fie parte intr-o astfel de afacere? Au preferam sa alegem noi pentru el? Uite ca poate unii nu doresc tipul acesta de viata.
Am vrut ca ea sa se gandeasca la cele spuse de mine si sa incerce sa repare ceva din relatia cu fiul ei. Daca m-ar fi prins intr-o zi proasta i-as fi spus ceva de genul: „Auzi, in numele caror fapte eroice iti permiti tu sa vorbesti asa cu un reprezentant noilor generatii? Ce rahat ai facut tu asa maret incat sa crezi ca esti asa de buna s el asa de tantalau? Ati stat cu capul plecat o viata intreaga si s-a sculat deodata perfectionismu’-n voi. Sunteti niste ratati si aveti impresia ca va salvati prin copiii vostri. Ati facut numai gogomanii in tara asta si ar trebui sa taceti odata sa nu va mai auzim”

June 11, 2008

Zdob, zdub şi zbanc

Am auzit cu ceva timp în urmă un banc ce mi-a lăsat un gust amar. „Care e asemănarea între maioneză şi un adolescent Emo? Dacă nu e bătut suficient se taie…” ha ha ha. De data asta nu avem umor de şantier, avem mor de şaormărie. Am evoluat. Aproape că lucrăm la birou. Ia să îi dăm noi o bătaie soră cu moartea şi să îi transformăm din om în animal, să ajungă să îi fie frică de moarte, nu? Interesantă construcţie logică! Ce lipseşte în peisajul acesta e faptul că şaormarul în cauză nu e în stare să îşi dea seama că peste câteva generaţii un astfel de psihic educat în spiritul fricii de moarte va ajunge să şi-o dorească şi că de fapt tocmai o educaţie de sclav ale generaţiilor trecute face ca actualii adolescenţi să îşi dorească să se sinucidă.

June 10, 2008

Premii capcana de la corporatii

Daniel frate-miu s-a trezit ieri cu un telefon de la Flanco prin care era anunţat că a câştigat 5000 de Euro dacă cumpără până la ora 20 o cartela Orange de 50 euro. Fireşte că primul lucru care îţi vine în minte e păcăleala. Premiile nu se dau în funcţie de ce cumperi ulterior şi nu se dau deadline la ele. El cumpărase o camera foto de la Flanco şi s-a gândit că s-ar putea să fi fost de acolo. Dar să fim serioşi; orice concurs din acesta se anunţă. Oricum şi el s-a uitat cu scepticism la ofertă. Şi totuşi ar merita un schimb de 50 pe 5000 de euro aşa că a început să caute. Normal că Flanco a negat totul, că nu are nici un premiu, etc.
Întrebarea e cine a pornit farsa. Până una alta Orange se trezea cu cartela vândută deci avea de profitat. Dar e la mintea cocoşului că oricine poate să întrebe la Flanco şi să vadă că e farsă. Exceptând cazul în care nu eşti din Bucureşti şi chiar nu locuieşti într-un oraş mare… Atunci nu poţi să verifici pentru că nu e Flanco în localitatea ta. Iată că în cazul ăsta poţi să iei ţeapă, să iei o cartelă orange aiurea. Într-adevăr aici Orange ar avea de câştigat.
Dar dacă scopul farsei e tocmai acela de a face reclamă negativă lui Orange? Într-adevăr imaginea Orange s-ar asocia în acest caz cu cea a unor escroci. Ei bine parcă încep să miros modul de gândire a PR şi a campaniilor de publicitate! E foarte posibil ca o astfel de campanie negativă să fie făcută de rivali.
Oricum după o astfel de experienţă rămâi cu gustul că eşti un „target”. Eşti o piesă dintr-o masă a cărui principal scop este să îi servească pe unii. Corporaţiile se iau la întrecere: care manipulează mai tare?