Pages

February 24, 2010

Poveste D dragobete

Dragi vizitatori de acest blog.
De DragoBT va doresc sa iubiti cu pasiune si fara limite.
si va dedic aceasta piesa la care eu m-am gandit de vreo ... 10 ani si pe care am facut-o asta toamna!





February 18, 2010

„Reign over me” sau despre cum se face propaganda cu Hollywoodul

Lucrez de vreun an asa la un proiect artistic care se doreste a contracara propaganda facuta de Hollywood sistemului politic actual. Am vazut multe fasaituri de astea de filme intr-un an insa de data asta am vazut o mizerie care m-a si scos din sarite. Filmul se numeste "Reign over me". Am vazut fugitiv un comment facut de un fraier care il cataloga drept "cel mai bun film in 2007". Filmul prezinta cateva luni, poate un an din viata unui vaduv ca urmare a evenimentelor 9/11. "i-a pierdut sotia si cele 3 fiice in acele atentate. Ceea ce e cu adevarat marsav este faptul ca nu se spune direct acest lucru si nici nu se face vreo precizare cum ca filmul urmeaza un caz real. Asa cum se pricepe sa faca cel mai bine advertisingul doar se induce spectatorului ideea ca ar fi vorba despre acele atentate pentru ca, la o adica, sa nu vina cineva sa spuna ca filmul e o minciuna. Probabil ca situatia e inventata pe de-antregul si nu a existat cineva care sa isi pierdut 3 fiice si sotia in tragicele atentate teroriste. Dar, cu gustul implacabil pentru minciuna si inselatorie mostenit de la finantatorul sau principal (guvernul) si filmul te lasa cu impresia ca ar fi vorba de atentatele 9/11.

Privit cu atentie personajul principal interpretat de Adam Sandler dezvolta simptome psihopatice gen borderline. ("tulburare de personalitate"). Nu lucreaza, primeste ajutor social, se plimba teleleu cu o trotineta prin oras fara scop, nu isi mai viziteaza si nu se mai intalneste cu prietenii. Se pot vedea accese de furie oarba urmate de usoara depersonalizare, simptome depresive, izbucniri in plans, negativism si absenteism isteric, deficit de atentie si o tentativa de sinucidere. Exista si usoare simptome de "fuga psihogena" si "personalitate multipla". Uneori, destul de rar insa la personajul din film, gandirea ia accente delirante dar destul de slabe fata de cum apar ele de obicei in tulburarea borderline. Lipsesc episoadele de abuz de alcool si substante psihoactive expuse direct insa personajul are uneori un comportament tipic drogatilor cu lentoare in exprimare si actiune. Se pot vedea de asemenea si simptome paranoide destul de severe: personajul isi acuza cel mai bun prieten cum ca ar fi trimis de "ei" pentru un anumit scop.



Mai Hoollywoozii lu’ peste! Daca tot ati introdus si simptomele paranoide in spectrul psihopatologic al personajului de ce nu va faceti treaba pana la capat? De ce nu spuneti si cine ar fi crezut personajul ca ar fi acei "ei". Sa fie oare pentru ca simptomele persecutive ale tulburarilor paranoide severe vizeaza autoritatile si celebritatile locale in proportie de 90%?

Cel mai mult m-a iritat la un astfel de film prezentarea tendentioasa a psihopatologiei. Michel Foucault in „Istoria nebuniei in epoca clasica” face o absolut terifianta descriere asupra modului in care totalitarismul clasic a convenit sa se desparta de deseurile psihopatologice reiesite din mutilarea spirituala sistematica a sclavilor. Tratamentul descris de el in aceasta tulburatoare carte la care erau supusi psihoticii si psihopatii este uluitor. Societatea semitotalitarista contemporana a pastrat aceste reflexe clasice iar modul in care nazistii si comunistii din URSS s-au raportat la acesti oameni este definitoriu. Cum este de asteptat „statul de drept” occidental sta mai bine la capitolul propaganda si imagine dar nu e departe de aceasta situatie. A-ti manifesta deschis frustrarea sau deprimarea fata de un lucru sa altul nu e prea bine vazut de catre sistemul semitotalitar actual care vrea sa dea impresie de fericire maxima, unde angajatii trebuie sa zambeasca cat mai ipocrit si mai grotesc fata de abuzurile la care sunt supusi in fiecare secunda a activitatii lor de sclavi. Faptul ca psihopatologia nu se studiaza la scoala pentru a-l ajuta pe viitorul adult sa se inteleaga mai bine face parte din aceasta originara si discreta intentie de cosmetizare Dupa ce ca sistemul tine ascunse cat mai mult de marele public acest subiect si ii da aspect de obscur, poate chiar ocult iata ca vine Hollywood si ofera o pastila care sa ii satisfaca pe de o parte curiozitatea ambivalenta fata de un subiect tabu al societatii contemporane dar pe de alta si „puterea” si „protectia” sistemului care chipurile, ar avea o mare grija fata de cetatenii ei. Pensia pe care sistemul i-o ofera personajului principal te si face sa te gandesti despre cum sistemul are grija de cetateni, despre cum ii protejeaza etc., etc. si nici prin cap nu iti trece ca dupa ce ti-ai riscat viata prin Iraq s-ar putea sa ajungi mai nou muritor de foame si jefuit prin Brooklyn.

In film apar o psihoterapeuta si chir niste psihiatrii care dau diagnosticul de sindrom de stres posttraumatic. Dupa cate mi-aduc eu aminte de acum 10-11 ani cand citeam DSM - III-R stresul posttraumatic apare numai ca urmare a unei experiente directe a evenimentului si dureaza parca pe undeva intre 1 luna si 3 luni. Se spune si in film si ne putem da seama si noi ca personajul nostru nu putea fi prezent in situatia stresanta pentru ca n/ar fi supravietuit dupa cum nimeni dintre pasagerii avioanelor 9/11 n-a facut-o. Apoi, repet, personajul nostru se afla in starea asta cam de cel putin un an. e posibil sa fie chiar 2, 3 si chiar mai mult.

Intr-adevar pierderea familiei este o trauma pentru orice om normal. Dar dupa o astfel de experienta omul normal intra de obicei in doliu si nu in stres posttraumatic. Uneori doliul se apropie de simptomele SSP insa nu are niciodata severitatea simptomelor acestuia . Pentru asa ceva e nevoie de experimentare directa a traumei.

Sistemul actual are o asa de fina abilitate de a canaliza sentimentele paranoide ale cetateanului datorate mutilarii sociale pe care tocmai sistemul social insusi le produce sistematic. Situatia e la fel ca atunci cand cineva reactioneaza disproportionat facand din tantar armasar. Atunci cand reactionezi fata de cineva care te impinge involuntar pe strada ca si cum ti-ar fi murit mama problema e in tine, in frustrarea acumulata care isi gaseste defularea pe bietul om la care tu te ratoi. Accepti un job stresant sau umilitor constrans de factori multipli iti intri in rol si scoti la iveala ancestrala mentalitate de sclav care tine capul plecat ca nu cumva sa primesti pedeapsa de la stapan. Dupa care gasesti pe unul pe strada care iti ia aerul si in sfarsit iti dai eroismul pe fata. Ma intreb serios daca consultantii stiintifici sau de imagine de la Hollywood sunt pur si simplu incompetenti sau de data asta au distorsionat realitatea stiintifica doar pentru a exploata ura culturala a poporului american pentru cineva din afara. De data asta s-a gasit lumea araba. La o adica se pot gasi niste „dusmani ai poporului” ad hoc inclusiv in membrii societatii americane. Important e sa zambeasca omul a fericire la locul de munca. Gaseste el pe cineva apoi pe care sa isi verse naduful!

De asta sistemul are nevoie de cate un eveniment 9/11; pentru a absorbi ura asta acumulata ce poate la un moment dat exploda intr-o revolta sociala. Unde mai pui ca un razboi creat astfel impotriva Irakului poate imbogatii industria petrolului! Iata doi dintr-o lovitura! Hollywoodul e si el o piesa dintr-un astfel de urias sistem de propaganda favorabila societatii corporatiste iar intr-un astfel de film se pot vedea cu acuratete comenzile facute de factorul politic semitotalitar catre industriasii de imagine.

Fireste, pentru ca tabloul sa fie complet trebuia inventat si un proces in care sa fie pusa neaparat si bunatatea unui judecator, umanismul infinit (sic!) al sistemului social. Fara asta propaganda Hollywood n-ar fi fost completa. Nu mai conteaza ca scena cu sala de judecata si socrii lui care pe de o parte sunt martori, pe de alta sunt acuzatori nu are o coerenta logica cu firul povestii. Ea trebuie pusa acolo la fel ca si politistii care nu trag atunci cand sunt aemnintati cu arma pentru ca stiu ca trebuie sa protejeze cetateanul, nu? Hm! Si eu care credeam ca ei te impusca doar daca vad ceva suspect pe sub haina! Ce prost eram!

Am vazut deja vreo 40-50 de filme si mai am vreo 80. Balast. din 40-50 abia 4 sau 5 le pot numi bune si abia 2 foarte bune. "Fear and leather in Las Vegas" si "Finding Neverland" ambele cu Jonnie Deep-- fireste un alt tip de actor care iese din tiparul de la Hollywood . Nu-mi pot explica cum omul de rand se poate uita la asemenea mizerii desi eu insumi am trecut prin astfel de momente in copilarie si adolescenta. Totusi nu-mi pot explica efectiv cum poate un om sa mai si plateasca din banii lui castigati onest asemenea magarii platite evident de guvern pentru propaganda.

February 4, 2010

Noul sclavagism

04 -02 -2010


Nu citesc presa pentru ca asta ar insemna sa imi otravesc mintea cu minciuni si manipulari. Prefer sa ma izolez intr-o lume in care sa am cat mai putin de a face cu mizeriile statului contemporan. Cand un articol de genul acestuia ajunge pe la urechile mele mi se urca sangele in tample de frustrare si mai scriu cate un articol in replica asa cum fac si acum.

Am auzit de Mircea Platon sau cel putin de numele acesta in presa scrisa. Nu l-am tinut minte pentru el insusi ci mai mult pentru rezonantele filosofice ale numelui sau. Totusi intre un Platon care a conceput el insusi o Republica ce a fost preluata de insasi ideologia marxista (si apoi de cea comunista) si un Platon care ia apararea in articolele sale calailor lui Socrate e o mare diferenta.

Discursul lui merge pe diabolizarea marxismului in general dupa modelul tipic al corporatismului: „daca esti marxist – esti comunist – esti totalitar – mai buni suntem noi corporatistii care suntem doar semitotalitari”. Un astfel de discurs pare destul de logic in sine. Intre totalitarismul comunist si semitotalitarismul capitalist exista o diferentiere si o greutate in favoarea ultimului si asta o putem constata fiecare dintre noi care iubim libertatea.

Un astfel de articol insa distorsioneaza subtil faptele in doua puncte majore. Mai intai antisclavagismul care se opune traditional ideologic celor care ii platesc pe el este identificat abuziv cu marxismul in general. Ideile antisclavagiste de respect fata de omul simplu si pe stopare a celor care il tin in lanturi vin chiar din antichitate. Crestinismul insusi la care neoplatonicianul (sic!!!) face apel s-a impus in istorie opunandu-se stoicismului roman care e un fel de corporatism antic. Sofistii antici si „cinicii” (termenul „cinic” avea alt sens decat cel de astazi insemnand mai mult „boem”) de asemenea au sustinut idei antisclavagiste. Marxismul a fost doar una dintre manifestarile moderne ale antisclavagismului si nu antisclavagismul in intregul sau.

O a doua distorsionare subtila a realitatii este aceea ca marxismul originar insusi este identificat cu totalitarismul comunist si cu neomarxismul de gherila din America de Sud. Eu personal nu sunt de acord cu multe din ideile marxiste insa comunismul totalitarist a fost pentru marxism cam ceea ce este biserica actuala cu mizeriile ei fata de Isus si primii crestini: profitorie. Imaginea spirituala a acestor oameni a fost doar folosita de comunism si biserica la fel cum corporatiile folosesc imaginea vedetelor astazi pentru a si-o spala pe a lor. Mircea Platon si altii ca el au impresia ca pot si reface drumul inapoi incercand sa submineze valoarea unor idei doar pentru ca niste profitori s-au folosit de imaginea lor in istorie de parca un Isus sau un Marx ar fi de acord cu ceea ce a ajuns biserica si totalitarismul comunist.

Evident, presa la fel ca si sindicatele sunt platite de corporatii/patroni/oligarhi pentru a sustine idei favorabile sclavagismului, pentru a distorsiona evenimentele cotidiene in asa fel incat sa le faca imagine pozitiva si astfel sa nu riste vreo revolta sociala care sa ii scurteze cu un cap sau ceva. Un astfel de ziarist isi face pur si simplu „meseria” si ofera o imagine proasta celor care nu accepta ordinea mondiala numindu-i sec neomarxisti. Evident ca in mintea omului simplu neomarxismul se asociaza cu bandele mafiote din America de Sud care fac trafic cu droguri si care rapesc cetateni pentru a cere rascumparare. Ideea articolului s-ar traduce in ceva de genul: „acceptati semisclavagismul corporatist, mergeti voiosi la vot si platiti vilele, deplasarile in strainatate, diurnele, limuzinele, posetele de zeci de mii de euro pentru pitipoancele politicienilor etc. etc., etc., etc……, daca nu vreti sa vina neomarxistii si sa va rapeasca si sa va distruga”. Iata cum se face presa!

Nu stiu cat de utopice sunt noile constructe antisclavagiste de astazi. Stiu insa doar ca a da credit corporatismului contemporan etichetand aceste teorii drept marxism e o marsavie. Sa o spunem pe sleau: cel care considera ca lumea actuala e „normala” e platit pentru asta.
Trei tipuri de om sustine astfel de idei. Primul e omul de afaceri care castiga milioane, are garda de corp si sta mai mult in afara infectiei urbane decat in interiorul ei si intr-adevar, cu cateva exceptii viata lui e destul de faina si lumea i se pare normala. In fond principalul sustinator al ideii teoriei „lumii perfecte” care imagina lumea ca pe un ceas perfect ordonat a fost imparatul roman Marc Aureliu. Din astfel de pozitii lumea pare cu adevarat „perfecta”. Un al doilea tip este cel ce e plasat in posturi cheie in societate. Pentru asta iti trebuie din start ceva cinism sau pur si simplu ajungi la el modelandu-te dupa cerintele sistemului. Ai viata ta, sistemul lucreaza cumva in favoarea ta – de ce sa te chinui sa il schimbi daca nu te doare capul? Oricum niste fite de nevasta de lider politic in care sa deplangi „nedreptatea sistemului” iti poti permite asa printre picaturi. Al treilea caz este cel al mercenarului vulgar. Nu prea crede in ce spune dar o face pentru ca trebuie sa traiasca cat mai comod si atunci prefera sa se prostitueze astfel.

Nu stiu daca ziaristul in cauza face parte din a doua sau a 3-a categorie. Nu face insa parte din prima pentru ca atunci si-ar folosi timpul pentru activitati mai profitabile decat pentru a scrie articole de presa. E posibil ca o parte din salariu sa vina de la SRI asa cum se intampla cu foarte multi dintre ziaristi. Cam are fata de absolvent de SRI chiar daca incearca sa o ascunda sub o masca de baiat de treaba lasandu-si un pic de barba si purtand un pulover banal! Dar daca dati la o parte barba si ii puneti costumul veti avea un James Bond autentic. Ma rog nu avem cu stii sigur asta deci e posibil sa fie un simplu mercenar mediocru. In fond nu conteaza prea mult. Interesele lui se pot ghici destul de bine.

Bai nea Republicanule ia ia-ti tu „intreaga tesatura socio-culturala a Europei traditionale, de la familie la literatura clasica sau religie…la educatie.” si baga-ti-o unde simti tu pentru ca pe unul ca mine pur si simplu m-a sufocat. Adevarata familie (pe care ai bagat-o tendentios aici) cu greu a fost gasita in trecut si cu atat mai greu este de gasit astazi. Daca o comparam cu familia animalelor vedem ca familia umana e o caricatura grotesca. Asta tocmai datorita sistemului sclavagist „traditional” care a distrus relatiile dintre oameni si pe care vad ca il perii tu cu o grija materna. Tare frumos mai era sa scrii versuri basite (la fel ca si articolele contemporane pe care le scrii) la curtea cutarui principe in timp ce intre mercenari si sclavi se ducea (si inca se duce) un razboi psihologic in scopul profitului lacom si nesatios.

Am o veste pentru tine: cauta-ti un alt job ca la un moment dat n-o sa mai puna nimeni botul la mentalitatea voastra de zei pe pamant. Uite statul deja nu mai baga bani in presa atata timp cat nu a convins sclavii sa vina la vot (vezi absenteismul de la ultimele alegeri) . De aceea ziarele dau faliment pe capete. Nici cu SRI nu o sa mai tina mult. Invata de pe acum sa faci ceva pentru comunitate pentru ca la un moment dat sclavii se vor destepta la si n-o sa va mai slujeasca. Si o sa muriti dracului de foame daca nu invatati sa va slujiti si singuri hoitul…