O noua victima a sistemului

26-03-2010

Odata cu criza asta iata ca angajatorii parca au fost cuprinsi toti de febra profitului orb. Se stie ca marile averi se fac de obicei in conditiile de criza si de razboi pentru ca atunci angajatul isi cere cele mai putine drepturi speriat de starea sociala. Pe langa deja celebra Raluca Stroescu altcineva a cazut rapusa de epuizare intru fericirea posesoarelor/posesorilor de posete cu cristale si a Jeepurilor. Carmen Ramona Ciciu este numele celei mai noi victime a capitalismului salbatic intrat in forta in Romania.

Acum ramane rolul oficialilor de a demonta orice legatura intre moartea ei si stilul ei de viata. Evident ca oficialii care primesc taxele nu de la bietii angajati ci chiar de la firme o sa faca tot posibilul sa respinga aceasta evidenta. In cazul de fata firma ucigasa si sistemul vor colabora strans pentru a musamaliza problema. Cu banii se poate face albul sa para negru. O reclama care arata cat de blajine sunt oficialitatile si markenarii poate face minuni! La fel ca si in cazul Ralucai fireste ca si firma asta isi va schimba numele va plasa niste verzisori in locuri bine plasate, pe la parchet, pe la politie pentru ascunderea unor eventuale dovezi, pe la (falsii) prieteni colegi de serviciu si, din pacate, uneori si la familie. Ce mai conteaza o viata de om! Capitalismul (salbatic) o evalueaza in bani.



Cautati pe internet sa vedeti daca cineva a fost condamnat pentru moartea Ralucai. Nimeni. Se poate spune ca ea insasi e cea care a fost fraiera. Si totusi, la fel ca multi multi altii, sistemul e primul vinovat pentru inselaciunea, inducerea in eroare si informatiile intentionat eronate cu care inrobeste oamenii. Practic aceste tehnici de manipulare au inlocuit vechile arme cu care sclavul era "convins" prin amenintare sa munceasca. Dar ele sunt la fel de imorale si de inumane ca si armele macar pentru efectele pe care le produc in randul sclavului.

Orice boala care nu se datoreaza virusilor, conditiilor de temperatura sau de mediu toxic sunt cauzate de tulburari psihice oarecare. De exemplu raceala se datoreaza temperaturii scazute, scorbut-ul era frecvent la vechii marinari care consumau alimente ce nu contineau vitamina C, bacilul Koch provoaca tuberculoza. Aceste boli cauzate direct de influenta nefasta a mediului sunt totusi minoritare in raport cu restul bolilor carora nu li s-a descoperit cauzele inca. Ei bine, acestea au toate cauze psihice si de fapt sistemul insusi vrea sa ascunda acest lucru pentru daca s-ar recunoaste oficial asta ar insemna sa se recunoasca pe sine drept originea acestor nenorociri si sa isi taie creanga de sub picioare. Pentru ca datorita stresului si presiunilor exercitate inca din antichitate pot unii sa aiba servitori. Medicina psihosomatica a luat un avant pe la jumatatea secolului si deja gasise in mod cert factorul psihic pentru boli somatice ca ulcerul, diabetul sau hemoroizii. Sunt sigur ca mai devreme sau mai tarziu medicina va deveni toata psihosomatica si va identifica in factorul psihic ca prima cauza a restului bolilor negenerate direct de factorii externi.

Asa ca pentru mine nu are nici o relevanta faptul ca niste medici "bineintentionati" ar gasi o alta boala pentru moartea Ramonei Ciciu si nu epuizarea. Chiar daca nu ar fi epuizarea (desi la ritmul de lucru pe care il avea e putin probabil sa nu fie asta cauza) totusi o alta boala ar ajunge cauzal tot la fondul psihic.

In orasele din Romania la fiecare 1 km exista cel putin o farmacie. Omul a ajuns un motor darapanat care merge pe mancare din plastic plina de E-uri si toxine, se raceste cu apa contaminata si se "unge" cu medicamente. El nu traieste ci se zbate sa supravietuiasca. Toate astea pentru ca unii sa huzureasca in risipa si iresponsabilitate. Nu e doar capitalism. E insusi sistemul. In trecut mureau rapusi de armatele seniorului cei care nu munceau pentru el. Astazi mor cei care nu se mai pot opri din munca dupa ce sunt ademeniti cu iluzii sa devina sclavi.

Cumva vina e si a celor care accepta astfel de conditii de munca. Din pacate educatia salbatica primita pe timpul comunismului ii face pe multi sa se comporte ca sclavii clasici propriuzisi. Educatia rigida a comunismului (care s-a perpetuat 10 ani cel putin si in „democratie”) e mana cereasca pentru capitalismul salbatic. Multi dintre romanii nostri au un complex de Inferioritate sadit inca de pe timpul comunismului si dus astazi la paroxism de catre avarii de astazi care si-au dat arama pe fata si folosesc institutiile statului ca pe mosia personala.

Nu mai acceptati joburi stresante si indobitocitoare! Vreti sa faceti mai mult decat parintii vostri? Nu puteti. Tot unul de-al lor ramaneti chiar si in limuzina si palate. Ba chiar va veti simti dezradacinati intr-o lume fals mirifica ce nu va apartine. Sunteti ademeniti cu prosperitate exterioara desi asta niciodata nu va repara o eventuala saracie interioara pe care o puteti avea. Opriti-va cat mai puteti salva ceva din ea! Atunci cand acceptati stresante multi dintre voi credeti ca e asa ca un fel de examen la care inveti 1 luna 2 si dupa aia "scapi". Nu e asa. Trebuie sa stiti ca un stil de viata stresant iti erodeaza relatia cu partenerul. Nu-l mai suporti si oscilezi violent intre dragoste si ura. Copiii tai te vor despretui si ei pentru ca vor simti ambivalenta ta. Plus de asta la colt te pandesc bolile. Speranta de viata a romanilor a scazut undeva la limita de pensionare. Spitalele colcaie de victime. Toate astea la un loc te fac ceva foarte diferit de ceea ce inseamna om. Esti un hibrid ciudat intre om si animal. Ce iti ofera un astfel de stil de viata? O limuzina cu care sa iti umilesti prietenii in loc sa comunici cu ei si sa simti ca faci parte din "gasca" lor? Asta nu e prosperitate. Asta e dezumanizare.

Stramosii nostri treceau frecvent de 80 de ani. Bunica-mea a trait 95 de ani. Romanul contemporan a ajuns o piesa de exploatat si de casat. Invatati sa va respectati! Bogatia nu e barocul occidental cel plin de teroarea sclavilor paziti si obligati cu armele sa le ridice si nici minciunile gogonate despre automotivare si gandire pozitiva care ni se servesc astazi de "psihologia eficientei". Bogatia e familia si prietenii.

Daca argumentul psihologic nu convinge atunci fac apel la cel patriot. Tara asta nu inseamna doar papa lapte si mamaliga. Trebuie sa mai existe undeva o farama de demnitate care sa ia atitudine impotriva vampirilor sociali. Fac apel macar la figurile istorice ale stramosilor nostri care nu s-au lasat calcati in picioare de lacomia imperiilor vecine. Sa ne gandim la pandurii lui Tudor Vladimirescu si la Razesii lui Stefan care nu au stat cu fruntea sus. Cei care acceptati sa va umiliti astfel le faceti memoria de rusine.

Eu cunosc un exemplu care mi s-a intamplat personal. Acum 1 an jumatate am fost angajat ca specialist 3D la o firma. Eu coordonam proiectele. Am mai avut inca 2 colegi pe care ii invatam.
Initial mi-am dorit ca ritmul de lucru sa fie unul placut si interesant cu deadline-uri normale si cu o viata normala. I-am sugerat sa o ia mai usor in ideea ca nu vom intalni momente de tensiune intre noi asa cum se intampla frecvent in mediile stresante. Din pacate colega avea un copil destul de bolnav si ar fi facut orice sa ii creasca salariul si sa ajunga sa il trateze in strainatate. Drept urmare s-a aruncat in nestire in munca. La inceput am lasat-o in pace sa isi dea singura seama ca nu asta e calea. Eu am lucrat in ritm mai lejer. Evident ca atunci cand a incercat sa se impuna in fata mea si sa imi ia locul laudandu-se la sefi cu viteza ei de lucru etc. Fireste ca in acel moment a trebuit si eu sa bag turatie maxima. Cand a vazut ca pot si eu lucra in viteza a intrat in panica si a inceput sa acuze stari de arsuri la stomac, depresie si altele de acest gen. Rezultatul a fost ca din mediul placut initial s-a ajuns la un mediu de lucru stresant doar pentru ca ea a vrut sa fie sclava. Iata ca multi romani se afla in situatia acestei colege.

La fel ca si ei nici ea nu si-a dat seama ca se afla intr-un cerc vicios. Stilul de viata stresant este acceptat pentru a rezolva anumite probleme de sanatate dar care creeaza in continuare alte probleme de sanatate. Eu sunt aproape sigur ca tocmai stilul ei de viata agitat si stresant a facut ca acel copil sa fie atat de bolnav. Ce folos ca toata viata tragi sa iti repari problemele pe care insusi acest stil de viata le produce!

De astazi nu ma mai uit la Mircea Badea

16-martie-2010

Mircea Badea nu mai e victima sistemului de acum cativa ani. S-a ajuns baiatul! E deja jmeker, sistemul lucreaza in favoarea lui. Ca drept rasplata ii da si el sistemului o mana de ajutor acolo in partile esentiale. S-ar putea spune ca e batranetea. Dar eu cred ca e altceva. E lacomia. Nu mai face foamea ca pe timpul lui Nastase, acum a ajuns sa aiba valoaaare. De nenumarate ori a spus in emisiunea sa despre cum face el mai mult de 1 milion de dolari pe an pentru Voiculescu din publicitate. Cum sa mai fie el subversiv daca in definitiv a ajuns sa profite de sistem? Ce e cu adevarat marsav e faptul ca a ajuns intr-o astfel de pozitie cu atitudine antisistem mai mult sau mai putin exprimata clar cam la fel cum a facut Basescu cu politicienii. Se pare ca tipul asta de ipocrizie e cheia succesului in societatea actuala.

Mircea Badea e un fenomen similar cu opozitia politica sau cu sindicalismul. Politicienii se prefac ca isi fac opozitie unul altuia apoi se intalnesc amical la un sprit. Se ameninta ca se distrug unii pe altii, se demit din functie pentru ca apoi sa fie repusi pe alte functii poate cu privilegii mai mari. Totul e o regie pentru mintile naive spre a arata in mod fals ca politicienii nu ar fi niste privilegiati social si ca vietile lor ar fi similare cu cele ale omului de rand. Sistemul in felul asta pare fairplay. In acelasi fel sindicalismul e o inventie a patronatului si nu are scopul protejarii drepturilor muncitorului ci doar mimarea acestei atitudini si castigarea de imagine si incredere. La o eventuala greva spontana sindicatul e un tampon eficient intre patron si multimea furioasa. Liderii de sindicat sunt spioni platiti subtil de patron pentru a-i critica insa la un moment dat, in situatie de criza investitia se dovedeste a fi fructuoasa deoarece muncitorii sunt estimati si manipulati pentru a fi redusi la tacere. Ma rog, Romania a trecut peste aceste aparente si s-a intors la o societatea de tip secolul XVII; sindicalismul e aproape mort pentru ca omul de rand e atat de umilit incat nu mai are tupeul sa isi ceara drepturile.

In acelasi fel Mircea Badea apeleaza la o astfel de ipocrizie. El e conectat la sistemul politic mimand o oarecare opozitie la fel cum se mimeaza opozitia in sistemul actual. In mintea cetateanului el mai mult face publicitate politicienilor prin criticile pe care le aduce decat sa promoveze o atitudine de cautare a unei solutii.

Badea e platit de sistemul semisclavagist si prin urmare e normal sa sustina ideile semisclavagiste despre cum e orb omul de rand in a se guverna si despre cum e nevoie de parlamentari pentru o „democratie de tip occidental” pe care din cand in cand o ironizeaza aratandu-i caracterul dictatorial.

Pe Badea nu-l deranjeaza de fapt existenta sclavilor. Ba chiar le condamna lenea, lipsa de lor de eficienta, judecata si randament. Desi se declara de multe ori el insusi prost (si nu stiu cat de sincer e aici) totusi condamna frecvent prostia frecvent prostia in mod ipocrit (care e de fapt spiritul sclavului) ceea ce atesta o atitudine specifica mercenarului. Ipocrizia de acest tip pana la urma e defect profesional, defectul de a lucra intr-o agentie de publicitate (de imagine) care este presa. Spiritul inselaciunii si minciunii prospera in presa si nu poti sa ai succes aici daca nu ai astfel de deprinderi. E usor sa vezi nemerniciile facute de puternicii zilei si sa le condamni dar sa treci cu vederea efectele ultime ale acestor nemernicii la adresa cetateanului simplu, a sclavului contemporan.

Ca un adevarat lider de sindicat al sistemului politic iata cum slujeste el indirect, paradoxal si ipocrit sistemul pe care il critica sistematic! Orice posibila schimbare sociala generala, orice idee reformatoare e malitios ironizata. De cateva seri ironizeaza o ascultatoare care l-a sunat si i-a propus democratia autentica, adica referendumul pentru orice fel de decizie politica si eliminarea politicienilor. Noooooo se poaaaaate! Cica romanii (cetatenii de rand in general) ar fi needucati! A auzit el ca majoritatea cetatenilor ar vota pentru anularea totala a impozitelor si de aici a tras concluzia ca omul simplu ar fi imposibil sa se guverneze singur. Oare nu-si aduce Mircea Badea aminte de situatiile in care fiecare membrii unui grup, echipe sau al clase pun bani pentru a cumpara ceva in folosul tuturor asa cum se intampla in adolescenta sau cum se intampla chiar la maturitate cu prietenii? E nevoie de cineva platit cu salarii exorbitante pentru a propune asta? Oare impozitul nu inseamna acelasi lucru? De ce crede el ca omul simplu nu ar mai vrea neaparat impozite? E adevarat ca daca pui o armata de PRisti, si juristi sa formuleze intrebari tendentioase pentru un referendum cum ar fi de exemplu „il vreti pe cutarescu sau pe cutarache sa va reprezinte” si daca in scoala ii bagi in cap mituri si minciuni atunci bietul om nu va sti ce sa voteze.

Multe lucruri pe care el le-a spus in ultimele luni m-au iritat cum ar fi alba-neagra cu votul si apoi deplangerea recenta a faptului ca romanii s-au prezentat la urne. Dar zeflemeaua la adresa ascultatoarei in cauza pe care o face de cateva zile le-a pus capac. Si-a pus mana la frunte si s-a mirat de faptul ca au trecut 20 de ani de la revolutie si ca sunt unii nepregatiti pentru democratie. In felul acesta el a identificat tendentios conceptiile antipoliticianiste cu cele dictatoriale pe care le au unii. Zeflemeaua lui e tipica sistemului care poate acuza de terorism orice actiune de punere la indoiala a „razboiului impotriva terorismului”. Nu i-am ascultat niciodata emisiunea la radio, nu stiu cum i-a raspuns ascultatoarei in cauza insa daca a facut-o in spiritul raspunsului de la emisiune atunci asta e o adevarata insulta la adresa ei. Poate multi dintre noi care nu mai vrem sa auzim de sistemul actual, de falsa democratie de astazi am fost subverisvi si cu comunismul. Eu personal n-am votat niciodata cu Iliescu tocmai din lehamitea fata de totalitarismul comunist. Acum daca vine corporatistul asta vopsit in culori anarhiste sa ma suspecteze ca am simpatii totalitariste pentru ca doresc eradicarea elitismului politicianist mi se pare o marsavie fara margini. Mai bine s-ar uita Badea la cum isi trateaza colegii si cum striga la ei prin platou ca Becali si dupa aia ar putea face astfel de afirmatii.

Ascultatoarea in cauza mai mult ca sigur nu era vreun fan al vreunui politician pe care sa il doreasca dictator asa cum tendentios a prezentat-o Badea. Actiunea lui de a arata cat de prapastioasa ar fi viata fara politicieni e identica cu cea a politicienilor insisi care isi arata unii altora diabolismul si pe care el ii dezavueaza si ironizeaza constant. Sau ipocrit?

Mi se pare o nesimtire imensa sa iti ironizezi in acest fel publicul care pana la urma te face pe tine mare jmeker in televiziune. Ascultatoarea pe care e o ironiza cu remarca in cauza face parte din publicul tipic al emisiunii sale adica din randul oamenilor care incearca solutii politice noi si care nu accepta falsele alternative ale sistemului. Dar, vorba lui! Poate ca suntem si noi prosti! Sau, ma rog… am fost. Adevarul e ca o cam meritam si aici cu regret ii dau dreptate. Eu platesc ca fraierul cablul, imi ofer memoria mea spre a tine minte compania caruia el ii face reclama pentru ca el sa se ajunga si sa se imbogateasca si el face misto de mine! Cam asa e si cu politica si cu filmele de la Hollywood.


Emisiunea lui Badea a fost pana astazi singura la care ma uitam constant. Era o perioada in care ma uitam la canale de gen Animal Planet & stuff dar astia dau totul in reluare asa ca le-am cam scos treptat din program. In ultimul timp insa sustine anumite idei care m-au cam iritat.

Pe el nu il intereseaza vreo schimbare concreta desi mereu deplange starea de letargie a Romaniei. A critica si dezvalui interesele marsave dar a continua sa sustii sistemul fara a face nimic concret nu e o solutie ci o rutina. Deja Mircea Badea mi se pare o vorbarie goala care se repeta la fel cam se repeta documentarele la Animal Planet. Eu personal sunt pe deplin convins cum e cu „statul de drept” cum e cu institutiile, cum e cu democratia si alte astfel de povesti menite sa-l convinga pe semisclav despre cat de bine o duce. Cazurile de coruptie ale oficialilor deja mi se par banalitati cotidiene. Dupa ce am scris ce am scris aici si dupa ce am vazut ca sistemul e mult mai corupt decat aceste varfuri ale icebergului discursul lui Badea mi se pare o vorbarie plictisitoare pe care el deja nu o mai face cu pasiune. Pentru el asta a ajuns un business. El vinde naivilor la pret de 1 milion de dolari pe an cat spune ca are profit emisiunea lui cateva adevaruri crude ascunse dupa gesturile ipocrite ale sistemului. In felul acesta se identifica de fapt cu sistemul. Asemenea liderilor de sindicat s-ar putea la un moment dat sa il vedem si pe Mircea Badea presedinte pe la vreun partid. Nu ar fi nici un fel de surpriza.

Taking no Chance.

9 -03 -2010

In momentul in care SUA a intervenit militar in Irak s-a facut o intensa campanie nationala si internationala despre utilitatea razboiului, despre prevenirea unui atac nuclear, despre confiscarea armelor nucleare si distrugerea depozitelor, etc. Totul trebuia sa tina o luna doua asa. Vocile vechilor colonialisti isi retraiau satisfactia maladiva a distrugerii barbarilor cu sfanta credinta si cu tehnologia imbatabila. Umilit zi de zi in activitati de subordonare fata de autoritate americanul de rand si-a gasit repede refugiul psihologic in descarcarea nadufului pe Celalalt, pe cineva care nu poate raspunde la agresiune.

Mi-aduc aminte de celebra campanie „soc si groaza” care facea apel la sufletul de ultras al soldatului si patriotului, cu „echipa noastra” care zdrobeste echipa rivala, cum suntem cei mai tari, cum natiunea aleasa… etc. , etc. Asemenea suporterilor ultrasi majoritatea astepta cu nerabdare marele meci dintre neoromani si neobarbari ca pe un spectacol de gladiatori. Au fost artificii, au fost bombardamente, au fost furtuni, inspaimantari si teroare* (care e altceva decat terorism, desigur - sic!!!)

Intre timp campania de invazie a Irakului a inceput sa semene a nou Vietnam, cu zecile apoi cu sutele si mai apoi cu miile de morti din randul propriilor forte. Miliardele de dolari cheltuite cu razboiul (care au imbogatit si mai mult corporatiile interesate) a fost un alt factor de imensa ingrijorare. Toate bune si frumoase, e bine si cu spectacolul, dar cand au inceput sa moara cunoscutii, prietenii sau apropiatii deja situatia s-a cam schimbat iar glasul de ultras colonialist s-a mai domolit si a dat-o chiar la intors. Sustinerea razboiului din Irak a scazut in 2008 sub 10% din cetatenii americani si totusi trupele continuau si continua sa ramana acolo. Cetatenii americani au putut vedea pe pielea lor cum sub imensul aparat de manipulare al asanumitei democratii actuale glasul poporului e mai mult glasul intereselor unei minoritati lacome de putere si de saracire a maselor. Propunerea lui Obama pacificatorul spre votare de catre un sistem care s-a vazut a-si pierde dramatic increderea e o consecinta directa a acestei stari de fapt. Zaharelul cu care cetateanul american a fost invitat sa „faca istorie” alegand nondiscriminarea. Destui au pus botul la o astfel de iluzie dar se cam vede ca mai trebuie o istorie in persoana primei femei presedinte. Se cam pare ca iluzia Obama incepe sa se dezumfle odata ce trupele sunt inca in Irak iar razboiul saraceste si mai mult pe cei saraci si ii imbogateste si mai mult pe cei bogati.

Pentru a sustine mentalitatea de ultras, atat de profitoare pentru corporatisti iata ca guvernul american a facut o comanda la Hollywood si asa s-a nascut filmul „Taking Chance”. In mod sigur s-au mai facut si alte filme pe tema asta doar ca eu n-am stat sa imi pierd timpul cu ele. Personal eu nu as fi dat nici de asta daca nu as fi lucrat la un proiect artistic care necesita vizionarea unor astfel de filme. Din cate am vazut eu pana acum aceeasi tema cu propaganda fata de razboiul din Irak este si „Charlie Wilson's War” cu Julia Roberts.

De data asta tema filmului e menita sa ateste grija pretins materna a sistemului pentru naivii care s-au inrolat in armata si si-au pierdut viata in Irak. Nu se intampla prea mare lucru in el, sunt convins ca multi s-au plictisit deoarece este prezentat drumul eroului din momentul in care e adus in tara pana in momentul in care e ingropat. Filmul e plin de atitudini militare apoteotic-introvertite asa ca e inutil sa va povestesc despre senzatiile si dezgustul pe care eu il simt visceral fata de aceasta mentalitate. Eu unul mi-am mai luat pauze de frica unor posibile regurgitari subite dar poate ca unii au stat de placere pana la final si chiar au exersat in oglinda scenele vazute.

Multe din problemele musamalizate ale militarilor intorsi de pe front sunt subtil contracarate in acest film cu exemple putin probabile carora li se da aspect de regula. Respectul comunitatii este unul dintre ele. Stim deja de dramele traite de veteranii din Vietnam care au ajuns pe drumuri si marginalizati pentru ca nu au mai putut se adapteze la „starea de pace”. In film, dimpotriva, comunitatea se arata un fel de servitoare iar militarul un fel de zeu. Mesajul e clar: „daca te simti un nimeni angajeaza-te erou la noi in armata si uite ce primesti”.

De asemenea de ceva vreme incoace militarii cam au probleme in a-si gasi femei. Acestea nu risca sa se trezeasca vaduve si cu copii orfani si incearca pe cat posibil sa evite legaturile cu ei. Iata ca Hollywood arata dimpotriva cum flirteaza femeile cu ofiterul imbracat la 4 ace. Ma mir ca nu le prezinta facand pe ele la vederea unui astfel vrajitor de orgasme. De parca femeia ar fi facuta pentru razboaie! Interesant exercitiu de PR!



Probabil ca sicriele din Irak au devenit prea costisitoare pentru a fi transportate cu avioane particulare si asa ca guvernul a luat decizia de a le transporta la comun cu pasagerii curselor aeriene publice. Dar pentru a nu sari in ochi faptul ca nu exista cursa de zbor fara cateva sicrie la bord si ca razboiul din Irak e absurd ele au fost subtil depozitate in alte locuri ale avionului. Numai ca incet incet a cam inceput sa se auda despre cum sunt tratati bietii morti ca o marfa ceea ce si sunt din pacate pentru naivitatea lor. „Taking Chance” vine sa contracareze subtil o astfel de realitate. Ideea de baza a filmului ce trebuie incimentata in capul altor cura-casca ce se vor inrola in viitor in armata este ca „… stai sa vezi, de fapt nu am vrut sa ascundem costurile de vieti omenesti din Irak ci am vrut sa ferim „sfintenia” eroului de banalitatea si mercantilul cotidian.”

Taking Chance nu insemna doar „ducerea acasa a lui Chance”, mai inseamna si „profita de sansa”. Adica profita de sansa care ti se ofera sa mergi si sa mori ca un erou pentru tara ta. Da, da, da….Dupa ce mai intai ai fost ignorat, inferiorizat si anatemizat la scoala pentru faptul ca nu esti numarul 1, dupa ce eventual ai fost umilit pe strada de infractori, dupa ce reclamele ti-au spus la fiecare pas cat de prost esti iata ca in sfarsit sistemul face ceva pentru tine, te trimite in Irak si ai sansa sa mori si sa devii erou. Nu asa ca iti doreai macar odata in viata sa stea si altii drepti in fata ta dupa ce tot ai stat si tu in fata altora!? Pe Chance nici macar nu il vedem, devine un fel de sfant, devine aproape o autoritate divina iar sistemul are grija ca ochii nostri „pacatosi” (sic!!!) sa nu pangareasca cu nimicnicia lor contactul cu divinitatea in care se va fi convertit eroul.



* Operatiunea „soc si groaza” s-a preschimbat intre timp in operatiunea „Irakul liber” si abia daca mai poate fi gasita in acest format pe motoarele de cautare pe internet. Evident ca o astfel de sintagma a trebuit repede sa fie ascunsa pentru ca nu cumva omul de rand sa faca legatura intre terorism si armata. Omul de rand trebuia sa creada ca armata si autoritatile statului sunt ingerii iar teroristii diavolii. Asa ca sintagma „soc si groaza” trebuia scoasa din peisaj cat mai repede pentru ca ea seamana mult prea mult a… terorism. Motoarele de cautare si wikipedia au indeplinit aceasta dorinta si astfel ca „soc si groaza” a disparut din istorie ca si cum n-ar fi existat niciodata.