La multi ani!

N-as fi scris postul acesta da’ parca n-as vrea sa termin blogareala pe anu’ asta in nota trista din postul precedent despre 21 decembrie si neevolutia din 1989. N-am sa spun bancuri de ras in hohote ca sa schimb nota dar vreau sa termin ceva mai optimist. Dar si ceva mai realist. Vad ca majoritatea blogurilor ce insista pe „trezirea” umanitatii din somnul corporatist sau totalitarist insista pe tema falsificarii datii nasterii lui Isus sau a lui Mos Craciun. Am sa completez cele spuse in acele bloguri cu doua teme oarecum diferite dar intim legate. Prima este amintirea mea despre Craciun iar cealalta este o investigare psihologica fata de entuziasmul acestei perioade.

N-am sa va mint. Mie nu-mi place Craciunul. Mi-a fost frica si de Mos Craciun dar ii zambeam printre dinti pana ii luam bomboanele si fugeam. Din cauza guitatului porcilor la taiere mult timp decembrie a fost pentru mine luna de cosmar desi iarna mi-a placut tot timpul. Dar vacanta de iarna a fost un fel de traversare a raului pentru antilopele gnu. Trebuie sa treci dincolo desi in rau sunt crocodili. Daca vrei zapada si partie trebuie sa treci si prin guitatul porcilor din decembrie. De asta am fost vreo 5 ani vegetarian. Si cred ca voi reveni la un moment dat la mancare vegetariana.

Dar, dincolo de asta, mie nu mi-a placut ipocrizia craciunului. Toti se fac veseli, binevoitori si prosperi desi in viata reala nu sunt asa. Cand vad acei brazi cu fundita, frumos legati, gata sa-si deschida universul bomboanelor, de fapt eu ii vad peste cateva saptamani uscati si indesati prin tomberoane. In acelasi fel porcii, crescuti si dragaliti cu lugu-lugu si ciucu-ciucu (unii chiar primeau nume asemenea animalelor de companie) sfarseau prin a fi kilariti si parliti. Ia mai lasati-ma cu sarbatoarea voastra mare! De 1000 de ori era mai frumos la „San’ Pietru” la inceput de vara cand veneau tigancile cu inghetata de mancam pana raguseam :D M-am identificat mult timp si cu bradul si cu porcii… Asa ca am preferat sa evit pe cat de mult am putut craciunul :D

Intre timp am dat de psihanaliza, am vazut ca omul e condus de impulsuri contradictorii si oscilarea intre doua stari uneori contradictorii e normala si apare in functie de intensitatea acestora. Dar tot nu am priceput de ce teatrul despre marinimie, bunatate si toleranta trebuie jucat tocmai de Craciun si de ce de fiecare.

Si pentru ca tot vorbim de psihanaliza cred ca putem vedea in artificiile moderne ale anului nou si in pocnitorile traditionale din bici ale craciunului fantasma cuceritorului specifica oricarei petreceri. Bubuielile petrecerilor inseamna reactualizarea asediului urmate de orgii. Si in craciun si in orice petrecere (printre care si revelionul) exista o retraire a nevoii inca prezente a omului contemporan de a cuceri si coloniza. Dincolo de aceasta salbaticie actuala in comportamentul uman, asediile reusite ale cetatilor au avut si parti bune, respectiv improspatarea sangelui si evitarea incestelor repetate. Bucuria invingatorilor a fost dublata de entuziasmul ascuns al femeilor cucerite. Bucuria anului nou sau oricarui tip de aniversare care se lasa cu artificii, cu impuscatul in aer, cu pacanitul sampaniei, cu spargerea farfuriilor, cu pocnitul din bici marcheaza trecerea fie de la disperarea soldatului ce marsaluieste luni de zile pana la orgie si noua viata de dupa orgie, fie trecerea femeii cetatii de la banalitatea sau regulile rigide ale vietii de cetate la niste experiente noi pe care respectabilitatea ei nu le-a cunoscut. Va doresc experiente noi in anul urmator dar sa nu le faceti pe spatele semenilor vostri!

Hai BUZZ

21 decembrie

Astazi a fost 21 decembrie. O zi trista. Zi de doliu national. Acum 22 de ani s-a murit pentru libertate in aceasta zi. In timp ce unii inscenau inginerii sociale idealistii mureau sub gloantele si senilele armatei conduse de niste generali in care incolteau germenii unei eventuale dictaturi militare unde ei sa fie noii titani...

Cei care au murit atunci nu doar ca au salvat demnitatea unei natiuni care in general a cam stat capra la imperiile de dimprejur. Ei au atins demnitatea idealurilor umaniste univesrale care sunt mai presus de cele nationale.

Nu e trist neaparat faptul ca niste naivi au murit pentru aceleasi idealuri pentru care primii crestini se lasau ucisi de imperialistii romani. Umanitatea s-a obisnuit, am putea spune... S-a obisnuit cu tradarea acestor idealuri si cu parvenitii care isi fac imagine imbracandu-se cu ele. Trist este faptul ca acei oameni care s-au transfigurat din conditia umila de membrii ai unei natiuni marginale in cea de umanitate universala au ajuns sa fie vazuti ca niste paria ai istoriei chiar de propria lor natiune.

Ei sunt dezavuati mai intai de omul simplu. In conditiile in care omul simplu a ajuns sa creada ca era mai bine sub dictatura comunista mortii din decembrie 1989 incep sa se transforme in "bine le-a facut. Ce-au cautat sa strige !". Apoi ei sunt dezavuati de autoritati care inca fac tranzitia catre capitalism: "Ce bine era odata cu toata puterea in mana!..." par sa zica si sa actioneze conform (vezi ultimele abuzuri ale jandarmeriei fata de libertatea de expresie). In sfarsit mortii din 1989 sunt dezavuati de insisi cei care au facut tranzitia catre capitalism: cum slava ce le-o poarta (ca orice fel de lauda dealtfel) este mimata conform spirituluui de marketing/PR moartea acelor idealisti e mai mult o marfa culturala pe care ei o vandsi la care subscriu in mod sec...

Am trecut astazi prin Piata Universitatii. Cativa batranei puneau flori. Cativa jandarmi cautau picior de anarhist. Masinile treceau impasibile. Sa ne fie rusine! Fiecare din noi am vandut idealurile acelor copii. Niciunul dintre noi nu face destul pentru a le cinsti memoria. Sa ne fie rusine!