Traiasca puiul!

Am gasit de curand un pui de randunica sau mierla sau nu stiu exact ce (De fapt e drepneaua neagră, dupa cum am vazut ulterior- conform unei actualizari ulterioare). Daca ar fi sa pariez as paria pe randunica pentru ca am vazut ca are alb sub gat. Fiind copil, am petrecut ore admirand randunicile sub firele stalpilor asa ca le-am pastrat in memorie acel alb. Dar puiul acesta are ceva diferit. Mai intai, mi se pare mai mare decat o randunica. Apoi nu are tot abdomenul alb ci e negru. In fine, nu prea conteaza exact ce e, cert e ca are soarta cam pecetluita. Nu deschide ochii si are si un defect la cioc, pare o fractura sau o anomalie in asa fel incat nu poate inchide ciocul si partea de jos (corespondentul mandibulei la pasari) e un pic defazata spre dreapta (stanga privitorului).

Plus de asta, se pare ca fie a fost alungat din cuib de vreun Cain, fie a iesit de caldura, fie parintii au patit ceva si a plecat de foame. Singura lui speranta de viata e apetitul nutritiv. Daca-i bagi muste in gura pe partea stanga (dreapta privitorului), o inghite instant. In rest, pare un pui de curca inainte sa se retraga in somnul de veci. O singura data a deschis apatic un sfert de ochi. In rest ochii lui sunt inchisi ca un oracol.

Cand l-am vazut pe jos sub o punga mi-am zis: „uite material de joaca pentru pisica mea”. Cand l-am luat in mana mi-am dat seama ca nu-i bun de joaca. Mi-a venit atunci ideea sa-l salvez. Cand eram mic mai furam cate un pui de vrabie din prin cuiburile pe care le gaseam prin padure si-l duceam acasa. Mi-aduc aminte ca ma certa de fiecare data bunica-mea, baba Marita (Dumnezeu s-o odihneasca!): „du ma puiu’napoi! Tiie t’-ar conveni sa te ia cineva de acas’!”. Dar de data asta era altceva, M-am uitat in stanga si-n dreapta si n-am vazut nici tipenie de pasari adulte care sa-l revendice. Baba Marito, oriunde ai fi, trebuie sa ma intelegi: daca-l las aici n-are nici o sansa. Asa, macar a scapat de sobolani sau pisici.

Si iata-ma aducandu-l acasa. Deocamdata ii omor muste de pe la ghena, maine o sa merg in piata sa-i iau niste viermi de pescuit. Traiasca puiul!

Actualizare 13.06.2014. : Puiul arata foarte rau. Nu mai deschide deloc ochii si tremura rau. Nu de frig, mi se pare ca chiar are temperatura. Nu stiu daca il va apuca dimineata viu. Poate ca era mai bine sa-l fi lasat acolo , fara sa ma bag in treburile naturii. Singura speranta e ca inca mananca. Instinctul sau nutritiv s-ar putea sa-i fie singura ancora cu viata. Vazandu-l cum se lupta cu moartea, ma incearca un sentiment de optimism pentru noi astia sanatosii, care ne gasim deprimati cateodata. Chiar n-avem nici o problema.

Actualizare 14.06.2014. Actualizare 14.06.2014. Se pare ca a trecut peste momentul de cotitura. A deschis din nou ochii. Mananca in regula. Ciocul a este deschis si se pare ca asa va muri cu el. Ceva il opreste la a se inchide.

Actualizare 15.06.2014. Astazi l-am auzit pentru prima data cantand. Oare aude pasarile de afara si vrea sa isi faca simtita prezenta (asa cum face papagalul meu cand aude ciripit de vrabii) sau ii e dor de parinti? Pare mai viguros. Imi doresc foarte mult sa traiasca.

Actualizare 16.06.2014. L-am gasit in seara asta iar intr-o stare proasta. Iar nu mai deschide ochii. Si e mult mai absent ca pana acum. Si nici nu mai mananca. A trebuit sa ii bag fortat in cioc. Corpul ii e mult mai rece ca de obicei. Pana acum ardea. S-ar putea ca racirea brusca a vremii sa-l fi doborat iar. Ce ironie! Poate a iesit din cuib datorita caldurii , iar acum sufera de frig. L-am luat un pic in san sa-l mai incalzesc, insa nu s-au aratat schimbari prea mari. E la fel de apatic. Am o perna electrica ce se incalzeste, insa face caldura prea mare. Nu il bag in ea ca sa nu se sufoce. O sa-l bag insa in niste caciuli de lana peste noapte.

Actualizare 17.06.2014. Din pacate aventura puiului astuia pe lumea asta s-a terminat aici. Se pare ca a patit ceva traume interne la caderea din cuib (cam 30 m.) pe ciment. Penele au fost prea mici pentru a-i atenua suficient izbitura. La asta s-a adaugat si ziua mai rece de ieri. Sint foarte suparat. Mai avea asa de putin sa fie independent!

Actualizare 07.07.2017. Nu stiu ce am, n-am uitat acest pui si modul in care a murit. Mi-aduc aminte cu amaraciune toate detaliile vietii lui scurte alaturi de mine incercand sa-l salvez. Recemt am aflat ca aceasta specie se cheama "Drepneaua neagră" si ca are nevoie de ingrijire speciala in aceasta situatie. Exista si o asociatie, din cate am inteles, numita "Iniţiativa "Drepneaua neagră" România", al carei comunicat privind aceste cazuri suna astfel :

" Oricand gasiti un pui de drepnea neagra (Apus apus) pe sol, sunati la rescue center Iniţiativa "Drepneaua neagră" România. Dar NU ii mai hraniti: exista deja cazuri de cioculete rupte, de mancare administrata gresit. Cand un om cade pe strada, nu i se da o portie de mici, i se dau medicamente."

Speranta de viata a romanilor e mica datorita alimentatiei nesanatoase: romanii se mananca intre ei...

De 2 zile incoace asist amuzat la escaladarea unui conflict ceva mai profund, dar care si-a gasit o noua supapa de expresie: romanismul si Simona Halep. Pe retelele de socializare au avut loc adevarate certuri pe tema finalistei a recent incheiatului turneu de tenis Roland Garros. Nationalistii au jubilat si unii naivi s-au indragostit iremediabil de ea. Am vazut si unele mesaje cu tenta ultranationalista care au trecut in partea opusa, reprosandu-i ca nu le-a refacut onoarea dupa umilintele cu rusii sau ca nu a reusit sa demonstreze ca viata a aparut in Romania (sic!). Am vazut chiar si o reactie cu tenta xenofoboida, dupa care Simona Halep n-ar fi romanca, fiind de fapt machedoanca. Altii au acuzat-o ca se bucura de o falsa glorie.

Eu cred ca aceste opinii sunt exagerari. In acest scandal nu Simona Halep este miza, ci conflictul ideologic intre doua mentalitati. Pe de o parte sunt nationalistii si naivii iar pe de alta parte sunt unii ultranationalisti, unii boemi, unii invidiosi si mai toti haterii care vor cu tot dinadinsul să demonstreze contrariul a ceea ce e acceptat drept comun. Nationalistii isi aroga pe nedrept meritele Simonei, doar pentru ca vorbesc aceeasi limba cu ea. Naivii din clasa de jos s-au identificat cu ea de asemenea, gasind astfel o cale fantasmatica de a evada din umilintele de fiecare zi.

Multi dintre care au atacat-o in aceste 2 zile vor de fapt sa se razboiasca cu nationalismul si naivitatea primilor, gasind ca tocmai datorita acestora noi romanii suntem ramasi in urma Europei. Exista aici si un soi de invidie sau o bizara fatalista lehamite fata de spatiul romanesc, dupa care Romania e un cos de gunoi si doar atat. Interesant e ca acesti oameni sunt cumva dependenti de aceasta dispretuire de sine prin altii, nefacand mari eforturi sa plece din tara, de exemplu, sau sa schimbe ceva in propriu spatiu de trai. Am citit pe undeva o acuzatie la adresa Simonei cum ca ar fi parut ca se comporta de parca ar fi castigat openul francez. Asa ceva mi se pare un repros nedrept, tinand cont ca e numarul 3 mondial in clasamentul WTA. Cine dintre acestia se apropie de o performanta asemanatoare intr-un oarecare domeniu consacrat? Faptul ca si-ar asuma o anumita aroganta e pe deplin justificat.

Cat despre machidonismul sau, ma intreb unde am ajunge daca am judeca la fel si in alte cazuri. Daca i-am retrage si lui Hagi titlul de cel mai bun fotbalist roman? Si el a fost machedon, nu? Dar Boloni, ungurul? Nu cumva si Nichita Stanescu a fost pe jumatate rus? Iar pe Eminescu nu-l chema initial Eminovici? Parca si Victor Brauner si Tristan Tzara erau evrei…

Din alt punct de vedere, laudarosii o si vad pe Simona Halep drept cea mai mare campioana, cam la fel cum Brancusi ar fi cel mai mare sculptor. Sint destule lucruri pe care Simona trebuie sa le puna la punct, iar cel mai arzator este propriul serviciu. In setul 3 din finala cu Sharapova a atins un procentaj de numai 31 % la primul serviciu (Sharapova a avut 77%). E inca mica de varsta, abia iesita din copilarie si corpul ei inca nu s-a maturizat complet. Are sanse bune sa se puna la punct aici. Din pacate e cam scunda si rareori jucatorii scunzi pot avea un serviciu bun. Insa poate compensa prin mobilitatea pe fundul terenului si agresivitate in joc, la fel cum a facut si Nadal, si astfel poate ajunge numarul 1.

In concluzie, pentru o viata sanatoasa, e preferabila o mai mica mancatorie dar si o mai mica nevoie de idolatrie. Ar fi bine ca nici unii si nici altii sa nu gaseasca in altcineva nici calea si nici bariera pentru implinirea fericirii lor.