Din start vreau sa spun ca il detest pe acest personaj, si pe toti care isi vand naivilor o imagine de conducatori de osti. Naivii sunt si ei responsabili pentru soarta lor, fiind incapabili sa se desprinda de iluziile in care traiesc, dar parca mai responsabili sunt cei care le dau somnifere. De asta nici n-o sa-i dau numele, desi cred ca n-o sa fie uitat mult timp pentru ca, din pacate, in proportie de peste 60 %, spune adevarul. Am analizat ceva mai detaliat implicatiile fenomenului migratiei economice aici:
http://baldovinconcept.blogspot.ro/2015/01/emigratia-si-problemele-sociale-ce.html
Per total, el a incercat sa adopte linia partidului de promisiuni fata de diaspora, care este urmatoarea: „veniti acasa ca vom face noi aici locuri de munca, bla, bla, bla…”. Modul in care a spus-o arata aroganta cu care un astfel de personaj vorbeste despre sclavii castei lui. Exprimarea lui se poate traduce in ceva de genul: „veniti inapoi in Romania pe un salariu de mizerie ca altfel veti avea femei usoare si copii golani!”. Avem in fata un mod de negociere specifica unei mentalitati feudale.
Acest adevar e dureros atat pentru comunitate cat si pentru cei direct afectati. Dar, in mare parte, aceasta este realitatea. Si nu ar putea fi altfel. In situatia in care unul sau ambii soti pleaca la munca in locuri diferite, atunci familiile se destrama. Fie unul sau ambii soti isi dezvolta o relatie amoroasa paralela, fie practica abstinenta, cu consecintele nevroticiste cunoscute. In primul caz avem promiscuitatea de care vorbea sinistrul personaj. In celalalt caz avem o regresie catre epoca victoriana, cu simptomele obsesional-compulsive, fobice sau conversiv-isterice specifice nevrozei. In ambele cazuri, copiii crescuti intr-un astfel de mediu primesc o educatie mai proasta decat cea de la casa de copii. Exemplele pe care ei le vad in „familie” sunt dramatice, iar comportamentul lor deviaza conform acestor experiente. Din ce in ce mai multe scoli au inceput sa aiba cate o masina de jandarmi sau politie pe langa ele. Ne prefacem ca e normal, insa scolile incep sa semene in mod uluitor a puscarii. Nu mai e de ajuns bodigardul, e nevoie de trupe speciale pentru inabusirea manifestarilor deviante ale copiilor nostri.
Asadar acest personaj este dizgratios pentru seninatatea cu care isi recunoaste practic crimele facute de el si tagma lui impotriva societatii romanesti. Dar, din pacate, reactia celor implicati in acest fenomen e mult mai uluitoare si, prin asta arata in ce masura un astfel de feudal se afla unde se afla. El exista pentru ca niste mentalitati feudale, bune de muls, exista. Reactia majoritara la ce a spus el a fost aceea de negare: nu e adevarat. Adica nevasta ramasa de 10 ani acasa cu al mic, si pe care muncitorul o vede o data sau de doua ori la un an, e un fel de Fecioara Maria. Iar copiii lui, dupa cum arata si video-urile in masa, stau numai la biblioteca si se pregatesc pentru a ajunge la Sorbona. Stim foarte bine ca, in procentul enuntat mai sus, nu e asa. Eu mai merg pe la biblioteca si cam stiu cum arata aceasta institutie. De asemenea, cei care avem rude pe la tara cam stim ce se intampla cu sotiile ramase acasa. Asa ca povestile astea idealizate de prin video-uri sunt cam lipsite de suport in mare parte.
Am vazut si reactii extreme; sa fie spanzurat, sa fie exilat, etc. Din pacate o astfel de masura nu este atat interesata de tragerea la raspundere pentru raul facut societatii de cei ca sinistrul personaj, ci pentru ca i-a jignit cu apelativele de „golani” si „curve” pe 3-4 milioane de romani. Si aici e marea noastra problema: nu ne vedem starea deplorabila, aproape ca nu ne mai intereseaza, dar ne infierbantam pentru ca ni s-a dat jos masca. Ma ingrijoreaza reactia vehementa a naivilor (cu statut social inferior) sau ipocritilor (cu statut social superior), cum ca politicianul trebuie sa serveasca bla, bla: „cum adica sa ne jigneasca pe noi ca suntem golani si avem mame usoare, noi care-l platim pe el!” Este o reactie de orgoliu, dar un mare, mare fals orgoliu. O astfel de idee este la fel de confuza ca multe altele. Cred ca de aici vin toate problemele noastre ca romani. Vedem prea mult paiul din ochii altuia, fara sa ne vedem barna din propriul nostru ochi. Nu intelegem pe ce lume traim. Desi se vede clar ca plecatul peste hotare la sclavagit e o falsa solutie, totusi multi nu pot sa-si scoata aceasta iluzie din cap.
Ei bine, nu. Treziti-va si lasati iluziile cremoase! Un astfel de feudal nu este deloc platit de popor. Poporul se imbata cu apa rece crezand ca are ceva de spus in organizarea societatii. Singura optiune pe care o are este aceea de a nu se revolta. I se cere parerea doar pentru a vedea cat de tare clocoteste sangele in el si cum i se mai poate da ceva zaharel pentru a fi potolit. Dar vezi, poporului nu-i place sa vada lucid starea asta de fapte si prefera sa viseze despre cum il plateste el pe politician cu banii pe care nu-i are, si cum ii da el Putere cu propriul vot care nu conteaza.
Vezi tu, iti repet, romane, il detest pe asupritorul tau. Dar tu insuti puteai sa schimbi din treaba asta ceva cu mult inainte. Puteai sa iti ceri drepturile atunci cand a trebuit, si puteai sa empatizezi cu altii, ajutandu-i sa isi ceara drepturile lor. Singur esti slab, „impreuna” esti mare. Puteai sa iesi in strada si sa iti aperi concetatenii tai persecutati miseleste de autoritati la Pungesti. Puteai sa iesi in strada chiar acum, recent, pentru a bloca mafia padurilor de a defrisa padurile ce aduc evenimente meteo extreme. Dar ai preferat sa nu te bagi, pentru ca nu erai afectat direct. Iata ca, pana la urma, ai fost afectat, acolo unde nici macar nu te asteptai. Pentru ca, la fel, puteai sa ceri angajatorului tau de peste hotare ceva mai multi bani, in asa fel incat sa iti iei apropiatii cu tine, si sa nu risti sa iti distrugi tineretea prin pribegie si familia prin absenta.
Vezi tu, toate astea sunt interconectate. E mai usor sa strigi un „huo” barbateste pe net singur, in camera ta, ca nu cumva sa te parasca cineva la sef. E mai usor sa dai un „like” la video-uri cu femei vaduve sfinte, sau cu copiii ingeri de acasa care isi manifesta virtutile. Din pacate, nu asa se schimba ceva. Asta e problema ta, dragul meu concetatean roman! Imi pare foarte rau de tine, dar, din pacate, daca vei continua la fel, si nu te vei trezi din mahmureala iluziilor in care dormitezi, nu vei avea parte de o soarta mai buna. Iti ramane intarirea minciunii ca esti cel mai frumos, cel mai drept si cel mai destept european. N-ai decat sa-l votezi pe altul care iti spune mai credibil astfel de minciuni. Ei bine, tu esti ala care stai cu telecomanda in mana si casti gura la astfel de sinistri cand te flateaza cu frumusetea si inteligenta ta. Ei bine, tu esti acela care le permite acestor escroci sa fie pusi in functie, fie prin vot direct,fie printr-un job la jandarmerie, prin care renunti la drepturile de a spune „nu”, si prin care ii anihilezi pe cei ce vor sa schimbe ceva. Ma rog, e viata ta.
