Lucrurile urate pe care maturitatea ne face sa le vedem nu trebuie sa ne afecteze la infinit. Sa ne gandim mai curand ca rolul lor este sa apreciem mai bine multele lucruri frumoase din lumea asta minunata. Daca le vedem si le apreciem la adevarata valoare, atunci si viata noastra va fi minunata. La multi ani tuturor.
Ani de zile am fost suparat pe lipsa de comemorare concreta pe care cetatenii ar fi trebuit sa o arate in aceste zile fata de cei care au murit in decembrie 1989. Zilele astea inca par niste zile normale. Dar ele trebuie traite altfel. Revolta populara din 1989 a fost prima din istoria Romaniei care a adus schimbari de regim. Acestea s-au tot facut in Romania, dar nu pornite de la popor. Comunismul, venit la putere dupa 1945, n-a fost optiunea populara ci a fost impus de sovietici, ca peste tot in estul Europei. Nu mai conteaza ca dupa 1989 la putere au ramas aceeasi oameni si ca Securitatea a tras in continuare itele. Toti au trebuit sa se schimbe. Iar asta inseamna schimbare de regim la presiunea populara. Asta este sensul democratiei.
Era mult mai bine daca si oamenii ar fi fost schimbati cu altii noi iar Proclamatia de la Timisoara ar fi fost pusa in practica. Dar, stim prea bine, aici cultura politica a fost mai rudimentara. A trebuit sa invatam cu totii din mers. Poate noile generatii o vor pune la un moment dat in practica, actualizata la zilele noastre. Pana la urma Romana a ajuns o democratie occidentala in acest sfert de secol. Si, in definitiv, asta si-au dorit cei ce au murit in 1989. Stiu ca, daca ar fi trait atunci, foarte multi dintre cei ce au iesit atunci in strada ar fi stat acasa. Multi s-au lasat vrajiti de mirajul capitalist frumos cosmetizat in filme. Dar, asta e!; viata e un pic diferita decat scenariile uneori siropoase din filme.
Se poate spune ca de cativa ani, mai precis din 2012, Romania se indreapta usor usor catre normalitate. Cetateanul nu mai e privit doar ca o vaca de muls (sau un bou) , ci treptat s-a ajuns sa se tina cont de parerile lui. Glumele cu ieftinirea produselor in timp de proteste sociale, sau cu impartirea „gratuita” de amenzi catre protestatari, care apoi sunt contestate si castigate in justitie de cei ce li s-au adresat, nu mai merge. Europa are interes sa ia din acest spatiu geografic sclavi cat mai docili. Dar totusi nu-si poate permite sa nu respecte principiile statului de drept pe care ea insasi e fondata. Asa ca, or avea ei vechii securisti instrumente de supraveghere si manipulare, dar mai puternici sunt „securistii” europeni cu experienta democratica seculara care ii urecheaza. Desi sunt in continuare exclusi de la detaliile politicii, totusi in aproape 4 ani cetatenii au reusit sa invinga politicienii corupti in cateva chestiuni foarte importante in aceasta tara:
1. Impiedicarea distrugerii Rosiei Montana
2. Impiedicarea poluarii rezultate din exploatarea gazelor de sist prin tehnica fracturarii hidraulice
3. Stoparea defrisarilor
Si, de ce nu?, 4. Demiterea celor responsabili de dezastrul din clubul de trista amintire.
Sunt chestiuni politice importante la care cetateanul a avut un cuvant greu de spus. Si asta inseamna aproximativ acelasi lucru pe care revoltatii din 1989 l-au facut. Chiar daca fenomenul DNA este in buna masura „circ”, totusi avalansa de condamnari a aratat ca cetateanul nu este subordonatul politicienilor ci invers. Daca suntem suficienti de demni incat sa ii facem sa constientizeze ca nu pot intinde coarda fara riscul de a ajunge macar si pentru cateva luni dupa gratii, sau ca nu pot intimida cu fortele de ordine nemultumirea populara, atunci putem spune ca suntem pe deplin europeni.
Multi au fost dezamagiti de „dezumflarea” protestelor de dupa tragedia de la club, si i-au perceput pe protestatari drept lasi pentru ca n-au dus la capat ce au inceput, respectiv crearea unei noi clase politice. Va spun din proprie experienta ca nu a fost un gest de lasitate: pentru mine pur si simplu durerea a fost prea mare ca sa pot continua. A trebuit sa ma izolez o perioada si m-am rupt de orice informatie altfel riscam sa intru in depresie. Multi au facut asa. Si e normal. Asta este comportamentul de doliu, cristalizat de sute de mii de ani in cultura umana.
Asa ca, dragi eroi, ucisi fie supravietuitori acelor clipe negre din 1989, vreau sa va spun ceva: nu fiti dezamagiti! Curajul vostru a fost rasplatit. Asta e calea. O societate mai buna la care voi ganditi instinctiv nu exista. Sau, cel putin, nu exista in raport cu cultura politica a cetateanului roman. Este maxim din ceea ce s-a putut realiza.
Stiu ca printre voi sunt si nostalgici fata de sistemul pe care l-ati doborat. Am fost suparat mult timp sa va aud vorbind asa. Intr-un fel e de inteles. Dar asta e lumea moderna: se schimba. Voi, dar si ceilalti nostalgici conservatori, nu ati fi putut opri asta fie ca ati fi facut o contramanifestatie de sustinere a lui Ceasescu in 1989. Ironic, nu? Dictatura ar fi cazut oricum asa cum a cazut in tot estul Europei. Din pacate, in Europa (si in piata occidentala in general) economia nu poate functiona fara concurenta. Iar sistemul capitalist e singurul care o faciliteaza intr-o piata cat de cat libera. Ramane obiectivul de viitor de a face aici un capitalism uman si nu unul de cumetrie, asa cum s-a construit pana acum din 1989. Pentru mine nu-i de ajuns nici acesta dar, asta e, eu sunt mai idealist asa, datorita profesiei... Daca voi va doriti asta, si eu voi trage alaturi de voi pentru a va indeplini idealul.
Noi care am fost copii in 1989 si chiar dupa aceea, si n-am stiut sa va pretuim eroismul si nici sa vedem frustrarile vietii din dictatura, va multumim acum la ceas aniversar! Vom incerca sa mentinem vii idealurile de dreptate, libertate si demnitate, oricat de utopice ar parea ele. Pentru voi revolutionarii dezamagiti, dar si pentru nostalgicii conservatori, am un mesaj: capul sus! Cereti-va drepturile si pastrati-va demnitatea! Nu lucrati in conditii de stres! Nu lucrati cu cei care nu va respecta! Exista alternativa, va jur. Petreceti-va timpul mai mult cu familia si prietenii decat cu seful/sefii! Si asta e de ajuns pentru a fi puternici si a face o tara puternica de care sa fiti mandri, uitandu-va inapoi la sacrificiile pe care le-ati facut. Hai ca putem!
Fie ca ai vederi capitalist-progresist-neroliberaliste (de dreapta) fie ca ai vederi conservatoare (de stanga), te situezi in favoarea ciobanilor. Pentru vederile progresiste, daca ciobanii au oi si vand lana, lapte si carne peste hotare, atunci aduc bani in tara, cumpara diferite lucruri cu acei bani, cheltuie, si economia e stimulata in sus. Pentru vederile conservatoare, esti de partea ciobanilor pentru ca ei sunt stilul de viata traditional romanesc, “Miorita”, “Ion”, “La scaldat”, etc. Marea majoritatea a cetatenilor acestei tari sunt asadar in favoarea ciobanilor, de unde si reactia de sprijin in masa fata de ei pe retelele de socializare si in media. Au existat, desigur si cateva reactii anti, cu argumente in mare parte puerile. Cei care s-au situat impotriva sunt, desigur, vanatorii care trebuie sa petreaca mai mult timp cautand vanatul pentru ca intra in competitie cu anumiti caini mai activi ai ciobanilor, nonconformistii si papusile corporatistilor din domeniul lactatelor, adica politicienii.
Inainte de a le analiza mai detaliat vreau sa precizez ca teoria biodiversitatii distruse de cainii ciobanesti este una falsa. Cu ea s-a incercat distrugerea fermelor naturale de crestere a animalelor in Romania (stanelor). Am sa ii analizez pe parcursul acestui articol logica ei de PR. Deocamdata o resping prin argumente stiintifice.
Pentru inceput precizez ca nu vorbesc aici despre ciobanii lenesi de la ses, care lasa animalele sa pasca pe acelasi spatiu, distrugand aproape total iarba. Din fericire natura are „grija” de ei. Ei se exclud pe ei insisi prin lipsa lor de actiune. Animalele intra in livezile vecinilor, acestea sunt retinute sau apar anumite conflicte care il impiedica pe respectivul cioban sa aiba o turma mare. Asadar ciobanii lenesi care pasuneaza excesiv iarba la ses in loc sa mearga cu oile la munte vor esua mai devreme sau mai tarziu in aceasta meserie.
Resping aici si acuzatia cum ca pasunatul excesiv ar cauza alunecarile de teren si inundatiile. Iarba are radacinile firave si nu poate sustine terenul. De asemenea, ea este scurta si nu poate tine piept suvoaielor. Asadar inundatiile, alunecarile de teren si alte dezastre naturale nu se vor intampla in nici un caz din cauza oilor care pasc iarba. Ar fi bine daca adeptii distrugerii oieritului ar face un oarecare efort mintal sa-si imagineze niste plante cu talie mai mare care pot opri dezastrele naturale si care sunt rase. Din pacate ei nu par a fi la fel de activi in privinta defrisarilor, ceea ce lasa multe semne de intrebare asupra onestitatii discursului lor.
In ceea ce priveste lista animalelor periclitate din Romania vedem ca niciunul (repet: NICIUNUL) nu intra in meniul cainelui ciobanesc:
Dupa cum se vede, capra neagra este cel mai periclitat animal de la noi din tara. Dar el nu este vanat de caini pentru ca traieste la altitudini ridicate. Se poate spune ca a fost odata amenintat de numerosii pradatori aflati la altitudini mai joase. Dar cainii ciobanesti sunt cam pe ultimele locuri intre acestia. Capra neagra s-a refugiat de acesti pradatori de-a lungul timpului in aceste locuri. Lipsa de oxigen, de apa si de iarba a facut-o sa-si sacrifice numarul de indivizi in favoarea sigurantei. Ar avea nevoie de mai multa protectie insa nu prin limitarea cainilor la stana ci prin aducerea de apa si furaje in acele zone in care ea traieste. Si, nu in ultimul rand, limitarea (daca se poate pana la zero) „javrelor” care le vaneaza.
Cainii de stana vaneaza iepuri, cerbi, capriori si, mai rar, diferite pasari. Am vazut lamentari teatraliste privind supravietuirea… iepurilor. Cred ca stim fiecare cum se inmultesc iepurii si cum s-au adaptat ei de-a lungul evolutiei vietii pe acest palier la amenintarile pradatorilor. „Rezistenta urbana”, care, din cate imi aduc aminte, sustinea exploatarea gazelor de sist, dar iata ca a devenit deodata ecologist, afirmand aici printre altele:
„Mii te copite transforma astfel de teren rapid in batatura, in teren sterp” ”
Ce sa mai vorbim! Aflam astfel ca muntii nostri seamana cu dunele din deserturi. Nu e deloc asa. Fireste ca pamantul tarcului e sterp, pentru ca acolo dorm inghesuite oile. Dar in afara tarcului exista destula iarba. Nu exista pasunat excesiv decat la ses. Nu la munte.
In acest articol se vorbeste si despre „pasarica muta-ti cuibu’ ca vine neica cu plugu’ ” :
„Zeci/sute de hectare de habitat natural pe care pasarile ce cuibaresc la sol si animalele mici nu-l pot folosi, din cauza ca orice ou/pui e halit instant – nu de foame, din instinct.”
Conform acestei teorii, inclusiv agricultura traditionala ar trebui restrictionata pentru a face loc dezvoltarii productiei naturale de pasari salbatice (nepericlitate). Sa stiti ca mi-ar placea daca o astfel de gandire ecologica anticapitalista ar fi pusa in practica in subiecte mai fierbinti, cum ar fi exploatarea combustibilor fosili, de exemplu. Emisiile rezultate din folosirea lor aduc mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera (pe langa alte otravuri) decat parturile oilor. Recent au avut loc in Paris proteste ale activistilor ecologisti fata de aceste emisii nocive in atmosfera ce produc efectul de sera, incalzirea globala, si altele care tind sa sufoce planeta intr-o perioada mai mare sau mai mica. Dar, daca facem o scurta trecere in revista a articolelor lor avem o surpriza! Din pacate interesul autorilor nu este chiar atat de ecologic pe cat se lasa sa se intrevada in atitudinea fata de oierit. Nu exista nici un fel de subiect pe blogurile lor despre aceasta tema „neimportanta”. Cam ciudat, nu?
De fapt acesta este criteriul onestitatii ecologice pentru toate articolele scrise in aceste zile pe aceasta tema; daca nu exista o preocupare tematica ecologica evidenta a autorului, puteti crede orice despre el dar nu si faptul ca argumentele lui ecologice impotriva oieritului sunt oneste.
O alta situatie de „rade ciob de oala sparta” se poate vedea la reprosul banilor pe care ciobanii au ajuns sa ii faca din activitatea lor traditionala. Desi acesti „rezistenti” si „reactivi” se pare ca ar fi dispusi sa faca multe pentru bani, si lucruri mult mai urate decat secerarea ierbii de pe cativa versanti, totusi mai toti le ciobanilor reproseaza interesul financiar. Cam ciudata aceasta atitudine evanghelico-ecumenica impotriva banilor, nu? Vai vai vai! Pai eu stiam ca parca la oras se folosesc mai mult banii decat la stana, nu „Rezistenta Urbana”? Nu vreti mai baieti sa va faceti biserica ortodoxa de rit vechi! Ca vad ca patriarhul a transformat-o in SRL! Hai sa salvam demnitatea umana de dezumanizarea consumismului! Hai cu revolutia!
De fapt, din pacate, dupa cum se arata aici , tocmai aceasta nevoie de mai multi bani a implicat o astfel de reglementare absurda la adresa stanelor. Pe de alta parte se deplange lungimea ierbii:
”Știti care e diferenta dintre o bucata de munte pe care se plimba oile si una fara oi? Un metru de iarba si flori, sute de mii de albine salbatice, mii de pasari.”
Cum domne’? Parca iarba tunsa la milimetru e specifica spiritului corporatist! Nu aveti voi asa tunse gradinile?Acum va place iarba de un metru? Tz tz tz! Daca ati fi cu adevarat ecologisti asa cum va pretindeti ati sti o situatie in care teoria inaltimii ierbii ar conduce la dezastru: Africa. Milioanele de antilope Gnu migreaza constant in cautarea de iarba noua. Nu stiu daca va uitati la posturile despre aceste antilope, dar ele chiar „o rad”, spre deosebire de oile europene care doar o scurteaza. Si dupa ce o rad pe aceea apoi migreaza spre alta si o rad si pe aceea. Stiti ce s-ar intampla cu Africa daca falsul vostru „ecologism” fata de inaltimea ierbii ar fi pus in practica? Ar fi exterminate pe baza prezervarii lungimii firelor de iarba. Nu nu, falsilor ecologisti! Exact impotriva acestui scenariu lupta adevaratii ecologisti.
Iata argument de tip lacrimogenic, impachetat intr-un sofism de toata frumusetea:
”Sute de mii de oameni se plimba pe munte anual si unii chiar ajung sfasiati de caini de stana”
Remarc exprimarea tendentioasa care spune in mod mincinos cititorului neatent cum ca „Sute de mii de oameni ajung sfasiati de caini de stana”! Dar de ce nu spui „rezistenta ta” ca milioane – dar ce vorbesc eu? – miliarde de oameni ajung sfasiati de caini de stana? Pai nu miliarde de oameni se plimba pe munte anual? Iar daca exista cateva astfel de cazuri izolate, atunci prin generalizare fortata, le putem extinde. Observam cum pe cuvantul „sfasiati” se pune un link catre un astfel de caz cu un incident cu niste caini ciobanesti la ses. Observam in acest link ca un strain s-a apropiat de turma. Anume ce voiati sa faca acei caini? Sa stea si sa se uite? Nu asta fac cainii ciobanesti.
Concurenta pe vanat este un imbold suficient pentru hartuirea ciobanilor. Insa nu cred ca e motorul principal al acestui circ. Stim foarte bine ca unul ca Tiriac, prea las si prea blazat pentru a cauta vanatul in locul sau natural, prefera sa il creasca in tarcuri mai mari si sa il macelareasca acolo. Interesul de distrugere a oieritului are insa, dincolo de aceste interese de termen lung unul de termen lung mult mai urat. Cred ca prin aceasta lege s-a incercat o strategie de incercare de „iluminare” a ciobanilor, prin transformarea lor din oameni traditional integrati in mediul natural in someri sau oraseni de mahala. Legea vanatorii a fost doar asa un prim test spre a lua pulsul societatii civile fata de acest gen de interventie.
Din punctul meu de vedere sistemul nostru social este un Ev Mediu prelungit, nuantat de atingeri tehnologice ce ni se par spectaculoase. Din pacate, omul modern trebuie sa lupte pentru obtinerea hranei si a adapostului (societate primitiva) sau sa forteze pe altii sa le-o asigure (societate clasica). O societate cu adevarat civilizata este aceea in care hrana si adapostul sunt niste drepturi inviolabile, la fel ca alte drepturi recunoscute in prezent. La drept vorbind, astea sunt cele mai importante drepturi din care decurge dreptul la viata. Exprimarea abstracta a acestui drept nu are absolut nici o valoare daca celelalte doua nu sunt asigurate. Sau, altfel spus, daca le asiguri pe acestea doua, poti sa il ignori pe cel abstract cu „dreptul la viata”, pentru ca devine superfluu. In momentul in care atentezi la acestea doua, de fapt il incalci direct pe acesta (abstract), desi carta drepturilor omului il pune la loc de frunte.
Economia moderna, cea presupusa a fi bazata pe libertate, e de fapt una inca sclavagista, iar atentatul subtil la acest abstract „drept la viata” este motorul functionarii ei dupa cum am aratat mai detaliat aici:
Din pacate, civilizatia abuzeaza de multi dintre membrii sai la acest schimb hrana & adapost contra unui serviciu, in sensul ca acest serviciu are o valoare mai mare decat cel primit inapoi. Practic ea are monopolul aici. Si, din pacate, cu cat cineva e mai nestiutor in a-si procura independent hrana si adapostul cu atat devine mai usor de controlat si manipulat. Ciobanii romani, in special cei de la munte, sunt cam singura categorie de oameni care isi pot asigura singuri si hrana si adapostul. Ei nu au nevoie de vreun schimb cu civilizatia pentru aceste drepturi. Din acest motiv ei sunt cam incontrolabili. Confruntandu-se cu scepticismul orasenilor fata de acest tip de subordonare, civilizatia incearca sa ii transforme pe acesti oameni din independenti in dependenti. Am analizat in detaliu aceasta strategie de dezradacinare a nativilor si transformarea lor artificiala in oraseni aici:
Dorinta de transformare a fermelor naturale ale ciobanilor mioritici in ferme „igienice” de ses se datoreaza lacomiei capitalismului salbatic de a distruge metodele traditionale de hrana si de a pune monopolul pe ele. Scopul acestei urate tendinte e acela de a inrobi prin atentatul la aceste drepturi vitale ale omului, respectiv dreptul la hrana si dreptul la locuire. Hartuirea ciobanilor urmeaza hartuirii babutelor in piete de catre fortele de ordine.
Aceasta inginerie sociala se pare ca a cam esuat in ceea ce priveste distrugerea mediului propuse de proiectele de exploatare propuse la Rosia Montana, la Pungesti cu gazele de sist, si, mai nou se pare ca nu mai merge nici cu defrisarea galopanta a padurilor dupa ce constiinta civica a devenit foarte vigilenta. Esuand cu aceste proiecte, dezradacinarea a trecut la sicanarea ciobanilor. Dupa cum se vede, aceste sunt deocamdata mici, privind la limitarea numarului cainilor la stana si prin excluderea pasunatului din decembrie in aprilie. Daca nu reactionau, sunt convins ca urmau si alte restrangeri de libertati. Dar, iata ca ciobanii nu s-au lasat, au iesit masiv in strada si pana la urma proiectul de lege a fost abandonat.
Ca sa ne dam seama cat de sanatoase sunt si pentru om dar si pentru animale aceste stane, va invit sa vedeti reactia de mai jos a unor animale care vad pentru prima data lumina soarelui.
Iar daca ne gandim la poluare, va invit sa vedeti cam ce probleme au fermele „civilizate”.
Activismul ecologic si politic atesta sanatatea sociala. El arata un semn de maturitate politica a cetatenilor. Protestand ei arata ca sint in stare sa ia decizii nu doar sa-si cedeze puterea "reprezentantior". Plus de asta, iesind din carapacea de zi cu zi ale regulilor cotidiene, ai sansa sa intalnesti oameni cu adevarat frumosi, optimisti si onesti. Iar fetele sunt cele mai frumoase…
