Un astfel de robot trezeste groaza in inima multora: „Ne pierdem joburile!. Ramanem someri!”, striga cu disperare vocea lor interioara.
Nu. Stati asa! Nu e cazul sa ne panicam. Dimpotriva. As zice ca e cazul sa sarim in sus de bucurie si sa chiuim ca in cazul realizarii celui mai ambitios vis al omului civilizat. Suntem atat de aproape de sfarsitul sclavei salariale, dupa ce in urma cu 150-200 de ani cea clasica a fost si ea abolita. Abolirea sclavei salariale inseamna de fapt abolirea cu adevarata sclaviei, dupa masurile formale de conversie a celei clasice in cea de astazi, nerecunoscuta de autoritati. Asa ceva este cel mai ambitios deziderat al umanitatii civilizate. Asta ar insemna o adevarata iesire din mitul contagios al pesterii. Asta este o adevarata dezrobire fizica si ideologica in care multi sunt anesteziati. Acesta este si sfarsitul trudei lui Sisif, depresivul.
Robotul de mai sus e doar o demonstratie. Sunt roboti cu forme mai putin spectaculoase dar care pot face lucruri ca hrana, imbracaminte, locuinte si altele mult mai bine ca omul. Altii pot fi construiti pe viitor sa le faca pe celelalte. Ne trebuie doar niste programatori talentati si vointa politica spre a putea inlocui orice munca necreativa (pe care oamenii o urasc) cu activitatea acestor roboti. Ne trebuie sa nu mai risipim inteligenta si creativitatea semenilor in munci birocratice, alienante ci sa le concentram pe acest scop. Ganditi-va numai la functionarii din banci cum isi irosesc mintile in tot felul de hartoage lipsite de sens pentru umanitate! Cati ca ei sunt pur si simplu irositi!
”Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare”
Putem sa ne imaginam ca toate acestea prind contur. Trebuie precizat aici ca nici o tara din aceasta lume nu respecta acest „depasit” articol 25. Sunt multe se bat cu pumnul in piept in privinta respectarii „sfintelor” drepturi ale omului si acuza alte tari de incalcari diverse ale lor, dar aceste gesturi sunt mai mult de fatada. Doar tarile Europei de Nord si un pic Emiratele Arabe Unite ofera cate ceva din aceste drepturi pentru toti cetatenii. Nu iau in calcul aici tarile din lumea a treia care in constitutiile lor declara ca respecta aceste drepturi, insa sunt departe de asa ceva.
Dar, daca cele mai importante nevoi umane, hrana si locuinta, vor fi asigurate de munca unor astfel de roboti, atunci teama de robotizare va disparea. Nu dintr-o data, pentru ca, din pacate omul este inca prizonierul acestui mit al pesterii conform compulsiei la repetitie din psihanaliza. O sa revin in spatiul concept la aceasta tema
In filmul de mai jos se pot vedea 13 munci curente care vor fi inlocuite in viitorul apropiat de roboti:
Aici se poate vedea un tractor care ara singur odata ce a fost programat astfel:
Aristotel ne saluta din istorie. Tot ce ne mai trebuie este sa dam un impuls acestor tendinte. Vointa politica trebuie sa deschida portile pesterii si sa nu sperie pe cei dinauntru cu nocivitatea luminii soarelui din afara.
Spectacol dizgratios de cateva zile pe televiziuni si mediul online. Caragiale e depasit. Eugen Ionescu e depasit. Asistam la cel mai grotesc moment din 2012 incoace cand securistii au plantat anarhisti intre manifestanti pentru a justifica actiunea in forta a jandarmilor.
Totul a inceput chiar de atunci din 2012, de cand romanii s-au decis sa iasa in strada si sa se implice activ in treburile societatii. Conform democratiei, nu?. Asta i-a prins pe vechii securisti care controleaza parghiile societatii romanesti cam nepregatiti. Am analizat ceva mai detaliat rolul lor in politica Romaniei din ultimii 50 de ani aici . Nu erau obisnuiti cu vocea poporului decat cateva luni odata la 4 ani. O perioada s-au folosit jandarmii pentru intimidari si amenzi. Dar n-a mers prea mult. Intre timp, Jandarmeria a pierdut toate procesele de contestare a acestor amenzi. Din pacate pentru ei, justitia n-a putut sa-i sprijine prea mult atata timp cat la CEDO Romania a pierdut frecvent astfel de solutii trase de par de justitie. Si Europa nu doarme. S-a trecut de faza cu batutul obrazului. Se merge pana la sanctiuni.
Cert e ca din 2012 s-a intetit presiunea cetatenilor si Europei pentru inmultirea condamnatilor pentru coruptie. S-a incercat ceva anii astia. Dar se cam vede treaba ca nu-i de ajuns. Romanii inca sunt in continuare furiosi si frustrati fata de mersul tarii. Se vrea mai mult „sange”. Fireste ca trebuie plusat. Si aici vine partea interesanta. Cele doua mari gasti din Securitate, vechii tortionari si vechii bisnitari, negociaza intre ele locurile in parnaie la fel cum negociaza partidele locurile in Parlament cand fac coalitii. Zeci de ani cele doua gasti au colaborat cat de cat si au mimat statul de drept, infruptandu-se cot la cot din aceeasi prada, cum fac delfinii cu rechinii cu bancurile de sardine. Dar s-a terminat. Iata ca s-a terminat robinetul cu sardine si poporul e pe cale sa explodeze. In acest moment intre ei se duce o lupta feroce de a mai insfaca cate o fata dar si de a-si apara pionii plasati prin diferite institutii ale statului care le faciliteaza lubrifierea conductei. Fiecare vrea sa obtina maximul. Iar armele folosite in acest adevarat razboi implica intregul aparat al statului.
Varful de lance a gastii securistilor tortionari a fost si inca este profesorul doctor docent de renume mondial, Dan Voiculescu (sic!). Timp de 20 de ani el a construit cu migala trustul cu pricina, o arma foarte eficienta in a tine piept gastii bisnitarilor. Acest puternic instrument de manipulare a reusit in 20 de ani sa atraga credulitatea unor oameni batrani si naivi. Acest trust le-a servit niste lectii minime in intelegerea mecanismelor odioase ale capitalismului de cumetrie. Nu le-au inteles pe de-a’ntregul dar pentru ei a fost suficient. Au ramas fideli trustului, conform educatiei specifice generatiei lor. Gasirea de capete de acuzare si arestarea varanului a fost o mare contralovitura data de securistii bisnitari celor tortionari. „Profesorul” a fost trimis in inchisoare timp de 10 ani. Fara stilou si hartie. Si fara contact cu intelectuali avizi de vanzare de subiecte tratate stiintific. Deci fara iesire pe criterii de cercetator stiintific de renume mondial. Desi alti corupti trimisi la puscarie in acesti ani nu au fost tratati la fel, varanul a primit si confiscarea unei parti din avere. Nu totala pentru ca, banuiesc, nu s-ar fi putut. Dumnezeu stie pe unde o fi avand-o el impartita. Ar fi fost un semn bun daca s-ar fi putut toata confisca. Si, desigur nu doar in cazul lui. Ar fi fost bine pentru bugetul de stat si pentru salariile noastre minime pe economie ca si ceilalti infractori sa fi primit acelasi tratament! Remarc insa „independenta justitiei” in acest caz (sic!)
A urmat apoi lovirea in cuibul lui de viespii. Sediile trustului sau au fost executate silit. Seful ANAF nu s-a putut lepada de fratele lui de cumetrie. Si ce-a facut? A incercat sa contrabalanseze situatia. A tergiversat punerea in aplicare a deciziei judecatoresti de executare silita a sediilor trustului. Ne dam seama ca acest sef este mai mult o marioneta, un pion al gastii opuse. Fiecare dintre noi am fi respectat decizia judecatoreasca in acest caz, mai curand decat sa riscam sa fim dati afara, asa cum a facut el. Numai ca el acolo executa niste ordine pentru care a fost pus acolo. Trebuia sa execute comanda. Daca nu, mai tarziu nu va mai primi o alta functie. Asa, cu siguranta va primi la un moment dat alta, de obicei mai bine platita. Asa ca, la fostul sef ANAF a plouat tot timpul si n-a putut sa puna in aplicare decizia (sic!). Vazand asta, gasca rivala a inceput o lupta de inlaturare a acestuia. Noul sef ANAF, de data asta pionul celeilalte gasti, trimite un ultimatum imposibil de realizat de evacuare trustului. Scopul unui astfel de termen strans este folosirea apoi a fortei si distrugerea echipamentele rivalilor. Ca-n jungla. Hienele mananca puii leilor in timp ce acestia sunt la vanatoare. Apoi vin leii de la vanatoare, constata dezastrul, si se duc apoi sa sape in vizuina hienelor pentru a le omori si ei puii ca razbunare. Dupa cum stim, apoi trustul a inceput si el campania de victimizare ceea ce a culminat cu un miting de sustinere din partea audientei.
Intre timp ambele gasti si-au adus aminte de unde plecasera. „Bai, trebuie sa potolim prostimea si noi mai mult ii scoatem in strada? Suntem prosti sau ce?” Iata ca ambele tabere se aseaza din nou la masa negocierilor pentru a o lua de la capat si a oferi paine si circ naivilor. Semnalul a fost dat de noua intelepciune populara academico-stiintifica, cu aplicare in lucruri, Mr Iohannis :
Aceasta noua negociere seamana foarte bine cu o scena dintr-un fim celebru:
Cam la asta se reduce circul din ultimele zile.
Ceea ce ma nedumereste pe mine e faptul ca multi dintre oamenii destepti si educati in materie de cultura politica pe care ii cunosc iau partea securistilor bisnitari in aceasta mascarada. Ironia cu adevarat deprimanta e ca, in timp ce cei ce l-au pus in functie pe Mr. Iohannis cu voturile lor striga impotriva trustului si pro ANAF, presedintele o da la intors. Sub pretextul apararii drepturilor „tuturor romanilor” Mr. Iohannis cauta sustinatori exact la segmentul de cetateni mai conservatori care nu l-au sustinut in special pentru ca era nou in peisaj. Strategia lui e simpla si cinica: stie ca nu va face ce a promis si stie ca cei ce l-au votat vor iesi la un moment dat impotriva lui in strada asa cum s-a intamplat si cu Basescu. Iar pentru a nu forta serviciile secrete sa fraudeze rezultatul referendumului de demitere ca in cazul lui Basescu iata ca se iau masuri preventive. Asternutul se pregateste de pe acum. Curtoazia lui Ioha fata de trustisti si valul de simpatie pe care l-a atras odata cu transformarea lui subita in portavoce fata de trust e remarcabila. Asta spune multe si despre, sa-i zicem, „diplomatia” lui Mr. Ioha.
Iata ca asistam la un spectacol salbatic. Dar parca la lei si la hiene e mai frumos. E si acolo dramatic, insa nu sunt implicat in el. Il privesc de afara, ca pe un spectacol al naturii. Insa aici eu sunt prins la mijloc. Pe mine ma afecteaza faptul ca instrumentele statului sunt controlate de cele doua gasti. Ma afecteaza faptul ca ele sunt angajate intr-un astfel de razboi pe viata si pe moarte in loc sa lucreze la atragerea de fonduri europene pentru dezvoltarea tarii. Romania mai mult cotizeaza la fondurile europene decat absoarbe. Mergem in pierdere ca natiune, chit ca cineva are de castigat de pe urma acestei situatii. Eu unul nu pot sa iau partea niciunuia din aceste gasti implicate in aceasta lupta surda si oarba. Aici e vorba despre niste talhari care interpreteaza cat mai tendentios legea cu scopul de a-i da la gioale adversarului si nu din respect pentru lege. Ghidul lor de baza este maxima „ba pe-a ma-tii!”
Oameni buni! Asta nu e stat de drept! Asta e un sat fara caini, o suburbie periculoasa in care clanurile mafiote isi regleaza conturile. Lipsesc doar focurile de arme. Sunt convins ca ei le-ar folosi si pe astea daca opinia publica si Europa le-ar tolera. Dar, pentru ca sunt cumva supervizati, deocamdata ei folosesc doar inchisoarea si alte instrumente mai discrete pentru eliminarea rivalilor de la ciolan. Legile sunt niste ambalaje ale apucaturilor lor de infractor-organizati, conform educatiei si formatiei lor profesionale din ultimii 50 de ani. Acesti oameni plasati in institutiile cheie nu pot sa contribuie la dezvoltarea Romaniei. Mentalitatea lor este una de hiena nu de om civilizat.
Ii inteleg pe cei care au fost balacariti de acel post TV. E omenesc sa-ti ramana resentiment dupa ce esti linsat public. Si mie mi-au ramas resentimente dupa modul in care ne-au prezentat pe noi protestatarii antiRMGC si antiChevron. Si eu m-am bucurat initial cand am auzit ca acei avocati cu talent de jurnalisti si-au luat-o in freza dupa ce au lovit in mai toata elita culturala a acestei tari.
Dimitri si Antena 3
Dimitri tocmai a aflat despre drama prin care trec angajatii varanului
Pot sa-i inteleg si pe pensionari ca s-au plasat alaturi de tabara securistilor tortionari atata timp cat si-au petrecut tineretea cand acestia erau in voga. Dar nu pot sa inteleg cum poti sa spui ca iubesti ANAF doar pentru ca-ti satisface o razbunare fada. ANAF este institutia care intra peste niste amarati cu afirmatia nonsalanta „Am venit sa va dam amenda!”.
ANAF este institutia care arunca oamenii sarmani in strada luandu-le locuintele. Vorbim aici de adevarati vampiri sociali. Toate abuzurile lor se regasesc in salariile nesimtite ale privilegiatilor. Asta e un comportament de mafiot.
Faptul ca majoritatea fac de ceva timp presiune pe politicieni este un lucru bun. Dar trebuie mai mult decat atat. Daca vrem sa facem ceva in tara asta trebuie sa iesim in strada si sa cerem lustratia! Trebuie sa scapam de aceste gasti care au infestat statul roman in ultima jumatate de secol! Securitatea in primul rand trebuie lustrata.
Daca nu putem cere asta, atunci nu putem obtine vreodata demnitate politica si mai bine ne vedem de altele. Din pacate cei care le ridica audienta in aceste zile in acelasi timp legitimeaza subdezvoltarea acestei tari, incurajandu-i pe acesti mafioti sa faca circ in loc sa faca treaba. In loc sa faca presiune pe politicieni sa redacteze dosare pentru atragerea de fonduri de la bugetul european pentru drumuri, scoli sau spitale, ei le legitimeaza astfel abuzurile, facandu-le audienta. Ei cred ca se situeaza intr-una dintre tabere la fel cum face spectatorul cu eroii spectacolului, ca la film. Dar am o veste proasta pentru ei, fie ca sunt naivi fie ca sunt educati. Vor plati pentru asta. Nu traiesc in acest film. Nu, nu, nu! Vor plati oalele sparte. Stiti cum e: nota de plata vine la final. Ei insisi vor intalni apoi voi un politist care va avea acelasi comportament: „primiti cu amenda!”. El trebuie sa faca planul de amenzi si sa ingrase bugetul ca nu-si pot finanta sefii lor si sefii statului excursiile in strainatate sau afacerile muribunde care nu pot supravietui fara conectarea la bugetul de stat. Atata timp cat ei participa la acest circ grotesc sunt partasi la subdezvoltare.
