Cand ai administratie incompetenta in posturi de raspundere se ajunge invariabil la disfunctionalitati. Politruci si parveniti ocupa posturi pe care nu le merita si asta ne afecteaza pe toti. Este ceea ce se intampla de peste un an de cand s-a terminat renovarea Bulevardului Unirii. Imediat dupa intersectia cu Bulevardul Mircea Voda dinspre Piata Unirii spre Piata Alba Iulia, pe trotuarul din dreapta nu se poate circula pentru ca are forma asta.
Iar dupa ce ploua, arata asa:
Pe langa haosul din trafic, nici pe jos nu se poate circula pe timp de ploaie. Multumiri, edililor!
Nu mi-am schimbat deloc opinia cum ca Dragnea face un blat cu Iohannis si cu papusarii de deasupra lor ca sa camufleze protestele din 2012, Toate scandarile din 2012 au fost rezolvate cu niste masuri luate de acest Dragnea &PSD pentru ca sa se strige lozinci diferite de atunci precum „Romania: stat european!” fata de „Romania: stat politienesc!” din 2012 , „Alde si PSD: aceeasi mizerie” fata de „Toate partidele: aceeasi mizerie” din 2012, declaratia lui Dragnea cum ca a redus bugetul SRI pentru a suplimenta bugetul pentru Vitamina D la copii, cu trimitere directa la scandarea din 2012 „Ati luat bani de la copii si i-ati dat la SRI”. O sa revin la aceasta idee cu un articol intreg la sfarsitul acestei guvernari.
Insa aceste alegeri au in ele un „zaharel” pus strategic prin mana lui Ioha de catre papusari: referendumul. El vizeaza teme foarte importante pentru toti: interzicerea gratierii pe teme de coruptie precum si anularea parghiilor PSD si a oricarei guvernari de a-si modifica legile spre a nu mai fi condamnati infractorii de lux din randurile lor. Am empatie fata de infractorii marunti, sustin reintegrarea lor si programe de reinsertie sociala. Insa marii gangsteri trebuie cumva sa fie trasi de ureche, iar o vizita de cativa ani pe la racoare e exact ce le trebuie. Practic pentru asta am tot iesit in strada la protestele neintrerupte de peste 840 de zile din Piata Vicoriei.
Da. E strategic acest zaharel. Pentru mine asta inseamna democratiei directa. Eu vreau sa votez proiecte, nu oameni. Din aceasta cauza am sa boicotez din nou alegerile parlamentare si prezidentiale de la noi, asa cum am facut si data trecuta. Nu uit. Nu uit ca ne-au dus in pragul disperarii neoliberalii. Nu cu girul meu. Si inca ne ducS sunt convins ca Dragnea e baubaul lor cu care vor sa faca democratie artificiala. S-ar putea sa mearga la altii, dar la mine nu. Imi mentin accesasi opinie afirmata in trecut aici . Asa ca sunt departe de a fi manipulat sa ies la alegerile parlamentare sau prezidentiale de frica lui PSD si Dragnea. Democratia nu se face cu frica de dictatura. Asta e deja dictatura, dupa cum am aratat in acest vlog
Mai ales dupa ce am facut acest documentar…
Imi mentin ideea ca inclusiv Parlamentul European si oricare dintre ele , exceptand intr-o oarecare masura tarile nordice, este o jucarie din asta pentru a ne crea iluzia ca avem vreo putere in acest stat. Am vazut ca si Occidentul are problemele lui, in special in Franta, cu protestele care deja au cateva luni. Dar, daca as avea o tara precum cele occidentale eu as iesi totusi la vot pentru independenti. Este ceea ce voi face pe 26 mai, la alegerile parlamentare. Si nu ies atat pentru PE , cat pentru referendum. Si nu ma intereseaza atat tema, pentru ca ea trebuie sa fie un dat al democratiei si nu ceva pentru care trebuie sa lupti politic. Legile justitiei nu se fac de infractori. Infractorii nu trebuie sa aiba putere politica. De aceea, pentru mine „zaharelul” lui Ioha e un alt motiv de dispret. Un sistem care promoveaza astfel de personaje e o cacialma prin el insusi.
De aceea, o spun cu adanca satisfactie, mi-ar placea enorm ca inginerii sociali care au guvernat cu mastile lui Dragnea, Ciordache si Dancila sa ia o palma serioasa si romanii sa boicoteze aceasta mascarada. Imi doresc enorm o prezenta de sub 30%. Mi-as dori enorm o dovada ca poporul meu e mai mult decat o simpla masa de manevra care poate fi pacalita cu astfel de zahareluri. Dar eu ies pentru ca sustin democratia directa a referendum-ului. Si mai ies pentru ca tin sa trimitem in Europa alteceva decat grobienii din PSD. E ca si cum te-ai imbraca frumos la o nunta sau petrecere. Din respect pentru Tzara, Marcel Iancu, Mircea Eliade, Matei Calinescu, Brancusi, Nicolae Paulescu, Henri Coanda, si altii.
Asadar am sa votez da la referendum si unul dintre cei 2 independenti, respectiv Greforiana-Carmen Tudoran sau Peter Costea, in functie de raspunsurile pe care mi le vor da la niste intrebari pe care le-am trimis ambilor vio e-mail. Eram decis sa votez George Simion, dar vad ca umbla la coarda ultra-nationalista, asa ca pe mine m-a pierdut. Atat. La alegerile interne voi boicota din nou. Parlamentul Romaniei si politicienii romani sa de intai dovada de decenta! Deocamdata imi par ca vor doar sa vada daca suntem dispusi sa repetam aceeasi gresealasi sa credem in alt escroc. Nu e cazul meu.
Ieri a murit cea mai celebra pisica din lume, Grumpy Cat, in urma unei infectii ale tactului urinar. A avut o varsta medie de 7 ani. Din cauza petelor din jurul ochilor si a anumitor diformatii fizice Grumpy Cat arata ca un batran morocanos si irascibil asa cum ajung majoritatea oamenilor pe care sistemul social ii ruineaza psihic.
Stresul cotidian a facut ca multi sa ajunga la acea stare, fie si temporar. Asa ca figura ei pe de o parte inocenta, pe de alta posaca a devenit repede cunoscuta pe internet prin numeroase meme.
In societatea actuala suntem amenintati sa fim fericiti. In situatia in care daca-ti arati nemultumirea fata de sistem, risti sa fii marginalizat , figura ei deprimata a devenit motiv de proiectii personale. Asa ca am preferat sa proiectam in ea propriile frustrari s sa ne amuzam pe seama lor. Pacat ca n-a facut nimeni o mema buna pe tema asta
Unele sunt motiv de deceptie.
Altele de contracarare opedipiana
Altele de agresivitate
Altele de mizantropie
Altele de depresie
N-am vazut prea multe meme traduse in Romania cu Grumpy Cat. Noi inca nu putem vedea si accepta umorul proiectat in ea. Preferam bancurile cu porcusorul isteric , pentru ca dorim neaparat sa aratam ca suntem total diferiti de aceste afecte.
In ceea ce ma priveste, am pus-o si eu ca personaj in pictura mea REinstein:
Era cat pe aici sa nu particip, dupa cum era sa nu scriu despre acest eveniment. Dar tin neaparat sa o fac pentru ca anul asta a fost cel mai bun traseu. S-a plecat din Piata Constitutiei pe Splaiul Independentei, apoi pe strada Berzei, Piata Victoriei pana la Arcul de Triumf, cu intoarcere pe acelasi traseu pana in Piata Victoriei, si ulterior Calea Victoriei, Piata Unirii. Piata Alba Iulia, Muncii, Basarabia, cu intoarcere undeva aproape de Diham si inapoi la Piata Constitutiei. Pana acum se pleca direct spre Muncii iar caldura se resimtea disconfortant tocmai pe Calea Victoriei si Splaiul Independentei, la final. Soarele batea exact din fata. De asta multi abandonau in aceste portiuni. De data asta, venind dinspre Muncii cu soarele in spate, si cu posibilitatea de a te ascunde pe la umbra.
Sper ca traseul sa ramana la fel si in urmatoarele editii, si eu sa fiu pregatit. De jumatate de an m-am apucat de 2 proiecte care mi-au cam mancat timpul. 3 luni am lucrat la documentarul „Diversionistii”. Dupa aia m-am documentat pentru o serie de replici video despre fictiunea aparuta recent despre Michael Jackson . Plus ca am mai iesit si pe la protestele antiguvernamentale din Piata Victoriei care deja dureaza neintrerupt de peste 830 de zile. Asa ca am lasat-o mai moale cu antrenamentele, ceea ce s-a repercutat si in greutate. De asta n-am avut nicio tragere de inima sa particip. M-am decis chiar in preziua concursului.
S-a repetat ghinionul de anul trecut cu temperatura. Dupa ce am trait cea mai racoroasa primavara de cand ma stiu, iata ca exact in ziua alergarii temperatura a ajuns la 23 grade. S-a plecat din nou pe la 18 grade ca anul trecut. Iar luni si marti temperaturile au scazut iar la 17 grade maxime, cu 13 grade dimineata. Cer innorat o luna, apoi total senin duminica si cald, iar apoi, dupa cum vedem iar cer innorat si temperaturi scazute, perfecte pentru alergare. Ghinion.
Anul asta am experimentat un record negativ al vechilor alergatori pe care i-am cunoscut in acest an. Mi-a facut placere reintalnirea cu o alergatoare cu care am facut poza in 2013 si pe care o vad constant la aceste evenimente. Am facut si de data asta poza si ne-am urat sa ne reintalnim si peste 10 ani la fel.
Ioan si prietena lui n-au participat. Au venit la final pentru socializare. A zis ca n-a mai alergat de 9 luni din lipsa de chef. Ce-i drept, el a fost o perioada destul de lunga accidentat. Asa se intampla cand te supraantrenezi. Am patit-o si eu. El a fost unul dintre oamenii care cobora la 1 ora 30 minute pe semimaraton, un timp foarte bun. Ambitia asta prea mare nu are rezultate pe termen lung, dupa cum vedem. Sa zicem ca cobori la 1.20! Tot nu merita efortul in conditiile in care sunt oameni care il alearga sub o ora. Asa ca e mult mai indicata o atitudine mai putin ambitioasa si cu rezultate pe termen lung. Trebuie alergat din placere, nu din ambitie. De fapt, viata in general trebuie traita din placere si nu pentru a atinge niste false idealuri sau false recorduri.
Pe langa absenteismul figurilor cunoscute, cam toti cei de 1.40-1.50 s-au plans de timpi foarte prosti. Si eu am scos peste 2 ore. Cu 1.38 la 17 km (fara GPS in primii 4 km) . Un timp prost, dar totusi mult mai bun fata de prima experienta din 2012 cand am facut 1.45 la 15 km. Asa ca per total un semimaraton intreg a fost binevenit, in conditiile in care n-am mai alergat unul de prin 2018.