Personal nu-mi plac preşedinţii şi politicienii în general, însă faţă de monarhie am un dezgust congenital. Detest ierarhia puterii, reprezentată esenţialmente de monarhie. Regele este urmaşul marelui jefuitor, care strângea o oaste şi pleca la jefuit comunităţi. Astfel s-a creat societatea clasică şi însăşi civilizaţia. Da, civilizaţia a fost un lucru bun, dar războaiele de cucerire pe care le-a implicat împreună cu colonialismul lor inerent îmi provoacă greaţă. Urmaşul acestor tâlhari de lux este însăşi familia regală. Probabil că la un moment dat umanitatea va putea trece peste aceste răni, aşa cum a putut trece peste rănile vieţii sălbatice; astăzi tratăm cu dragoste animalele cu care strămoşii noştri din neolitic se luptau pe viaţă şi pe moarte pentru resurse; lupii, leii, urşii au devenit simboluri ale umanităţii pierdute mai curând decât duşmani de moarte, aşa cum au fost în acele vremuri. Dar umanitatea n-a trecut de trauma colonialistă şi de marile crime ale războaielor.
Da, suntem majoritatea dintre noi urmaşii mercenarilor ce s-au angajat în armatele conduse de strămoşii monarhilor de astăzi. Dar crimele rămân crime, indiferent de cum le justificăm noi retroactiv. Sunt de acord ca familiile regale să primească o rentă viageră (de la stat), ca urmaşă a istoriei ţării, să li se dea castelele/reşedinţele sau ce-or mai avea, sau să fie ajutate să le întreţină. Sunt de acord să joace rolul de animale de zoo unde publicul să ia contact cu istoria. Dar când aceste animale devin prea lacome, şi au pretenţia că ar fi deasupra celorlalţi conform medievalului „drept divin”, mă ia cu furie. Adică vizitez istoria şi dau mâna cu urmaşii celor care au creat-o atunci în virtutea nostalgiei inerente faţă de trecut, cu relele ei dar şi cu bunele care izvorăsc automat din orice rău; pentru unii şi apoi pentru toţi (pentru că cei care au fost victima răului nu mai sunt acolo să depună mărturie). Respect familia regală aşa cum e în ţările nordice, unde membrii ei exact asta fac. Când moare un membru al familiei e un eveniment mai mult privat, mormântarea la fel, fără angrenarea întregului stat pentru asta. La noi postul tv DIGI 24, a devenit Regi 24, în această perioadă. Brusc războiul şi crimele din Ucraina au dispărut subit, precum despre minciunile spuse de ei în perioada plandemiei. Când aduceai vorba despre ele fanilor acestui post te luau despre insensibil faţă de drama ucrainenilor, de parcă drama celor ucişi prin refuz de tratament şi a celor închişi în case nu mai conta. Brusc nu mai contează nici drama ucrainenilor, c-a murit cel mai important om de pe pământ, mult mai valoros decât ei.
Da, regina/regele/împăratul/papa este o relicvă vie a istoriei, dar nu istoria readusă în prezent. Aşa trebuie să se întâmple cu urmaşii marilor genii din ştiinţă, tehnologie şi artă. Dar nepotul lui Eminescu nu înseamnă că trebuie tratat ca şi Eminescu, ci o variantă mult diminuată. Dar când tu ca sistem social încerci să mă trimiţi în Evul Mediu, pentru că ţăranii medievali sunt mult mai uşor de guvernat cu acest rahat de organizare, numită în mod fantomatic „democraţie”, atunci iau foc. Păi ce democraţie mai poţi tu să te numeşti când toate posturile TV din toate ţările deplâng monarhia, pierderea celei mai alese fiice a poporului (sic!!), savant de renume mondial, geniala între genii şi steaua între stele, regina Elisa-Veta (mi-ai furat chiuveta) a 3-a? Decid eu dacă vreau să trăiesc în Evul Mediu, nu tu. „Regina era foarte umană”, zice un papagal pe la TV. Da’ cum ai vrea să fie? Hristos pe pământ? Sau aşa s-au obişnuit aceste puşlamale de lux să fie văzute de prostime, şi apoi tu asumi că toţi ar trebui să fim la fel. Şi regii şi politicienii trebuie să se comporte ca nişte administratori şi nu ca nişte falşi Mesia. 50 de milioane de Lire Sterline este salariul monarhului în Marea Britanie!!! 50 de milioane. Cam scumpă lecţia de istorie, zic. Păi asta e taxă de protecţie religioasă.
Aşanumitele republici au intrat în acest joc de osanale pentru monarhie, pentru că înşişi politicienii lor au cam acelaşi statut: freacă menta degeaba, dau impresia că muncesc, dar rolul lor este unul de a-şi lua vina pentru politica făcută în altă parte . Acum că omul simplu începe să se prindă de acest aparat dezinformaţional, sistemul vrea să testeze disponibilitatea omului simplu de a accepta monarhia. Dar dacă politicienii mai cârpesc cumva justificarea statutului social privilegiat, printr-un proiect politic, printr-o minciună oarecare, printr-o investiţie chiar şi cu para’ndărături, monarhia (în special cea britanică) are tupeul maxim să ceară totul dar să nu ofere nimic societăţii. Absolut nimic. Rolul monarhului în dinamica politică a Marii Britanii este unul pur decorativ: de mult regele/regina nu mai decide lucruri importante în dinamica politicii britanice. Singura activitate politică a monarhiei britanice e aceea de a semna investiţia premierului. Monarhul nu se poate opune propunerii Parlamentului, aşa că e chemat să semneze investirea „ca primarul”, ca o marionetă, fără nici un fel de rol politic în acest demers. Şi atunci ce conduce regele/regina Marii Britanii? Care sunt calităţile sale pe care omenirea le-a pierdut? Are prestanţă? Are etichetă? A… deci e o actriţă bună. Păi hai să-i dăm şi premiul Oscar post-mortem şi s-o facem şi papeasă! Dacă e un fel de Dumnezeu pe pământ parcă se mai justifică faptul că regele/regina Angliei nu face nimic. Absolut nimic. Se cheamă că a făcut încă lume, care acum lucrează pentru ea. Are sens…
Ce-i drept, şi preşedintele are cam aceeaşi funcţie, spionajul civil băgându-i zilnic pe sub nas agenda ce trebuie urmată. Dar parcă se mai păstrează cât de cât aparenţele, e un program de lucru o campanie electorală, o vizită între cetăţeni, o dezbatere politic[ cu un adversar, etc.. Dar regele/împăratul îşi arogă dreptul de supra-om pe nimic. Absolut nimic. Nu cunoaşte viaţa reală, nu are contact cu cetăţenii şi se întâlneşte ca robotul cu alţii de-ai ca el. Eu un fel de pui de fermă, crescut în turn de fildeş, care n-a văzut niciodată lumina soarelui, dar în variantă umană; în loc de fermă i se face un palat. Are un simplu talent, respectiv joacă rolul viţelului de aur; atrage proştii ca un magnet care o văd ca pe un fel de Dumnezeu pe pământ. Pentru ei regele şi conducătorul reprezintă ideea de bogăţie şi de succes maxim, aşa că admiraţia lor este o tânjire grosolană după acest statut social nemeritat. Şi din vechime se strâng ei proştii pe lângă monarh ca să-i vindece, sau s-o atingă, ca la urs. Dacă ne uităm în video-ul de mai jos cu urlă gloata de gură-cască, ca la un concert al unui superstar, ne dăm seama că imbecilitatea atinge cote maxime; adică ori eşti îndoliat că a murit un om ori de ce ai fi vesel? Sau aşa a fost ordinul pe unitate , sau cum? Britanicii sunt probabil cel mai deştept popor din lume, dar aceste câteva mii de gură cască nu sunt reprezentanţii lor tipici, ci nişte conservator obtuzi iar prin spate nişte spioni civili care sunt meniţi să dea impresia că poporul britanic ar fi în doliu masiv după moartea reginei.
Capitalismul e o fraudă ce funcţionează pe înşelarea naivilor, dar monarhia e frauda absolută; ea nici măcar nu încearcă aşa ceva, dar are tupeul de a fi recunoscută drept întruchiparea demnităţii şi onoarei. E ca şi cum Al Capone ar primi premiul Nobel pentru pace, sau, în termenii dâmboviţeni, cum Elena Ceauşescu semi-analfabeta e transformată în „savant de renume mondial”.
Nu suport paraziţii sociali de lux, ale căror privilegii se regăsesc invers proporţional în drama omului simplu, ce trebuie să-i ţină în spinare. Când văd că un parvenit social primeşte atâtea onoruri pentru că a făcut toată viaţa nimic, absolut nimic, mă gândesc la miile de genii care au trăit şi încă trăiesc în mizerie, pentru ca unii ca ea sau cu o treaptă mai jos să-şi păstreze privilegiile. Şi, mai mult decât la ei, mă gândesc la mine însumi, care am munci pe brânci pentru o viaţă decentă, după care sistemul escrococrat mi-a luat absolut tot şi mi-a spus senin să mai încerc odată. 10 ani furaţi din viaţa mea pentru această clică de escroci de lux. Da – să zic mersi! – dacă trăiam în comunism aia mă ţineau 20 de ani la închisoare…
Britanicii înşişi din ce în ce mai sceptici faţă de instituţiile politice tradiţionale, în special faţă de familia regală. Aceasta înghite sume uriaşe de bani fără a întoarce ceva societăţii, tipic pentru parazitismul social. Popularitatea poveştii prinţesei Diana arată că britanicul de rând nu dă doi bani pe „eticheta” rece şi neempatică a unor familii de îmbuibaţi, ci mai mult pe umanitate. În ritmul actual, în câteva decenii se va termina şi cu monarhia,cel puţin în forma etalată de familia regală britanică. De aceea, cele câteva mii de gură cască strânşi să-l salute pe Şarlie al 3-lea, nu reprezintă nicidecum poporul englez, care înţelege pe deplin statul de ultraprivilegiată social, pe care familia regală îl are. Şi, pe lângă ea, societatea e parazitată de o armată de alţi privilegiaţi, cu rol de scut ideologic. Poporul englez a dovedit că este cel mai deştept popor din istorie. Limba pe care a construit-o s-a schimbat cel mai puţin de-a lungul secolelor şi a pătruns în cele mai diverse locuri de pe planetă, şi asta nu doar datorită colonialismului, ci a forţei sale de penetrare şi a eficienţei. Da, au şi englezii proştii lor, însă majoritatea nu acceptă disonanţa cognitivă asupra-privilegiilor aduse familiei regale, pe fondul mentalităţii echităţii sociale. Britanicii înşişi i-au tăiat capul regelui Şarli the 1-st în 1625, şi ei înşişi au deposedat monarhul de orice fel de putere politică. Iată ce baner a apărut la Manchester, ce deplânge cele 8 milioane de lire ce au fost cheltuite cu acest eveniment!
Iată şi un băiat infltrat (probabil de la MI5) care vrea să asocieze protestele anti-monarhie ale britanicilor cu suportul pentru Rusia! Observaţi că n-are tupeul să se ducă în mijloc, pentru a nu risca să fie luat la şuturi, ci stă la margine, pentru poză!
La TV ni se contracarează această percepţie a societăţii britanice cu aberaţii uriaşe. Ni se spune despre cum a reuşit ea regina să domolească tensiunile din Irlanda de Nord, ascunzând dibaci faptul că în Dublin erau chiar în acel moment proteste împotriva monarhiei. Ni se spune despre cum Marea Britanie a atins un nivel de civilizaţie nemaivăzut în istoria ei, că a avut cea mai lungă domnie ever, etc. etc. Cum, cum? Da’ cum e aia că pe timpul domniei sale imperiul britanic şi-a pierdut coloniile ? Da’, Canada , Jamaica, Australia şi altele se zice că ar face parte din imperiul britanic, dar totuşi sunt ţări independente… Şi, mai mult decât atât, sau ieşit la iveală marile crime ale colonialismului, între care şi genocidul faţă de populaţiile americane băştinaşe, care zic unii antropologi (vezi Russell Thornton) , că ar ajunge 170 de milioane de la 1492 până la 1900. Ni se ascund luptele violente de stradă dintre catolici şi protestanţi din timpul domniei sale, doar pentru că orgoliul regal a vrut să supună Irlanda de Nord.
Cică regina ar fi ţinut familia regală unită: care unită mă mercenarilor ideologici, că divorţul dintre Diana şi Şarla a ţinut ani de zile primele pagini ale ziarelor, plus alte scandaluri! Nu se vorbeşte nimic despre subiectul Diana la TV. Dacă nu ai ştii ce se întâmplă în afara cutiei cu colţuri mai mai că ai începe să devii frustrat pe Dumnezeu că şi-a permis să încheie viaţa celui mai mare monarh din istorie. Auzi tu şi la Dumnezeu, ăsta! Să ne ia nouă regina şi să ne lase fără repere morale!
Dar despre Jack Spintecătorul, celebrul sadic ucigaş, care ucidea femei cu precizie de bisturiu în secolul al 19-lea? Au început să apară voci cum că ar fi fost membru al familiei regale, de vreme ce poliţia nu l-a prins. Am arătat detaliat în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” cenzurat de Youtube şi alte platforme despre dinamica psihopatologiei sadismului ucigaş; marile tratate de psihopatologie încă nu acceptă această formă extremă de sadism, limitându-se la cel moderat şi uşor, care nu duce la moarte victimei. Pentru mine regina şi familia regală reprezintă motorul acestei uriaşe probleme ale umanităţii.
În presa oficială văd imbecilităţi despre cum regina a oferit stabilitatea Angliei, dar – staţi aşa! – că de fapt a oferit stabilitate întregii lumi, fiind un monarh de rang înalt. S-a întâlnit şi cu Ceauşescu, da’ nu c-a vrut ea, ci pentru că a pus-o guvernul…, că, deşi ea e conducătorul suprem, totuşi trebuie să se supună şi guvernului, pe al cărui premier e obligată să-l investească în funcţie fără obiecţii, conform „Constituţiei” britanice…, după cum ne spune Sabin Orcan la UM Digi 24, televiziunea gulerelor albe, la minutul 20.30.
craaaack! Anglia nu are Constituţie. Aceeaşi eroare e făcută şi de alt dinozaur de presă cu state pe la neo-secu, la noul (r)O(mânia)TV, care. zicea că regina a fost un "garant constituţional" în Marea Britanie. Deşi duduia se lăuda că are vreo 2j dă ani dă presă (sau tocmai de aia, umplându-şi mintea cu balast cotidian) , nici ea nu ştie că Anglia nu are Constituţie, fapt ce ţine de ABC-ul politologiei. Ăştia au auzit de atâtea ori povestea dâmboviţeană cu preşedintele garant al Constituţiei încât o repetă papagaliceşte şi în contextul regatului britanic.
Cumva e de înţeles. Odată cu internetul şi social media, în presă au rămas agenţii dezinformatorii şi papagalii care n-au nicio meserie, ci aia de băgători de seamă, comentatori de evenimente , în majoritate fabricate de sistemul dezinformaţional internaţional. Oamenii culţi şi valoroşi ori au alte activităţi ori stau departe de presa clasică. Vechii jurnalişti s-au transformat în trompetişti pentru apărarea statutului ultra-privilegiaţilor sociali, inclusiv a monarhiei. Acum că politicienii nu mai stâng 50% din electorat, şi în România se încearcă un alt tip de „stabilitate”, reintroducerea monarhiei, iar audienţele din aceste zile reprezintă un test pentru aşa ceva.
Dar – staţi aşa! – că însuşi ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti a declarat printre altele că poporul britanic aşteaptă „cu speranţă” regăria fiului reginei (minutul 24.27 din videoul încastrat de mai sus), Şarla al 3-lea iubitor de România. Păi speranţă de ce, milord? N-ai zis că domnia reginei a fost una de prosperitate nemaivăzută în istoria ţării? Speranţa se referă la dorinţa de trecere de la un statut negativ la unul pozitiv. Păi ori a fost bună ori rea?. Sau te pomeneşti că britanicii de fapt or avea speranţă faţă de Şarla (Chaplin the 3-rd). Adică de fapt ei se tem să nu facă cumva din Anglia ce a făcut din propria căsătorie cu Lady Diana… respectiv speră să nu repete figura de a părăsi o fiinţă umană foarte caldă, frumoasă şi senzuală , după cum s-a dovedit în relaţia ei de după căsătoria cu el. Cu toată dragostea lui contrafăcută faţă de români şi România, dacă nu-ţi iese un mariaj cu o femeie precum Diana trebuie că eşti cam cretin. Sau poate că britanicii speră să nu ajungă pe tron beizadeaua care s-a îmbrăcat în ofiţer nazist la o petrecere, precum alde Mathăre de mai jos de Dunăre. Măcar mamaistul nostru avea scuza naţionalistă a unei foste alianţe a României cu Germania nazistă în scopul alipirii Basarabiei la Patria mamă; căci, faţă de violurile ruşilor, nemţii au fost nişte herri. Dar prinţul prostovan şi-a bătut joc prin acea apariţie de memoria unei întregi naţii terifiate de bombardamentele naziste.
Remarc în aceeaşi presă controlată de spioni infiltraţi emoţii contrafăcute despre deplângerea sorţii celui mai longeviv monarh englez. Viaţă bună, liniştită şi plină. Mai bine ne-am plânge nouă înşine, majoritarii, soarta de subprivilegiaţi social decât să o plângem regină îmbuibată şi nesimţită, care face parte din însăşi soarta noastră nenorocită, pentru ca ăi de clasa ei să aibă viaţa de huzur pe care a avut-o. Pasul următor e plângerea în cor faţă de moartea iubitului conducător, precum în Coreea de Nord. Între comunism (dictatură) şi capitalism (democraţie) există doar diferenţă de grad. Dacă facem comparaţie între urletele de ambivalentă veselie a susţinătorilor monarhiei care s-au strâns la palatul Fuckingham , şi bocitorii în masă la funeraliile lui Kim Jong-Il vedem că mai mult plânsul pare râs în primul caz decât în al doilea. Da, majoritatea nord-coreenilor se străduiesc să plângă, dar unii pare că râd de absurdul situaţiei. Ei bine, la britanici absurdul e de 2 ori mai mare, pentru că majoritatea urlă de fericire de-a binelea. S-o fi amestecat spiritul religios oriental, care plânge la naştere şi râde la moarte, ha...! Nu. De fapt, aceşti prostovani sunt aduşi acolo după modelul protestelor sau marilor manifestaţii făcute cu autobuzul la noi, în general de PSD dar şi de alte partide. Ei nu ştiu c-au ajuns la priveghi şi că, de dragul ceremoniei , ar trebui să arate reţinere decât urale. Ei se comportă de parcă ar fi la un miting electoral, de aia urlă de fericire. Dar, ce să le ceri din moment ce cel mai tare pare că râde însuşi noul Şarli King aka „capo di tutti capi” (în engleză „the biggest dickhead of all”), care în sfârşit ajunge şi el rege. Maică nu scoate un „cika laka chiki chea” dâmboviţean sau un refren tipic „Cine e jupânu’/Cine e monarhu’…”, arătâand pe braţ semnele tipice. „Mă că mult mai trăi codoaşca asta de muma” pare că îşi spune iubitorul de infinit atemporal de la noi de la Maramu…
Cam asta e diferenţa dintre dictatură şi democraţie: în dictatură îţi dai seama de absurdul situatei în timp ce în democraţie e în aşa fel împachetat încât nu-l vezi nici dacă e de două ori mai intens. Închisoarea capitalistă este doar ceva mai ornamentată cu baloane şi panseluţe decât cea comunistă.