Cele 15 min(ci)uni ale capitalismului în România

Mă uit la TV și nu pot să cred cum se minte despre 21 decembrie 1989, la fel și cum cei de dinainte de acea dată mințeau. Un minidocumentar îl prezintă pe istoricul Adrian Cioroianu mințind despre cum muncitorii de la mitingul din 21 decembrie ar fi început să-l huiduiască în masă pe Ceaușescu. Au fost o mână de securiști care au început să se lupte între ei, alături de o dubă cu niște boxe ce difuzau sunete de huiduieli de pe undeva din Calea Victoriei, după cum se vede la minutul 61 din documentarul meu "Sadismul in politica internațională" . Falsificatorii istoriei încearcă să impună această minciună, dar se vede clar cum Ceaușescu reușește să continue discursul și cum muncitorii îl susțin. Mulți am crezut minciuna asta, și credulitatea asta ne-a costat pierderea unei părți din viață, asa cum am pățit-o eu . Așa-numita revoluție n-a fost făcută de popor, ci de cel care l-au dus acum in pe făgașul dispariției, conform tendințelor actuale.

Comuniștii au fost mari mincinoși , dar ce au spus despre capitalism a fost purul adevăr. Problema comuniștilor a fost aceea că nu ne-au spus adevărul complet despre capitalism. Să ne fi spus ei despre Pearl HarborPearl Harbor, și românii ar fi ieșit în apărarea lor, așa cum sirienii au făcut față de Bashar al-Assad, împotriva căruia poporul s-ar fi recoltat.

Minciunile comuniștilor vizează idealuri imposibile, precum egalitatea în proprietate, sau despre nivelul de productivitate al economiei centralizate. Minciunile capitalismului vizează evenimente tragice in masă de eugenie socială și război, cu sute de mii și milioane de morți. Minciuna capitalistă se face in cele mai mici detalii începând de la politicieni, publicitate făcută de companii și până la profilul din social media.

Eram puşti naiv când am râs de parodia de mai jos despre sistemul comunist

Cele 7 minuni ale comunismului:

1. Toată lumea avea de lucru.
2. Deşi toată lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Deşi nimeni nu muncea, planul se făcea peste 100%.
4. Deşi planul se făcea peste 100%, nu puteai cumpăra nimic.
5. Deşi nu găseai nimic de cumpărat, toată lumea avea de toate.
6. Deşi toată lumea avea de toate, toţi furau.
7. Deşi toţi furau, niciodată nu lipsea nimic.

Bloguri, site-uri şi social-media au repostat până la refuz cest text, care arată în mare parte că economia comunistă era inferioară celei democratice şi că sistemul era o minciună. Eram atât de convinşi cu toţii că vom intra în era prosperităţii încât astăzi ne ia pe majoritatea cu sictir dacă o mai vedem.

Acum, că am cunoscut ce este şi capitalismul, pot spune exact că ea este creată exact de cei ce au creat şi tragedia din decembrie 1989, cu peste 1000 de morţi * . Principalul lor of se pare a fi fost faptul că românii erau cam leneşi şi nu munceau în blajinul sistem comunist. Şi, hop, hai să implementăm un sistem care să extragă mai eficient munca românilor: capitalismul. La prima vedere, o astfel de măsură pare fairplay; munceşti mai mult, câştigi mai mult. Şi comuniştii aveau sloganul lor celebru „Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine”. Problema e că acest capitalism s-a dovedit a fi mult mai rău decât ne spuseseră ei. „Munca fără pâine” se practică în salariile mici ale românilor faţă de cantitatea de muncă extrasă de pe ei. La o treime de secol de democraţie, doar o minoritate prosperă. Majoritatea dintre cei ce fac parte din această minoritate sînt angajaţi din instituţiile represive, cu rol de a reprima revolta poporului, sau cunoştinţele lor apropiate.

Şomajul din anii 1990 i-a făcut pe mulţi să fie nostalgici faţă de vechiul regim. De ceea această parodie în 7 puncte începe chiar cu problema şomajului, satirizând faptul că, cum-necum, capitalismul a venit cu marginalizarea şomerilor şi deportarea lor prin manipulare la joburile umile din Occident. Dimpotrivă, lipsa şomajului în perioada comunistă a dus la integrare socială şi echilibru social, în ciuda totalitarismului din această perioadă.

Cele 7 puncte sînt menite să miştocărească pe nostalgici faţă de vechiul regim care, ar susţine idei contradictorii şi circulare, după cum se poate vedea la punctele 5 şi 7. Dar dacă ne uităm strict sub aspectul logic şi factual al sistemului social, vedem că cel puţin 3 dintre ele sunt absurde. De exemplu punctul 2 nu are cum să fie adevărat: dacă „nimeni nu muncea”, atunci cum naiba putea sistemul funcţiona 45 de ani? Cum au fost construite fabricile, blocurile, infrastructura şi toate cele pe care capitalismul de după 1990 încearcă să mintă că el le-ar fi creat? Şi punctul 4 e o minciună absurdă; existau lipsuri, în special în ultimii 5 ani, însă chiar nimic nu se putea să nu cumperi.

Miştocăreala ţine şi putem uita de aceste minciuni dacă nivelul nostru social ar fi fost unul semnificativ mai avansat decât cel de atunci. Da, avem tehnologia, hainele, care în mod implacabil evoluează. Dar ca naţiune am dat rău de tot în jos şi asta e o mare problemă, după cum am argumentat aici . După ce ai o experienţă ca asta , începe să nu-ţi mai sune bine miştocăreala asta, ce pare un râs a ciobului de oală spartă. Faţă de ele, min(ci)unile capitalismului par naive astăzi. Am găsit 15 astfel de min(ci)un ale capitalismului în România, care, pe lângă adevărul lor crunt şi dureros, cele 7 de mai sus să pălească:

1. În decembrie 1989 poporul român a făcut revoluţie.
2. Deşi a fost revoluţie, poporul n-a putut să dea jos pe Iliescu în iunie 1990 sau Băsescu în 2012.
3. Deşi poporul nu are putere politică , totuşi e democraţie şi putem circula liber în străinătate.
4. Deşi putem circula liber, cei mai mulţi nu o fac din cauza sărăciei.
5. Deşi sărăcia e mai mare decât înainte de 1989, acum e mai bine decât pe timpul lui Ceauşescu .
6. Deşi sistemul actual e mai bun, în 33 de ani am construit cam 5% din cât s-a construit înainte de 1989.
7. Deşi economia e pe butuci sintem liberi să ne exprimăm ideile .
8. Deşi suntem liberi să ne exprimăm ideile, jandarmeria te amendează şi te bate dacă o faci.
9. Desi jandarmeria te bate, putem alege prin vot conducătorii.
10. Deși am ales mereu altceva, mereu au ieșit comuniștii.
11. Deși mereu au ieșit comuniștii, avem stat de drept.
12. Deşi avem stat de drept, justiţia e coruptă.
13. Deşi justiţia e coruptă, Occidentul ne vrea integrați.
14. Deși Occidentul ne vrea integrați , omul simplu nu poate apela curtea europeană de justiție.
15. Deşi românii nu pot accesa curtea europeană de justiție, totuși e democrație.

Cele 7 "minuni" ale comunismului sînt un produs satiric, cu exagerările tipice. Din păcate aceste "minuni" ale "democrației" sînt realități obiective ale absurdității in care trăim. Cei 33 de ani de "libertate" sînt de fapt o fraudă ideologică și o escrocherie socială. Am cumpărat haine și mașini second hand, dar in prețul lor mic a intrat pierderea libertăților sociale pe care le-am avut înainte de 1989, si pe care le-am ignorat la vremea lor. Am fost naivi să râdem la acea satiră cu "minunile" comunismului, dar prin asta capitalismul ne-a tratat mult mai rău decât comunismul, pe baza naivității noastre de a lua de bun tot ce spun anumiți trădători de neam.

* În anii 2000 în mass-media se vehicula un număr de 2000 de morţi. Văd că între timp Wikipedia dă un număr 1 116 morţi și 4 089 de răniți. Ţinând cont că în zilele acelea Europa Liberă lansase zvonul celor 5000 de morţi de la Timişoara şi că Wikipedia este o sursă editabilă de oricine, e posibil ca în viitor numărul să scadă conform trendului.

Gabriel Baldovin

Tema aderării la Schengen, un sondaj de opinie pentru români

În aceste zile avem s-a lansat cea de-a treia mare temă dezinformaţională din ultimii ani şi jumătate, respectiv aderarea la spaţiul Schengen. Ea a antrenat reacţii din toate mediile sociale, majoritatea de revoltă faţă de deciziile Austriei şi Olandei, în special a celei dintâi. O astfel de decizie e menită să arate că românii sunt o naţiune de mâna a doua în „familia europeană”, iar cei care şi-au pierdut câteva decenii muncind de 10 ori mai mult decât un european de rând, şi-au arătat frustrarea.

Aproape că m-a podidit plânsul de „emoţie” (sic!) văzând cum nişte dudui de prin Spania sau Germania despre ce mare nedreptate Austria şi Olanda i-au făcut-o României, care merita, că a îndeplinit condiţiile şi bla bla bla. Până şi preşedintele Austriei, împreună cu majoritatea politicienilor i-au criticat pe acei parlamentari care au votat împotriva României. Măi, ipocriţilor! De ce nu cereţi mă deschiderea graniţelor pentru români, să ignoraţi regulile aderării la Schengen, dacă acel vot nu reprezintă de fapt poziţia oficială a acestor ţări? Scoaterea Austriei în faţă pentru a-şi asuma rolul de „poliţist rău” al acestei decizii luate chiar mai sus de Germania, respectiv la stăpânii din CIA. CIA face din 1947 politica internaţională în special cea occidentală, dar nu numai, prin subordonaţii lor locali, din agenţiile naţionale de spionaj civil . În acest context, aruncarea unei asemenea decizii importante pe umerii a câţiva europarlamentari trecători este un act dezinformaţional care e menit să convingă naivii din România despre buna-voinţă occidentală, dar, cumva prin proceduri şi conjunctură românii nu pot primi recunoaşterea pe care o merită.

Influenţatorii din media au arătat destul de corect de ce reproşurile aduse României sunt absurde. Nu le mai repet şi eu. Am să analizez tema ipocriziei occidentale privind migraţia. În contextul prăbuşirii natalităţii locale, fără migraţie fastuoasa economie occidentală s-ar prăbuşi. Tema stopării migraţiei ilegale este o ipocriziei a Europei şi Occidentului în general; ne aducem aminte că Donald Trump a venit cu năstruşnica idee a zidului cu Mexic, care ar opri emigranţii latino americani. În realitate şi SUA şi Europa au nevoie de emigranţi pentru joburile inferioare pe are nativii nu le mai vor. Narativa cu „imigraţia ilegală”, este o gargară pentru a pune presiune şi pe cei trecuţi dincolo dar şi pe cei gata să migreze că trebuie să tragă din greu dacă vor să fie primiţi pe „tărâmul făgăduinţei”. Aşa ceva face parte din ansamblul de gogoşi ideologice ale noului sclavagism . De fapt gargara stopării imigraţiei ascunde interesul ambelor coaliţii de state de a face o selecţie între emigranţii muncitori şi cei leneşi. Narativa zidului a venit ca o mănuşă pentru justificarea faptului că SUA a anexat Texasul de la Mexic, cam în aceeaşi manieră cum a făcut Uniunea Sovietică cu anumite state. Dar uite că, spre deosebire de grobienii comunişti, gulerele albe capitaliste demonstrează clar că texanii înşişi au vrut în SUA, şi că numai zidul va fi oprit toată America de Sud să se alipească la mama SUA…

Retorica stopării imigraţiei e menită să ascundă adevăruri dureroase despre capitalism, precum acela că creează artificial războaie pentru a atrage mână de lucru ieftină dinspre imigranţii care fug din aceste războaie, aşa cum am arătat în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” . Bineînţeles, aşa cum s-a spus în mass-media , acuzaţiile din partea acelor parlamentari austrieci în acest context sunt puerile. Şi Austria şi Olanda şi toată Europa occidentală are nevoie de imigranţi estici care să intre ilegal pe teritoriile lor, pe care apoi să-i şantajeze cu trimiterea acasă dacă nu servesc suficient. României i se reproşează la fel de absurd securizarea graniţelor după cum Ungariei i se reproşa celebrul gard de graniţă prin care erau ţinuţi la graniţă o prea mare cantitate de slujitori deportaţi faţă de câţi era nevoie. Soluţia a fost ameliorarea războiului sirian mai curând. Absurditatea situaţiei este faptul că în acest context orice ar face România, reproşurile tot nu s-ar opri. Dacă graniţele ar fi rigidizate atunci ar primi aceleaşi reproşuri precum Ungaria a primit pentru gard.

Din păcate, de 30 de ani românii au trecut prin această deportare economică şi majorităţii li s-a acrit. Aşa ceva este o problemă mare pentru capitalism. Când slujitorii de jos nu mai vor să hămălească atunci se instituie criza. Din această cauză spionajul civil internaţional a creat războaiele din orientul mijlociu, în special cel din Siria, pentru a suplimenta de acolo slujitori noi. Din această cauză s-a creat şi acest război din Ucraina . Numai că dacă românii, cei terfeliţi 30 de ani prin munci de gunoieri, căpşunari şi îngrijitori de bătrâni, se plâng, asta nu dă bine noilor slujitori. Aşa că tema respingerii la spaţiul Schengen este de fapt o testare a stării naţiunii faţă de Occident şi capitalism, privind disponibilitatea de a accepta pe mai departe statutul avut de 33 de ani .

Revolta faţă de decizia respingerii arată la nivel superficial mai curând dorinţa românilor de integrare decât cea de izolare de Europa şi capitalism. Însă în spatele ei se ascunde o oboseală pe care eu personal o cunosc foarte bine . Şi pe lângă mine sunt mulţi alţii care s-au lovit de inechităţile dictaturii capitaliste. Majoritatea (încă) vor întoarcerea la comunism. Cunosc oameni de clasă mijlocie, cu afaceri în primele două decenii de „democraţie”, care au ajuns nostalgici spre bătrâneţe. Dacă ar fi să aleg răul cel mai mic şi eu aş alege o astfel de opţiune. Însă am în plan binele cel mai mare, aşa cum îl teoretizez la cartea la care lucrez acum, „Manifestul Societăţii Automatiste”

Capitalismul are mare teamă faţă de această răzgândire bruscă a poporului faţă de cele două sisteme (care de fapt este unul singur). Aşa ceva s-a întâmplat la finalul anilor 1980, când sârbii s-au întors în masă să trăiască în Iugoslavia, mai curând decât în ţările în care lucraseră o perioadă. Acest fapt a arătat ce este clar pentru toţi care au trăit în ambele sisteme, anume că aşa-numita „democraţie” este pentru omul simplu mai rea decât dictatura comunistă. Pentru a contracara această idee, în spaţiul iugoslav au fost instigate acele războaie etnice ale anilor 1990, cu drone care trăgeau când într-o etnie când în alta, după cum am arătat la minutul 76 din „Sadismul în politica internaţională” . În ele au fost în mod special „curăţaţi” aceia care au lucrat în Occident, pentru a şterge urmele mărturiilor lor vii. La 20 de ani de la acele groaznice evenimente, majoritatea iugoslavilor, dar în special sârbii, sunt nostalgici după Iugoslavia de dinainte de 1991, cam la fel cu întreaga „cortină de fier”. Croaţii, cei primiţi în Schengen în acelaşi timp cu respingerea României, sunt printre cei mai nostalgici dintre toţi. „Democraţia” le-a ajuns segregare socială şi obturarea accesului la frumoasele plaje, la care mergeau toţi iugoslavii înainte de 1991. Preţul unei vacanţe la mare în propria ţară e comparabil cu cel al locurilor exotice din Europa precum Ibiza sau Monte Carlo. Polonia şi Ungaria au fost în ultimul an criticate pentru unele măsuri sociale care seamănă cu cele de dinainte de 1989. Iată că acest zăhărel al călătoriei libere prin Europa e menit să le mai îndulcească sentimentul de străin în propria ţară pe care capitalismul le-a adus-o.

Ei bine, exact asta încearcă Europa să evite la români, iar tema aderării la spaţiul Schengen are rol de barometru spre a cântări gradul de anticapitalism al românilor. Promovarea furiei populare în mass-media, cu instigarea la boicotare a companiilor austriece, este menită să ia acest puls, dar în acelaşi timp să ascundă interesul; dorinţa în masă a românilor de a călători în spaţiul Schengen poate fi interpretată ca dorinţa de a avea statutul europenilor, însă în ea transpare de fapt lehamitea de a fi trataţi ca europeni de mâna a doua. Prelungirea acestei stări poate duce la autoizolaţionism sau atitudine pasiv-agresivă.

La fel ca şi tema războiului din Ucraina care a ucis COVID-ul şi acum tema eşecului la Schengen a ucis pe cea a războiului. Există 1 canal TV, Digi 24, care merge pe scuzarea Austriei şi Olandei pentru poziţia lor, şi aruncarea vinei pe incompetenţa politicienilor români în a încropi dosarul de aderare. Realitatea TV e vârful de lance al revoltei susţinând naţionalizarea OMV Petrom şi „afară, afară cu Austria din ţară”, cu bănci şi totul. România TV e şi el înfierat, dar parcă la un nivel mai redus decât celeilalte. B1 TV şi TVR au mandat la o critică moderată a Austriei. Antena 3stă, care s-a înroşit de ceva timp la propriu şi a cotit-o spre CNN, iniţial nu a discutat subiectul, după care a luat aceeaşi atitudine precum România TV.

Cu toate astea, tema aderării la Schengen, cu care spaţiul public a fost inundat în ultima săptămână, este una falsă. Ea este menită să ascundă în spatele acestei decizii provizorii şi reversibile dezastrul social produs de impactul Occidentului în această ţară. Sentimentul "eşecului" aderării la spaţiul Schengen promovat în cor de mass-media oficială este oglinda naivităţii noastre ca naţiune în faţa uriaşei maşinării eugenice occidentale.

Nu susţin nici pe departe o atitudine pasivă, o acceptare necondiţionată a ceea ce CIA a decis pentru România via forumurile europene. Dar dacă această temă ne obturează să vedem ce e dincolo de ea, atunci dăm dovadă de naivitate spre prostie. Cei mai mulţi care s-au ambalat în ultima săptămână cu proteste cordiale cred că problemele se termină dacă intrăm în Schengen, la fel cum credem că problema noastră e aceea că nu am fost primiţi acolo. Dacă intrăm în Schengen asta nu înseamnă nici pe departe că nu vor mai fi blocaje pe DN1 sau că vor dispărea accidentele rutiere care ne situează pe locul 2 în Europa ca număr de morţi. E bună şi intrarea în Schengen şi e bine că protestăm împotriva distrugerii societăţii româneşti, pentru că de călătorit călătorim puţini. Dictatura comunistă interzicea călătoria pe motive politice, iar cea capitalistă o interzice pe motive economice, majoritatea românilor trăind în sărăcie. Repet, e bine că protestăm pentru ceva ce în general nu folosim, dar ar fi mult mai bine le-am cere europenilor să ne lase să construim ceva autostrăzi şi să nu pună gândacul Croitor înaintea morţilor pe drumurile inadecvate ale ţării.

Pe de altă parte, această temă vrea să testeze disponibilitatea ultraşilor occidentalişti, fani DIGI 24, de a accepta explicaţiile oficiale ale Austriei pentru refuzului aderării, şi a da vina pe România. Aşa ceva s-a întâmplat şi cu tema vaccinării anti-COVID cu a 4-a doză, care a testat disponibilitatea lor să accepte necondiţionat ce le propun stăpânii pe liniei ierarhică, deşi explozia de noi cazuri în Europa arăta că vaccinul era neeficient. Deşi politicieni din vârful statului au recomandat boicotarea băncilor austriece şi a OMV Petrom, iar un post TV a lansat chiar o petiţie pentru re-naţionalizarea ei, scăderea preţurilor la carburanţi a dus mai curând la cozi la această companie, care atestă cât de supăraţi sunt românii de fapt pe Occident. Noroc că spionajul civil a creat un coş de gunoi al descărcării frustrărilor capitaliste pe imaginea lui Putin, dictatorul….

În mod normal, după această reacţie generală controlată, CIA ar trebui să ridice un pic nivelul de trai al românilor. Însă e posibil ceva şi mai urât decât până acum, aşa că entuziasmul asta naţionalist controlat trebuie privit cu scepticism. Văd că au fost scoşi în faţă tot felul de trepăduşi care propun izolarea României faţă de Occident, în special in ultimii doi ani de mascaradă . E ceea ce îşi doreşte de fapt Occidentul după dezastrul social pe care l-a produs in această ţară, in goana sa lacomă după mână de lucru ieftină. Crearea din umbră a unei noi dictaturi clasice organizată prin Simion, Şoşoacă şi unii dizidenţi cu preferinţe nostalgice , este un vis al său pentru a şterge urmele acestui dezastru umanitar şi a arunca vina pe o potenţială dictatură clasică clădită pe naivitatea lor. Capitalismul e specialist în a provoca dezastre pentru omul simplu, şi apoi a găsi un bau-bau pe care să se dea vina pentru ele. Acestea bagă frica în supuşi şi îi face mai profitabili, după cum am arătat pe larg în multe din materialele mele, printre care şi cel mai recent documentar al meu „Cea mai mare crimă din istorie” . S-a încercat deja asta cu diversiunea COVID justificarea dezinformatorie a prăbuşirii natalităţii şi înjumătăţirea populaţiei in aceste 3 decenii de coşmar. O dictatură pe care apoi să se dea vina pentru acest dezastru social pe are îl trăim de 33 de ani ar veni ca o mănuşă.

Aşa că fiţi precauţi faţă de "noile" figuri vechi! Personal nu am încredere în acest val de euroscepticism provocat, la comandă. Da, naţionalizarea Petrom a fost un jaf la drumul mare, la fel ca majoritatea privatizărilor şi la fel cum a fost şi defrişarea pădurilor. Numai zăcămintele gazul şi petrolul românesc au depăşit de 10 ori valoarea cu care OMV a cumpărat Petrom. Unii zic că acest raport este chiar de 100 de ori. Dar naţionalizarea OMV în acest moment, când energia are preţuri astronomice, poate duce la sancţiuni din partea forurilor penale internaţionale, care poate băga România într-o criză precum au fost războaiele iugoslave pentru Iugoslavia. Chiar şi răs-cumpărarea Petrom înapoi de statul român în acest moment poate duce la o gaură imensă în bugetul naţional. Aşa ceva se va regăsi în salariile ori reduse ori rămase la acelaşi nivel (adică jos faţă de cele din EU). Prin urmare, dorinţa noastră de a nu mai arăta buletinul la graniţă va fi plătită prin această întârziere. Eu zic că nu merită. Nu, nu, nu. Înainte de naţionalizări şi izolare aşa cum cer aceşti naivi, Europa (de fapt CIA din spatele ei) ar trebui trasă de mânecă pentru refacerea economiei naţionale. În loc de naţionalizarea OMV Petrom, în care să se angajeze apoi beizadele securiştilor cu salarii de 20 000 E spre a o duce din nou în pierderi, mai bine am cere simplu creşterea redevenţelor pentru exploatarea resurselor naturale din subsolul ţării. Şi, cel mai important, refacerea economiei naţionale distruse sub pretextul privatizării. Eu am chef să cumpăr lucruri româneşti proaste, dar pe care le pot folosi cât de cât, decât să mă uit lung la lucruri scumpe occidentale, dar pe care nu mi le permit.

Gabriel Baldovin