În această săptămână se împlinesc 2 luni de la relocarea în faţa Academiei Române a unei acţiuni pentru corectarea istoriei naţionale contemporane , prin spunerea adevărului despre evenimentele din decembrie '89. Iniţial am stat 3 luni în faţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării .
Această acţiune este în acelaşi timp arta teoretică, o extindere a conceptualismului in domeniul ştiinţei (în cazul de faţă, istoria). Mai multe despre arta teoretică pot fi aflate aici:
Ca de obicei în ultimul timp, am făcut un video, pe care l-am încărcat apoi în:
Rumble
youtube
tiktok
archive.org
Mai jos puteţi citi varianta de text simplu:
„Bună ziua! Sînt în a doua lună, se împlinesc două luni de când am venit în faţa Academiei Române cu acest mesaj, după ce am stat aproape trei luni în faţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pentru a corecta istoria noastră naţională modernă, brutal falsificată într-un mod în care nu cred că mai există la un alt popor, despre cum că ar fi fost în decembrie '89 o revoluţie, sau lovitură de stat, când de fapt a fost o invazie diversionist militară, făcută cu agenţi racolaţi din Securitate, din Armată, şi din alte domenii. Şi care au făcut crimele din decembrie '89, şi apoi au fost puse în cârca preşedintelui de atunci Nicolae Ceauşescu.
Aş vrea în continuare să vă demantelez o minciună care a început, din păcate, de la comunişti, şi care a continuat într-o formă mult mai accentuată la invadatorii capitalişti, din păcate, respectiv faptul că între 1944 şi 1989 ar fi fost comunism în România. Cumva comuniştii înşişi au întreţinut această minciună. Ei au sedus intelectualii de dinainte de Al Doilea Război Mondial să susţină o astfel de societate de stânga; că dacă vor elimina burghezii şi bogaţii din societate, astfel societatea va fi fericită. Din păcate, când au ajuns la putere, ei practic au preluat instituţiile vechii societăţi, devenită veche-nouă, şi au făcut practic cam acelaşi lucruri pe care le-au făcut şi ceilalţi, cu aceleaşi instituţii, cu aceeaşi „servicii secrete” în ghilimele – „servicii” numite, că de fapt sînt deservicii pentru omul simplu. Şi, au condamnat câţiva oameni din poliţie, câţiva oameni din ceea ce se numea atunci „Siguranţa”, şi care i-a pedepsit pe ei, le-au făcut dosare şi i-au băgat la puşcărie. Dar, în rest, grosul instituţiei a fost transformat, a fost reşapat în ceea ce s-a numit „Departamentul Securităţii Statului”.
Cam la fel cum s a întâmplat şi în decembrie '89… după decembrie '89, când foarte mulţi din vechii securişti au fost reşapaţi, recooptaţi în ceea ce se cheamă astăzi SRI. Ei bine, pe baza acestui fapt s-a spus că în tot estul Europei ar fi fost comunism, când în realitate ambele … de fapt, majoritatea statelor aveau, majoritatea ţărilor aveau numele de republici socialiste. Adică nu era chiar comunism. Ceauşescu, la finalul discursului lui spunea că „să mergem pe cele mai înalte culmi … şi înaintarea spre comunism…!”, zicea el. Adică nu era. El accepta faptul că nu era comunism, şi era un socialism, şi că se va ajunge la comunism într-un timp nedefinit. Trecuseră 45 de ani, nu s-a mai ajuns la niciun fel de comunism.
Şi, deşi iniţial i-a sedus pe mulţi cu ideea că societatea respectivă va duce la creşterea valorii economice, la depăşirea occidentalilor, de fapt nu s-a întâmplat aşa. Occidentalii au rămas, capitalismul a rămas mult în faţa socialismului în materie de productivitate. Bine… şi plecaseră şi de la alte baze. Într-adevăr, ei construiseră capitalismul cu câteva sute de ani în urmă. Noi, la finalul Celui De-al Doilea Război Mondial eram cumva cu 80% în feudalism. 80% din populaţia ţării trăia într-un stil de viaţă feudal, în agricultură.
Ei bine, şi pe baza acestui fapt, s-a susţinut că ar fi fost comunism în această perioadă: minciună în valoare de vreo 50%, aş zice eu, întreţinută 5% şi după 1965, când vechiul Partid Muncitoresc Român s-a transformat din nou, s-a redenumit Partid Comunist. Iniţial, după 1944, vechiul Partid Comunist s-a unit cu PSD şi a făcut Partidul Muncitoresc Român; şi aşa a ţinut până când Ceauşescu a fost investit în funcţia de secretar general în 1965. Deci, iată că majoritatea teoreticienilor scriu de existenţa unui comunism. Nu a existat comunism, a existat socialism. O zi bună! La revedere!”
