Pages

March 31, 2026

Circul electoralist şi demagogia cu aspect de falsă dizidenţă politică



Nu susţineţi demagogii! Nu vă pierdeţi energia cu proiectele lor escrococratice!

youtube



facebook



tiktok




rumble



instagram



Sau în variantă de text simplu, aici:

"Vă salut! La fel ca şi în cazul războiului din Ucraina, cred că şi circul ăsta din jurul lui Călin Georgescu este tot cacialma, după cum a fost şi cel din jurul lui Donald Trump în America. Părerea mea este că cei doi fac parte din acelaşi plan, prin care spionajul civil încearcă să convingă o bună parte din populaţie să se prezinte la vot, şi în felul acesta să se salveze ideea de democraţie, care are multe găuri. Puteţi vedea video-urile mele anterioare pe această temă. Şi una dintre găurile astea se referă la însăşi democraţia autentică: adică „Puterea Poporului”. Ce putere are poporul? Pentru că – stai să vezi! – că poporul, „Puterea Poporului”, are uneori şi idei diferite. Şi după aceea s-a adaptat ideea asta; adică sînt părţi din popor care… unii cred într-un fel alţii cred în altfel. Şi vedem că şi acum se întâmplă acelaşi lucru; şi atunci s-a mers de la democraţie – „Puterea Poporului” – la puterea majorităţii. Şi ei trebuie să strângă cumva 50% din cei care participă la vot sau dintre cei care ar putea să participe, cei care au drept de vot. Pentru că, după o anumită perioadă, pe la vreo 40-50 de ani, mulţi se cam satură de votatul ăsta de preşedinţi sau parlamentari, care promit marea şi sarea, şi fac şi dreg, şi până la urmă nu fac nimic, decât aceleaşi lucruri pe care l-au făcut şi ceilalţi. Şi societatea de fapt nu evoluează conform cu intenţiile declarate. Şi atunci nu se prezintă la vot. La urmă îşi dau seama că ori cu ei ori fără ei tot aia e. Şi eu sunt unul dintre ei, de exemplu. Nu merg la vot de 20 de ani.

Şi atunci s-a făcut un artificiu din ăsta prin care sînt atraşi şi cei care sunt convinşi despre modul în care funcţionează societatea asta, că e tot o dictatură şi ea, dar mai ascunsă. Şi în felul ăsta sunt atraşi către vot. Uite, de exemplu, Donald Trump a promis că face în primul mandat o comisie de reinvestigare a atacurilor de la 11 septembrie, în special după cartea lui Griffin – „The New Pearl Harbor”, după care s-a făcut şi un documentar de 4 ore. Căutaţi-l pe ăla de 4 ore! Că de obicei altul apare în faţa lui, care se cheamă tot „The New Pearl Harbor”, dar de 1 oră. Căutaţi-l pe ăla de 4 ore! Dacă nu-l găsiţi pe YouTube – că văd că odată apare, alteori dispare – căutaţi-l pe Rumble! Eu l-am avut în ambele variante, şi pe YouTube şi pe Rumble. Ei bine, n-a făcut băiatul Trump niciun fel de comisie, şi a uitat total, şi a intrat în cu totul alte lucruri. Şi treaba asta nu s-a întâmplat pentru prima dată în zilele noastre. S-a întâmplat cu Ronald Reagan, care şi el cumva a încercat să absoarbă criticile la adresa oligarhiei lărgite, că asta este democraţia astăzi; de fapt democraţia liberală este o oligarhie lărgită. Şi cei care au criticat treaba asta au fost preluaţi cumva de Ronald Reagan, care la un moment dat începuse să aibă nişte discursuri, pe la sfârşitul anilor 80, critice la adresa Guvernului de ziceai că nu e parte din guvern. Şi mulţi au pus botul. Mulţi au fost păcăliţi de ceva de genul ăsta. Aşa se întâmplă şi cu Călin Georgescu acum. El preia nişte idei ale dizidenţilor, şi am spus în video-urile anterioare cam care sunt ei, şi, la fel ca şi Şoşoacă, ori le duce în desuet, ori le asociază cu crima pe care a făcut-o Putin şi Rusia, invadând Ucraina.

Deci asta este toată povestea, toată tărăşenia asta care se întâmplă, cu lucruri aşa… cu jumătăţi de măsură, cu Georgescu ridicat de pe stradă, după ce vreo trei luni Parchetul sau organele abilitate n-au făcut nimic. Dintr-o dată îl ridici de pe stradă, de parcă ar fi plecat din ţară, şi după aceea îi dai drumul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost doar audiat. Parcă nu putea fi audiat peste o zi, două, o săptămână, sau – eu ştiu, nu ştiu cât – o lună. Că, oricum, au tot au trecut 3 luni şi nu s-a întâmplat nimic prin demonstrarea faptului că alegerile ar fost fraudate, şi că au fost nişte bani veniţi de la nişte state din astea ostile României şi „hai să vedem care!”. Au trecut trei luni. N-au venit, nu au apărut încă dovezile. Să vedem care-s dovezile! Nu zic că n-ar putea să apară. Dar deocamdată n-au apărut. Şi ce se întâmplă acuma e un simplu circ, ca să îl menţină în atenţia publică, şi în felul ăsta să îi convingă pe cât mai mulţi să participe la această escrococraţie, la acest circ care se cheamă sistemul electoralist. Şi care, de fapt, întăreşte escrococraţia. Pentru că, adevărata revoluţie în politică înseamnă de fapt extinderea şi a Parlamentului şi a oligarhiei ăsteia, reducerea puterii politice a unor bogaţi, a oligarhilor de lux, şi preluarea din aceste puteri şi de către omul simplu. O zi bună să aveţi!"


March 20, 2026

Un an calendaristic în stradă pentru adevăr în istorie



În această săptămână se împlineşte un an de când am ieşit cu pancarta care spune adevărul despre Decembrie 89: nu a fost nici revoluţie şi nici lovitură de stat, ci invazie diversionist-militară ce a facilitat o invazie neocolonialistă. Iată filmarea din 10 martie 2025, când am început acţiunea: https://rumble.com/v6qjbu4-pichetarea-ministerului-educaiei-pentru-adevrul-despre-decembrie-89.html

Ca de obicei în ultimul timp, am făcut un video, pe care l-am încărcat apoi în:

Rumble



youtube



facebook



tiktok




instagram



archive.org



Mai jos puteţi citi varianta de text simplu:

„Vă salut! Este luni, 9 martie 2026. În data de 10 martie 2025 ieşeam în faţă la Ministerul Educaţiei cu această pancartă, cu acest banner, cu acest mesaj pentru a convinge acolo departamentul de istorie să accepte măcar, dacă nu să ia în calcul, că e cea mai importantă variantă, a treia pe care o vedeţi, de jos. Nu primele două, care încet-încet se transformă într-una singură, în revoluţie; că, mai nou, revoluţia şi lovitura de stat, după vreo 30 de ani, sînt echivalate de către cercurile intelectuale în materie de sociologie şi de istorie în România. Deşi în anii '90 revoluţia şi lovitura de stat erau net diferenţiate, iată că recent se încearcă echivalarea lor. Dar, de fapt, după cum arată şi acest banner, şi după cum arată şi cercetările pe care le-am făcut, nu a fost nici lovitură de stat, nici revoluţie, ci invazie.

Am ieşit din cauza unor şicane incredibile la locul de muncă, care din păcate nici acum nu s-au terminat, dar parcă s-au mai domolit niţel. Şi, sper ca peste un an să dispară cu totul. Şi, de asemenea, sper ca de la Academie, unde m-am mutat după trei luni de stat în faţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de la Academie până la urmă să iasă cineva şi să stea de vorbă cu mine, pentru a-mi expune argumentele, şi pentru a avea o dezbatere în legătură cu evenimentele care s-au întâmplat atunci, care nu ţin de competenţa istoriei. Istoria doar le doar le consemnează. De fapt, catalogarea, etichetarea acelor evenimente într-un concept mai larg ţine de sociologia generală, nu de istorie. O zi bună vă doresc!”