Cine e de vina pentru moartea copilului ucis recent de caini

Am luat contact aceste zile cu noua dezbatere publica ce s-a iscat pe langa cea a proiectului RMGC de la #rosiamontana . Am citit pe retelele de socializare pareri care cereau uciderea in bloc a tuturor cainilor, dar si pareri ceva mai moderate. Eu afirm din start ca solutia cinica a eutanasierii maidanezilor este o falsa solutie. Cainii sunt doar varful aisbergului. Problema e mult mai profunda si acolo trebuie umblat.

 

Ionut

Povestea cainilor maidanezi e lunga. In ea se reflecta direct contorsionarile sociale din acest spatiu, timp de mai bine de o jumatate de secol. Caini fara stapan traiesc si in alte tari, si chiar in locatii de lux. In Bucuresti ei au existat, de asemenea, de mult. Primul val de caini maidanezi a aparut insa exact cu „sistematizarea” ceausista care a condus la demolarea caselor si mutarea la bloc a locuitorilor lor. Neputand fi adusi in apartamente, cainii au ramas pe drumuri. Asta a fost prima drama sociala romaneasca reflectata in destinul acestui animal.

Cel de-al doilea val de maidanezi reflecta profilul taranului navetist care s-a emancipat pe jumatate. Nu are bani sa isi cumpere un caine de rasa si sa vanda puii, si nici sa-si sterilizeze cateaua care fata periodic. In trecut, traind mai mult in secolul al 18-lea, el arunca puii. Acestia fie mureau de foame fie erau mancati de vulpe sau dihor. Si astazi unii practica metoda asta urata, insa eficienta daca ne gandim la suferintele ulterioare ale maidanezilor in jungla urbana. Pe jumatate emancipat, astazi taranul e cuprins de mila de pui si ii aduce la oras, crezand ca le ofera o sansa la viata. In alte cazuri taranul e imbatranit, saracit si parasit de copiii care au plecat in alte tari la munca si nu mai poate avea grija si de caine, pe care prefera sa il abandoneze la oras. Bucurestiul e in top, insa toate orasele din tara au aceasta problema. Iata de ce chiar si solutia sterilizarii cainilor fara stapan, propusa de asociatiile pentru protectia animalelor, este si ea doar partiala. Daca mereu vor fi adusi caini de la tara nesterilizati, practic vom avea aceeasi situatie ca aceea a „sistematizarii” comuniste.

In Bucuresti si alte orase din tara se sterilizeaza gratuit caini. La tara insa nu. Iar pentru taran e incomod si de multe ori e prea tarziu pentru a-si duce cainele la oras pentru sterilizare. Ideal ar fi sa se faca astfel de cabinete in zonele rurale. Insa nu sunt bani ... Cabinete veterinare moderne in sate par chiar mofturi tinand cont ca spitalele insele s-au inchis si s-au transformat in carciumi sau alte activitati profitabile. De vreo 50 de ani si cu acceleratie continua din 1989, spatiul rural romanesc devine incet dar sigur o suburbie insalubra. Muntii de gunoaie care existau in Bucuresti (dar si in alte orase) acum 15 -20 de ani, au inceput sa se mute vizibil la tara. Unele sate au inceput sa primeasca servicii de salubrizare din partea primariilor la care sunt arondate. Altele nu. Chiar si asa, multi nu gasesc acei cativa lei pentru a plati aceste servicii iar muntii de gunoaie cresc. Datorita panzei freatice infestata de pesticide si gunoaie, apa din fantani incepe sa fie nesanatoasa. Majoritatea satelor nu sunt racordate la alimentarea cu apa. Despre canalizare ce sa mai vorbim...

Iata ca satul romanesc isi pierde constant vesnicia. In aceste cateva decenii, el trece prin drama updatarii. Angoasele evolutiei occidentale de la feudalism la capitalism sunt comprimate in ultima jumatate de secol de istorie rurala romaneasca. Migratia occidentala dinspre stapanii feudali catre cei burghezi a cuprins frenetic si taranul roman. In acelasi fel se intampla si cu cainii. Iar cainii de la tara au alt tip de comportament decat maidanezii de zi cu zi de prin orase. Cainele de la tara e reticent fata de straini, in timp ce maidanezul se bucura in fata oricui in speranta unei recompense. Cei care au sange maidanez, fiind nascuti din parinti si bunici crescuti in oras, stiu ca nu trebuie sa muste si ca e mai bine sa fuga. Din pacate, cei adusi de la tara nu au o astfel de experienta ereditara si se comporta asa cum s-au comportat de mii de ani. Cand vine vulpea sau cand vine hotul in ograda ei au fost invatati de noi insine sa muste.

Si iata ca, bulversati in deliranta noastra societate, au omorat un copil in urma unui sir de ghinioane care s-au intalnit. Insa pentru o astfel de drama nu sunt vinovate aceste animale. Sintagma „animal nevinovat” e un pleonasm. Din punctul meu de vedere, principalii vinovati sunt, in ordine descrescatoare, bogatii, politicienii si parintii copilului. Bogatii, pentru ca, in lacomia lor de a avea si mai mult profit, au creat locuri de munca stresante, cu ore suplimentare si prost platite in asa fel incat parintii micutului nu au putut sta cu el sau nu si-au permis sa angajeze o bona. Politicienii, pentru ca, prin matrapazlacurile lor, creeaza impreuna cu bogatii o astfel de anomalie sociala, favorizand astfel de situatii. Vorbele lor ipocrite despre indemnul femeilor de a deveni mame, sau politicile de interzicere a avorturilor, sunt doar nevoi de a avea forta de munca pentru a le intretine lor scaunele, si nu un real respect fata de fiinta umana. Pe locul trei sunt vinovati si parintii copilului de moartea lui pentru ca s-au lasat inselati de mirajul castigului si au plasat familia mai jos de cariera sau de orice ocupatie care i-au facut sa nu fie cu el in acel moment tragic.

Pentru a sustine aceste lucruri aduc in prim plan statistica anului 2011, in Romania in ceea ce priveste abuzurile impotriva copiilor:
- numarul copiilor ucisi de indivizi care s-au urcat beti la volan - 63.
- numarul copiilor ucisi de parinți - 302.
- numarul copiilor morti în spitale din neglijenta personalului - 81.
- numarul copiilor mutilati de parinti alcoolici - 156.
- numarul copiilor violati de pedofili - 322.
- numarul copiilor vanduti de traficantii de carne vie - 249.
- numarul bebelusilor ucisi de mame - 178.
- numarul copiilor ucisi de cainii fără stapan - 0.

Asadar, problema nu este cea a cainilor vagabonzi. Stiu ca numarul si statistica sunt calcule seci, iar viata umana este inestimabila. Insa merita sa tragem cu ochiul la ea pentru a vedea ca tragedia mortii acestui copilas e mult mai profunda decat cea vazuta. Exista copii care nu se nasc pentru ca parintii se tem ca nu le pot oferi cele necesare unei cresteri armonioase. Acesti copii nenascuti sunt tragedii cel putin la fel de mari. Iar, intre copiii nascuti in Romania, multi sunt parasiti de parinti rasfirati prin lume in cautarea unui loc de munca. Suferintele lor inabusite ii ucid incet in fiecare zi. Acesti copii vor fi viitorii adulti dependenti de alcool si droguri. Adultii isi traiesc si ei propria drama. In fiecare zi, din cauza stresului si oboselii la volan sau a accidentelor de munca, mor zeci de oameni in Romania si mii de oameni in intreaga lume. Romanul contemporan de rand nu mai moare de moarte naturala. Astazi se moare din cauza vreunui accident (de masina sau de munca) sau din cauza bolilor generate de stresul pe care capitalismul salbatic l-a adus in acest spatiu.

Dramele astea nu se vad, dar ele exista. Ele sunt simptome ale unei societati bolnave, asa cum este cea contemporana, fie ea comunista sau capitalista. Cei naivi nu vor vedea ca societatea bolnava e de vina pentru asta. Insa nu e corect ca pentru aceste mizerii sa fie scosi tapi ispasitori cainii vagabonzi. Ii putem eutanasia, eventual, dar asta nu va schimba mai nimic. Societatea bolnava va ramane. Iar acel copil nesupravegheat va cadea intr-un canal, isi va scoate ochii in sarmele care ies ciudat din nustiu ce zid sau se va curenta la nustiu ce priza prost instalata pentru ca muncitorii buni nu sunt destul de bine platiti sa faca o treaba buna, si ea a fost montata de amatori. Dramele unor astfel de copii nesupravegheati se intampla zilnic in Romania. Am putea sa eutanasiem cainii si, eventual, ulterior inclusiv pe muncitorii incompetenti! Am putea chiar sa instauram tribunale ale animalelor, asa cum se facea in Evul Mediu. Dar am rezolvat ceva? N-am rezolvat nimic. Raul din radacina a ramas.