Pentru evitarea unui nou abuz fata de mentalitatea nonpoliticianista

Mi-a fost solicitata prin e-mail de la Vladimir Bulat o parere despre lucrarea lui Octav Esinencu (artist basarabean) care a castigat un concurs international .

Din mesajul lui se parea ca autoritatile sunt gata sa il puna la punct. I-am dat inapoi urmatorul mesaj:

Nationalismul impreuna cu simbolurile statului autoritar si imperial (orice stat este imperial la origine indiferent de cat de mare sau mic e) paleste in fata deschiderilor de granita rezultate din globalizare.
Evident ca in tema generala a globalizarii este injectat artificial spiritul nationalist in ceea ce priveste pastrarea traditiilor etc. Evident ca aceastea trebuie pastrate si expuse la muzeu, respectate dar nu restaurate. Adica pot sa ma bucur cand vad un dans popular sau nu stiu ce obicei; vad asta ca pe o recuperare a traditiei. Daca insa ai pretentia ca eu sa imi traiesc viata doar dupa traditie asta e deja restauratie, spirit nationalist excesiv si atentat la libertate mea de constiinta.
Artistul in cauza are tot dreptul din lume sa se indoiasca de simbolurile statului moldovenesc, romanesc, rusesc sau ce vrea el. Poate sa le renege sau sa le banalizeze in virtutea liberatilor pe care inclusiv Republica Moldova s-a angajat sa le respecte. E adevarat ca nu se poate hotari fata de modelul european sau cel rusesc insa de data asta ar face o mare greseala pedepsindu-l pe artist.
Paradoxul este ca tocmai spiritul nationalist e cel ce pangareste natiunea primul. Pentru ca originea lui sta in insasi frustrarile suferite pe linie de descendenta a individului fata de comunitate. El isi intareste "dragostea" fata de ei dar in acelasi timp si resentimentul. Nationalismul este o ambivalenta, un clivaj intre dragoste si ura fata de propria comunitate. Desi isi indreapta ura spre celelalte natii totusi asta e o solutie de compromis realizata de educatie. Daca nu e temperat el se poate termina in razboaie teribile cu vecinii in ambitiile sale de exterminare a celorlalte natii. Fireste ca asta e limita extrema a nationalismului insa ea exista in grade diferite la orice nationalism. Asa ca cel mai teribil nationalism, cel al Germaniei fasciste a condus la ruinarea ei. In aceeasi masura G. Funar actualul senator PRM-ist a vopsit bancile din Cluj in cele 3 culori pe cand era primar. Scopul initial a fost acela de aratare ostentativa a romanismului in fata minoritatii ungare insa rezultatul a fost si acela ca oamenii tratau cu dosul aceste simboluri. Iata ca atunci cand "esenta natiunii" este banalizata de autoritati (pe care le ia gura pe dinainte) nimeni nu se agita insa atunci cand o face omul de rand fie el si artist autoritatile sunt pregatite sa il arda.

mai multe despre tema autoritatilor (reprsive)

Nothing happened in Kosovo these days

Kosovo and stated independence. The Albanians therefrom exulted stolen by delusions of a better life. Politicians look to them fool of sympathy feather until get the power. This makes people very optimistic. On the other hand the Serbians from Belgrad are sad about it as they see Kosovo as an amputated organ from their country. But neather ones, nor another's life won't intimate change. Only their own historical nationalistic delusions are playing in their hads...

Din ciclul "politica curva..."

Daca stii sa vezi partea profunda a lucrurilor vei gasi lucruri interesante inclusiv la televiziuni...

Jurnal: cum se schimba un buletin in Romania anului 20006

Din compasiune pentru colegul Oedip care a fost luat de vartejul birocratiei si ametit un pic postez si eu o experienta traita acum 1 an jumate: (e un pic cam veche experienta insa ceva imi spune ca va fi actual multa v reme de acum incolo...)

Am decis sa scriu un jurnal despre cum se poate scoate un buletin astazi in Romania anului 2006. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de prima data... aveam 14 ani si mama a venit zambitoare la mine si a zis:"Esti baiat mare, sa te duci la militie sa-ti iei buletinu'!". am mers, am semnat, l-am luat, am plecat. A doua oara, dupa ce a expirat, la fel m-au chemat, am semnat, l-am luat am plecat. Chestie de cateva minute. Iata odissea schimbarii buletinului astazi:

14 august 2006.

Dimineata. Prima zi de concediu. Nu am plecat din Bucuresti azi ci voi pleca maine. Am mai stat o zi sa-mi schimb buletinul. M-am dus pe la 10 imediat ce m-am trezit. La sectia de pe Baba Novac vreo 25 de oameni asteptau untr-un hol de 20 m patrati. Inauntru mai cald ca afara. Sa fi fost peste 30 de grade. M-am asezat la coada. Pe la 12 mi-a venit randul. "Ati completat formularul?", m-a intreabat duduia. "Nu, ce formular?", am raspuns. Mi-a dat un formular pe care l-am completat in 5 minute. Insa cand sa intru inapoi - supriza. Era program doar pana la 12. "Veniti maine", mi-a zis spre uluiala mea si a celor din spatele meu de la coada. Am decis sa plec in concediu. Rezolv dupa ce vin,mi-am zis.

22 august 2006.

Tocmai am venit ieri din concediu. Am fost prea obosit sa merg la buletin, asa ca am mers astazi. De data asta am mers de dimineata, sa nu intarzi. M-am trezit de la 7 ca sa ajung acolo la 7-30. Am vazut ca programul e de la 8-30. Aceeasi poveste. La fel de cald, aceeasi coada... . Oamenii erau mai putini, doar 20. Eu incep munca de la 9. Din pacate am intarziat pana pe la 10-30. Mi-am sunat seful sa ii spun ca întârzii. Am exagerat cu intarzierile in ultimul timp. Am facut credit imobiliar si mereu m-am invoit... Cand am ajuns la duduie mi-a spus, aratandu-mi undeva pe pereti: "Astazi e de pasapoarte nu stiti sa cititi?". Pe pereti o gramada de afise. N-am avut timp sa ma uit pe toate pana mi-a venit randul. Am plecat. Inainte sa plec am intrat intr-o incapere alaturata unde am vazut 2 politisti care isi beau linistiti si impasibili cafeaua cu intentia de a-i intreba despre ce trebuie sa mai aduc. M-au trimis flegmatic la acele panouri. "Daca tot am ajuns aici, spuneti-mi dvs!", am raspuns eu. Mi-au insirat cateva acte. Am plecat fara sa ma mai uit pe acele panouri.

Paginile acelea pe post de panouri erau etalate unele langa altele de iti ameteau atentia. Literele erau mici, titlurile abia se vedeau; layoutul era facut de amatori, parca special facut spre a nu se vedea. In schimb pe fiecare dintre pagini scria pe o suprafata de o treime cu majuscule cuvantul Romania. Ca designer , imediat m-am seszat. In loc sa foloseasca spatiul pentru a mari literele din text, sau pentru a face titlurile vizibile, vedeai un cuvant care probabil te ajuta sa afli in ce tara esti, si chiar sa tii minte data viitoare. Altfel nu-mi explic de ce e scris de 20 de ori Romania pe acele panouri. Sau poate ca Romania era tzara careia politistii ii jurasera credinta si doreasu sa isi arate astfel recunostinta, facandu-i reclama la greu. Probabil ca numai in fata ei stateau drepti...

Joi 23 august.

Am ajuns iarasi de dimineata la sediul politiei. Am luat toate actele pe care le-am gasit prin casa. De data aceasta nu am mai stat la coada pentru ca, inventivi, oamenii facusera o lista pe care te scriai imediat cum ajungeai. Nu mai stateai la coada, iti faceai alte treburi. Pentru mine a fost de bun augur. Imediat am inceput sa caut prin penuria de litere dupa ce ma interesa pe mine. Dupa ce am gasit locul unde scria despre schimbarea de buletin am vazut ca mai trebuia un act despre care politistii nu imi spusesera: livretul militar !!!!! Domn'e parca vor sa ma enerveze. Livretul se afla in alta localitate, la parinti. Am sunat imediat sa mi-l trimita. Macar nu am stat decat o jumatate de ora si am putut sa ajung in timp la job.

Vineri 25 august.

Ieri mi-a venit livretul. Am ajuns pentru a 3-a oara la sediul politiei cu livretul in mana. Aceeasi atmosfera. Dupa o ora jumatate de asteptat mi-a venit din nou randul. Am aratat fericit si livretul. STUPOAAARE! Functionara s-a uitat peste el si mi-a spus in graba ca trebuie sa merg sa ma ia in evidenta pe undeva pe la liceul Saligny. Pana atunci adersa mea era in Gorj si acolo eram luat in evidenta armatzii. Am simtit ca innebunesc. Probabil ca e un alt sediu de politie la care trebuie sa ajung.

Duminica 27 august.

Am mers sa caut respectivul sediu astazi pentru a nu intarzia maine la job cautandu-l. Dar nimeni nu stia de vreun alt sediu. Am cautat vreo ora dupa o masina de politie careia sa ii cer lamuriri. Mi-au explicat ca pe acolo este de fapt un centru militar. Mi-a cazut fisa. Trebuie sa merg cu el la "Centrul militar zonal" sa ma ia in evidenta.


Luni 28 august.

Am ajuns la sediul centrului militar. O alta problema; trebuia sa fi mers la 2 saptamani dupa ce am terminat armata sa-mi elibereze nu stiu ce adeverinta. Nu m-am dus la momentul respectiv deoarece sunt pacifist si urasc armata. Am facut armata ca sa evit riscul de a primi amenda. Oricum, dupa cateva telefoane, duduia de la ghiseu mi-a dat o adeverinta cu care sa ma intorc la buletin. Am intarziat si de data aceasta la job. Deja intrec masura. Voi merge saptamana viitoare la buletin.

Luni 4 septembrie.

Am ajuns sper pentru ultima data la Politie. Am stat iar 90 de minute la coada. Aceeasi rutina... Cu mine in camera unde se fac poze a mai intrat o tipa care se plangea ca trebuie sa ia repede pasaportul sau buletinul pentru ca are bulet de avion si nu i s-a dat voie sa ia pe urgenta (spunea ca i s-a spus ca nu sunt motive sa i se dea pe urgenta) si trebuie sa-l ia atunci. Am asteptat sa i se rezolve ei problema. Aiurea! Tampitii ii gresisera poza. Pusesra alta poza in locul pozei cu chipul ei. Incurcasera mai multe acte. In sfarsit, mi-au facut si mie poza. Am reusit. Urmeaza sa mai vin odata si sa-l iau. Inutil sa spun ca am intarziat iar la job.

Miercuri 13 septembrie.

M-am dus sa iau buletinul in aceasta dimineata, dar problemele mele continua. Eliberarea de acte nu se face decat intre orele 12-30 si 13. Si, e de banuit, eu in aceast perioada lucrez. Cam ca majoritatea, nu? Nu mai pot sa ma invoiesc de la job. M-am invoit de prea multe ori in acest an. I-am cerut cocoanei sa-mi dea buletinul arunci. Ea mi-a repetat steril ora de eliberare. O sa ma invoiesc inca odata. Am plecat dar nu inainte sa observ ca, dupa alambicatul lor program, actele se puteau elibera si seara intre 17,30 si 18,30. Si atunci lucrez. Dar ma gandeam sa vin mai devreme intr-o dimineata si sa plec mai devreme de ora 18,30 ca sa pot sa ma incadrez in acest interval orar.

Vineri 15 septembrie.

Am plecat mai devreme de la job ca sa ajung pana in ora 18.30 si sa-mi iau buletinul. Cand am ajuns acolo era totul inchis. Vinerea plecau mai devreme. Pur si simplu am facut o criza de nervi.

Luni 18 septembrie.

M-am dus de dimineata la buletin si am de gand sa merg asa pana cand se vor satura ei. Vreau sa vad cat pot sa o tina astfel. Ma intreb daca este normal ca un serviciu asemanator facut de aceeasi persoana sa fie facut doar intr-o anumita ora cat mai inaccesibila pentru un om activ, un om care isi plateste darile la stat pentru ca salariile acestor idioti sa poata sa fie platite. Am vazut acolo niste materiale promotionale impotriva coruptiei care se adresau , chipurile, omului de rand. Am inteles artificialitatea acestei masuri pe fondul unor astfel de borocratice proceduri. Cu cateva dati inainte am vazut ca o persoana isi poate ridica actele si in alta perioada din zi fata de cea inscrisa in acel program cretin. Asta se si doreste. Ok. Dragi politisti (sic!), ne vedem in fiecare zi de acum incolo.

Marti 28 septembrie.

Normal, functionara mi-a pus aceeasi placa plictisita, ca nu-i program de eliberari, etc. De data asta si eu am inceput sa-i reprosez ca-i corupta, ca institutia in care lucreaza. si tot tacamul. Si am amenintat ca asa o s-o tin zi de zi, pana se vor satura, si vor face un program accesibil cetateanului cu job, platitor de taxe.


Miercuri 27 septembrie.

(Dat fiind faptul ca acest "jurnal" ere printre primele locuri ale topicilor forumului ziarului "Cotidianul" s-ar putea sa se fi dat niste telefoane si situatia sa se rezolve dupa cum urmeaza:)
Din pacate (sic!) is nevoit sa intrerup aici jurnalu' meu. A incercat sa fiu obiectiv si am facut tot ce este posibil sa iau buletinul, dar l-am luat, in cele din urma, azi. Nu m-am grabit sa dau spaga pt. ca deja am un pasaport. Am dorit doar sa intru in undergroundul birocratic de unde sa relatez in direct. Impartial. Plus de asta sediul politiei se afla in drumul meu, deci mi-am permis sa-i pisez la cap si eu... Astazi a fost ceva special. Daca pana astazi mi se inchidea usa in nas cu formule de genul "nu stiti sa cititi programul?" sau "la "12-30." astazi la 8-30 deschide usa o (aceeasi) fata zambitore de parca as fi mers la bordel. Nu stiu cum e la bordel, n-am fost, dar cred ca seamana cu ce-am vazut eu... Am intrebat-o, ca de obicei, de ce nu-mi da buletinul acum. Mi-a explicat la fel. Cand am vrut sa pun placa mea cu nedatu' spaga, si cu birocratia (in auzul tuturor) mi-a raspuns: "asteptati in sala!" . Nu a durat decat 2 minute. Cucoana a iesit in alt birou, a deschis ghiseul, a scos plicul si mi-a inmanat actele. Si era zi de pasapoarte. Deci se poate. Doar ca trebuie sa ...intelegeti... sa dai ceva acolo. Eu le-am dat linistea, probabil.
M-au scos din sarite si pliantele acelea anticoruptie pe care ti le dadeau in scarba si in ironie. Oare cata spaga a dat agentia aia de publicitate ca sa ia contractul? Am lucrat in cateva agentii si stiu foarte bine cum merg "treburile". Oricum imaginea lor era in declin. Desi ajungeam la 8.30 si intram in fata celor care asteptau cu mult inainte de deschidere, nimeni dintre acei oameni nu mi-a spus ca intru in fata, toata lumnea observand cu atentie discutia si dandu-mi dreptate.

Gabriel Baldovin

Din nou despre ce a fost si nu mai e

Am gasit filmuletzul asta pe feeder.ro.



M-am regasit total in versuri cu privire la cum a fost. Insa nu la cum ar trebui sa fie. Copiii de azi nu is mai tristi ca noi. Copiii is cel putin la fel de veseli ca noi. Doar ca noi ne aducem aminte mai mult de momentele de fericire, atatea cate au fost ele. Lumea goes on si bine face. E foarte bine pentru ei ca nu stiu prin ec am trecut noi cahiar daca pe noi asta ne darama.

Piaţa Universităţii ist tod

Mizeriile care se întâmplă astăzi în societatea românească cu privire la scurtcircuitarea activităţii CNSAS au ajuns la vedere mai mult ca oricând. S-a vorbit de reconciliere şi iertare ceea ce mi se pare un lucru cât se poate de firesc. Oricine are dreptul la iertare. Dar pe pământ nu se poate ca iertarea să nu schimbe nimic în comportamentul iertatului. Am şi pretenţia ca să îţi asumi această vinovăţie şi să faci un minim de efort ca să te schimbi şi nu să îţi ascunzi în continuare măgăriile făcute pentru a avea priză la un electorat dezorientat. Epoca Iliescu este acea epocă a marilor secrete personale care se simt de la o posta. Este epoca putregaiului moral care se zbate în propria mizerie dar are pretenţia de impecabilitate.

Cât de mizerabili pot să fie nişte magistraţi ticăloşi care imită statul de drept şi uneori obosesc în a-şi arăta lepădarea de satana! Când mă uit la aceste fantome vii, am impresia că diavolul există cu adevărat. Cu câtă nonşalanţă se acoperă unii pe alţii! Ei seamănă cu acele filme de groază in care apar creaturi extraterestre care vor să paraziteze specia umană. Aceşti nemernici vor să ne convingă că sadismul cu care ei şi-au torţionat victimele este un act de bravură, este un semn al iubirii de ţară. Tagma securiştilor infiltrată SF în toate instituţiile statului vor să ne convingă de plăcerea divină ce ne cuprinde când ei ne sug cu lăcomie sângele. Limba nu are termeni pentru asemenea monştri. O duduie pe la vreo 30 de ani avea o pancartă pe care era desenat un şobolan roşu. I-am spus că jigneşte acest animal, chiar foarte inteligent şi interesant, dacă îi numeşte şobolani pe bolşevici.




Nu insist pe subiect deoarece toată lumea vorbeşte despre subiect şi eu chiar nu aş mai avea prea multe de zis. Vreau doar să vorbesc despre vocea societăţii civile.

O mână de oameni au protestat firav în Piaţa Universităţii pentru o palidă reeditare a trecutului acestei zone. O mulţime de pensionari şi nişte gură căscată ca mine…Cine să mai protesteze? Cine să mai strige „Jos comunismul?” Cam 1000 de oameni duminică şi vreo 200-300 luni. Nimic nu poate fi mai dureros decât să vezi că principiile pentru care puteai să îţi dai viaţa, şi pentru care unii şi-au dat viaţa, sunt văzute ca nişte "abureli".

Piaţa Universităţii a murit. Vechii combatanţi, cei ce formau spuma neangajată încă şi nemânjită de sistemul comunist, şi-au făcut firme care fac afaceri dubioase cu statul, au dat mâna cu vechii comunişti ajunşi pesedei care au câştigat prin vot liber funcţii importante în instituţii şi care aleg şi decid direcţionarea fondurilor. Se produce astfel o echilibrare a vechilor duşmani. Comuniştii îşi trag vile şi îşi iau maşini scumpe ca urmare a şpăgii primite de la foştii tineri liberali care au ajuns noii patroni. Comuniştii îşi dau şi ei seama că totuşi capitaliştii au bunătăţile lor. Ce excursii în străinătate se mai fac! Ce caviar se mai mănâncă! Păi ştiau ei alde Bobu sau Gheorghe Gheorghiu Dej! Pe de altă parte, parcă constrângerile comunismului nu le mai pare că erau aşa rele. Angajaţii din firmele lor, care pierd nopţile la job ca să îşi poată plăti chiriile, le umplu  buzunarele. Viaţa e chiar mişto când îţi baţi joc de prostiile din tinereţe, când te prinzi de şmecherie.

Păcat că intrarea în UE a permis unora dintre sclavii lor să îşi de demisia şi să plece pe bani mai mulţi în străinătate. Iată cum UE a ajuns să fie detestată tocmai de cei acre au format în trecut curentul prooccidental. Am spus-o şi o voi mai repeta: nu cred că e nimic mai dureros să vezi cum oamenii devin nişte lemne odată ce îmbătrânesc. Să vezi cum idealurile şi gândurile frumoase se transformă în oboseală vecină cu moartea. Nu e nimic mai trist să vezi cum „trăieşte clipa!” devine o lăcomie a devorării clipei. Fireşte că cei mai coerenţi dintre ei au părăsit deja ţara asta. Poate că au devenit mai toleranţi cu comunismul după ce au văzut dincolo şi şi-au dorit repatrierea. Poate că nu se vor mai întoarce niciodată şi atunci deja au uitat de acele momente.

Tinerii de până la 25 de ani încearcă doar să se descurce. Nu îi interesează trecutul, nu au prins revoluţia, nu au suferit. Nu sunt interesaţi de subiect pentru că vor să facă bani sau sa găsească fericirea. Lucruri bune dealtfel. Însă, văzându-i cum nu sunt prezenţi, nu mă pot gândi decât la faptul că mi-am distrus tinereţea elaborând principii care să mă scape de cele bolşevice, de cele servite cu pâlnia, zi de zi, ceas de ceas de către educatorii mei. Chiar şi faptul că am făcut orice spre a fi diferiţi de ei -chiar dacă erai negativist total - tot nu am putut scăpa de mutilare. Educaţia lor a intrat în noi ca umezeala, ca un virus răspândit de vânt.

Lumea merge, merge mai departe, lucrurile trec, „fraierii” rămân cu cicatricele lor, iar noile generaţii uită şi îşi văd de viaţa lor.

Duminică m-am uitat după nişte tineri de sub 20 de ani aproape 10 minute şi abia am găsit două fete. Păreau stânjenite şi una dintre ele s-a furişat din faţa telefonului până când l-am pregătit eu să le fotografiez. Cine ştie… poate îşi dăduseră întâlnire cu gaşca şi protestatarii le dăduseră planurile peste cap…

Pentru ca e luni - intrebare de baraj!

Care este Elena din urmatoarele personaje?:

Do you love to win ? - Varelotteriet

Add to My Profile | More Videos