Credo quia Romania absurdum est

Un post de autoritate publica in Romania le da unora sentimentul de putere absoluta. O tara unde increderea in armata ajunge pe la 90 % este un teren propice pentru instaurarea statului politienesc. Aici in Bucuresti e presa, se mai aude autoritatile incearca pe cat posibil sa n u iasa in evidenta cu abuzuri. In provincie insa mentalitatile medievale sunt pur si simplu de neoprit. E democratie acum; putem sa instauram sclavgismul!
In 2002 parintii mei la fel ca majoritatea vecinilor au primit titluri de proprietate asupra unei suprafete de padure mostenita din tata in fiu. S-a intrunit o comisie, au venit reprezentantii primariei, au masurat s-au inteles cu batranii fata de vechile locatii ale padurilor pe care fiecare le avea inainte de venirea comunistilor, etc. etc. Numai ca probabil angajati pe pile, asa cum se face curent in Romania, angajatii ocolului silvic (sau cum se numeste mai nou) au gresit actele si datele titlului de proprietate. Cand a fost sa taie lemne pentru iarna padurarul nu a putut marca nici un copac deoarece datele de pe hartie nu corespondeau cu realitatea de la fata locului.
Tata a mers la sediul lor, a semnalat cazul, ei s-au uitat prin acte, si-au dat seama ca e gresit insa actul nu putea fi anulat decat prin hotarare judecatoreasca. Ei i-au sugerat se deschida actiune in insanta, au acceptat ca e greseala lor si ca nu se vor prezenta la proces. Oamenii s-au tinut de cuvant. La proces insa tata a dat peste o judecatoare care voia cu tot dinadinsul sa sa le dea dreptate celorlalti desi acestia nu se prezentasera si nu aveau nici un interes sa o faca. Nu stiu la ce se astepta judecatoarea respectiva sa primeasca de la tata ca mita sau ce s-a intamplat acolo insa cert este ca ea a dorit cu totdinadinsul sa le dea „dreptatea” celorlalti desi acestia nu si-o doreau. Cum ceilalti nu erau reprezentati la proces ea a inventat o scuza pentru a respinge actiunea. L-a trimis dupa nu stiu ce acte si a declarat actiunea respinsa pe motiv ca partile nu au fost prezente la proces. Cand s-a intors in sala de judecata judecatoarea l-a informat cinic ca procesul s-a incheiat. Auzand asta probabil ca tata s-a infuriat. A avut o copilarie destul de agitata, cu parinti despartiti, cu mama vitrega ce punea masa doar pentru copiii ei din casatoria precedenta, cu un tata boem si cam betiv. Judecatoarea a chemat jandarmii si l-au scos cu forta din sala.
Absurditatile insa nu se opresc aici. In urma incidentului tata a declarat pentru cateva zile greva foamei pe scarile judecatoriei din Tg. Carbunesti. Se pare ca tatal meu a fost batut cu bestialitate de jandarmi si in urma acestor incidente a tatal meu a dat jandarmneria in judecata. Nu stiu daca are dreptate sau nu insa pricina celui de-al doilea proces face obiectul absurditatii sentintei primului proces. Tatal meu nu putea sa lipseasca de la procesul unde sentinta i-a fost nefavorabila pentru neprezentare deoarece acolo s-au intamplat incidentele din care a urmat un alt proces. In Romania insa se poate intampla orice.
Eu il stiu foarte bine pe tata, stiu ca si el este un om recalcitrant. Dar asta nu inseamna ca tu ca autoritate publica trebuie sa faci acelasi lucru si sa nu iti faci treaba. Indiferent de cum s-ar fi purtat tatal meu in acea sala de judecata a da un astfel de verdict este pur si simplu o nemernicie, un abuz. Este o bataie de joc.
Și iata cum un om de rand se trezeste in tara hotilor si a apucatilor fara posibilitatea de a se incalzi iarna, fara posibilitatea de a trai asa cum din tata in fiu strabunii mei au trait. Culmea ar fi sa ajunga sa fie prins de catre autoritati (represive) ca fura lemne si sa se aleaga cu dosar penal pentru furt.