Zapada

Zapada tocmai asternuta a starnit nervi in trafic si balamuc in Bucuresti si alte astfel de orase. In alte locuri a adus pace in suflet:

Din diferite motive nu i-au impuscat...

Si a nins din nou. In toata tara. Un politician a declarat despre cei care nu si-au pus pe anvelope de iarna si au blocat circulatia in Bucuresti cum ca ar trebui impuscati. Stiam. Dar asta se potriveste nu numai pentru cei buluciti in trafic. Asta e definitia sclavului clasic: unul care trebuia omorat dar din diferite motive a fost lasat sa traiasca. Stiam.

O analiza mai detaliata a gogomaniilor cu filmele compromitatoare despre Geoana si Basescu

Probabil ca o replica fata de celebrul deja film conspirativ al lui Basescu care loveste un copil a aparut si unul impotriva lui Geoana.

La fel ca si in cazul celui cu Basescu majoritatea celor care sunt pro sau contra ideii de fals sau de autentic sunt si dupa caz nesustinatori sau sustinatori politic ai sai. Epistemologic vorbind nu prea exista argumente destule pentru a le declara facaturi sau autentice. Cunostintele noastre empirice nu sunt niciodata absolut sigure desi in instantele de judecata ele sunt considerate astfel (asta e o alta problema ce tine de natura esentialmente corupta a Ju$titiei pe care o sa o analizez intr-un articol viitor pe blogul concept). Lipsa de adevar absolut al cunostintelor noastre empirice se datoreaza faptului ca mintea noastra nu lucreaza direct cu obiectele naturii ci doar cu reprezentarile lor. Mintea omeneasca analizeaza, compara si inregistreaza doar copii, doar imagini ale obiectelor. Dar orice copie, dupa cum se stie, e mai putin completa decat originalul. Asta inseamna ca numai faptul ca exista posibilitatea de anticipare si inregistrare a evolutiei naturii cu ajutorul mintii implica o corupere, o limitare a posibilitatii noastre de cunoastere. Din cauza asta orice afirmatie pe care noi o facem despre realitate(a exterioara) are gradul ei de probabilitate. Nivelul acesta de probabilitate al autenticitatii cunostintelor noastre creste odata cu gradul de experimentare si diversificare a contactelor cu o astfel de realitate. Nu intru in detalii si trimiteri la Kant sau Popper pentru ca astfel de articol s-ar departa de scopul sau restrans de a arata improbabilitatea de autenticitate a celor 2 filme.

Daca le analizam atent vedem ca situatiile compromitatoare ale celor 2 protagonisti dureaza foarte putin, mult prea putin fata de posibilitatile simturilor noastre de a oferi informatii complete si foarte probabile despre realitatea reprezentata in ele. Omul ajunge la informatii coerente si cat de cat complete despre realitatea empirica abia dupa multe experimentari si reexaminari ale acesteia. Ca sa o iau pe scurtatura eu nu l-am vazut nici pe Geoana si nici pe Basescu din 2-3 unghiuri, cu zoom in si out, eventual cu posibilitate de interventie experimentala asupra realitatii controlate de ei in cele 2 filme. Si foarte putini oameni i-au vazut facand asta. Prin urmare o copie a copiei despre presupusa realitate in care ei au fost protagonisti si-a pierdut mult din credibilitate. Timpul foarte scurt de desfasurare a secventei incriminatorii contribuie si mai mult la cresterea dubiilor fata de autenticitatea filmelor. Daca la asta se adauga si faptul ca ambele filmari sunt facute din unghiuri dubioase, cu mana lui Basescu ce trece prin spatele femeii care se agita sau cu mana lui Geoana care iese din cadru pot spune ca dubiile mele ating cu usurinta un 60-75 %.

Dincolo de neajunsurile naturale ale mintii omenesti de a reda adevaruri absolute despre realitate cele doua astfel de filme corup si mai mult sansa unei astfel de probabilitati ridicate ale veridicitatii lor deoarece se interpun intre realitatea directa si insele simturile noastre corupand-o si mai mult.

Continui astfel cu argumentul jurnalistic. Fiti siguri ca reporterul care ar fi vazut o astfel de scena s-ar fi dus apoi la copil sa ii ia interviu si s-ar fi dus apoi si la Basescu. 2 zile numai pe astfel de tema s-ar fi vorbit. Asta ar fi facut audienta si prime grase si poate chiar promovare pentru cameramanul si reporterul care ar fi surprins o astfel de scena.

Apoi trebuie luat in calcul factorul psihologic. Si aici intervine „prostia” in materie de psihologie a celor care lucreaza in advertising pe care ii pot recunoaste de la distanta ca un fost activant in acest domeniu. Parca ii vad la sedintele lor de brainstorming cum de la imaginea de Basescu conflictual cauta ei imaginea compromitatoare de Basescu violent. Si iata cum au dat indicatia de a crea ceva compromitator pe aceasta tema despre Basescu. La fel ca si o reclama astfel de filme au in ale acel tip de lipsa de naturalete de tip bombastic care cica, ar fi arta. Presupusul gest al lui Basescu de a lovi un copil in timp ce se uita in alta parte de exemplu este un gest de gainar simplu. Credeti ca Basescu ar fi si ar fi urcat in ierarhia militara al ofiterilor de marina daca ar fi avut astfel de comportamente? Ca sa urci o astfel de ierarhie iti trebuie supunere, rabdare si cap plecat pana iti vine randul si nu gesturi necugetate. In liceul militar si mai tarziu in facultate sunt tot felul de teste si sicane menite sa ii selecteze pe cei care ar avea gesturi imprevizibile si sa nu fie promovati ulterior tocmai pentru a-i retine pe cei consecventi sau in care se poate avea incredere in situatii critice. Daca el a absolvit aceste scoli eu sunt convins ca nu ii stau in caracter astfel de gesturi de om simplu. Basescu nu-i deloc un om conflictual. Toate iritarile lui si cuvintele dure la adresa dusmanilor de clasa sunt atent gandite si spuse. Omul a vazut ca asta prinde la popor si a vrut si el o pensie de presedinte. Isi ia omul 2 mandate, se prescriu faptele dubioase de pe vremea lui Pazvante flotistul si isi traieste omul o viata linistita la batranete.

Intr-adevar ar putea fi luata in calcul vreo boala care sa-l determine sa faca astfel de gesturi. Se poate intr-adevar ca oamenii sa-si mai piarda mintile cu vreo dementa, Alzeimer , scleroza sau ceva de genul asta dar la Basescu nu-s deloc simptome care sa ateste asa ceva. Asa ca iese total din calcul si varianta asta.

Mai trebuie luat si argumentul sociologic. Nu e deloc nevoie ca Basescu sa loveasca un copil sau Geoana sa ia mita. Sistemul lucreaza pentru ei. E chiar incomod pentru statutul lor asa ceva. Pentru asa ceva exista in fond ceea ce se cheama astazi „democratie”. Doar omul de rand ar sari la bataie din frustrare in astfel de cazuri pentru a-si varsa naduhul pe cei mai slabi. Basescu n-are nevoie. Statutul lui de privilegiat social nu-i creeaza frustrari. El nu e stresat ca ar pierde alegerile prezidentiale asa cum omul de rand ar fi daca isi pierde jobul si ii ia banca casa. Pentru Basescu nu-i nimic; ramane senator. E bine cu resedinta si suita prezidentiala dar nici vila si sofer nu-i de aruncat daca pierde alegerile si ajunge senator… Doar omul de rand ar pune mana pe un teanc de cateva zeci de bancnote de Euro. Pentru Geoana e incomod. El nu e totusi atat de lacom ca Nastase sa inventeze si o matusa, sa isi faca nu stiu cate case etc. Dar nici macar el nu a fost prins primind mita si nici el nu s-ar fi aplecat sa o ia asa daca cineva nu ar fi venit sa-l si acopere. Ar fi zis sec: „scrie-mi un cec…!”

Dupa astea cred ca posibilitatea de inautenticitate a acestor 2 filme se duce pe la un 80-95 %. Nu zic ca e sigur ca sunt trucate doar ca daca ar fi sa pariez eu as paria pe aceasta varianta. Din punct de vedere tehnic un astfel de film se poate truca foarte simplu. Fie se foloseste un manechin care ia niste bani fie se foloseste intr-adevar imaginea lui Geoana dar i se inlocuieste mana. In primul caz se inlocuieste capul aflat in plan secund si carpitura se ascunde cu posibilitatea de a-l blura. In cel de-al doilea caz se inlocuieste mana (nu bratul intreg) cu o alta mana ce tine bani. Poate ca Geoana lua un biletel sau o scrumiera se vede ca ia bani. Mizerii specifice PR-ului!

Un fleac; i-au fraierit!

Cica in democratie minoritatea se supune majoritatii! Adica cei mai multi ii conduc pe cei putini. De cele mai multe ori insa democratia are miros totalitar iar mentalitatile care o consolideaza sunt usor mediavale ...!

Din 18 000 000 de cetateni cu drept de vot la urne s-au prezentat mai putin de jumatate, adica numai 47 %. Eu cred ca cifra e mult umflata. Mergeti pe strada si luati omul la intamplare sa vedeti reactiile! Si oricum, dupa cum nimeni nu a fost vreodata condamnat in Romania pentru frauda, probabil ca au fost vreo cateva sute de mii care au votat de cateva (zeci sau sute) de ori. Sa para democratie! Dar chiar si asa tot nu a iesit majoritatea... Apoi, din aia 47% doar un micron peste jumatate l-au votat pe Basetzu cel care, am inteles, e pe cale sa devina presedinte din nou. Deci doar 24 %....

Un fleac; ne-au fraierit!

Cum se carpeste democratia

02-11-2009

Mie votul actual mi se pare o escrocherie. Mi se inoculeaza ideea de catre mass-media si diferite discursuri din astea goale ale statului de drept cum ca eu as fi un patron ale societatii care isi angajeaza un administrator dintre cativa pretendenti din care eu as alege unul prin vot. Totul ar parea fair play si de acceptat in situatia in care eu nu am destul timp sau destula atentie pentru a ma ocupa de chestiunile administrative. Este la fel cum ti-ai angaja un zugrav sau un administrator, de exemplu. As vrea sa angajez un astfel de administrator al tarii. Numai ca prin vot eu nu primesc administratori ai tarii ci conducatori. Stai, stai, stai! Astia nu mai sunt administratori! Parca era vorba ca politicianul sa fie angajatul meu si nu asupritorul meu. Stai un pic! Asa ceva nu accept. Ca sa merg sa votez sistemul actual inseamna sa accept ca in firma mea eu sa muncesc ca tembelul iar administratorul meu sa se plimbe in limuzine. Stiu ca peste tot in lume e astfel dar asta nu ma coafeaza deloc. Uite ca eu nu sunt de acord cu o astfel de situatie! Eu vreau sa scap de administratorul asta neperformant si sistemul actual nu imi ofera instrumentul necesar.

Hai sa o spunem pe sleau si sa recunoastem ca chestia asta cu angajatul administratorului e asa o pacaleala menita sa dea aspect de dreptate, de normalitate unei situatii anormale. Democratia actuala e de fapt o demoprostire! Cetateanul poate sa aleaga doar persoana politicianului dar nu poate sa aleaga si existenta sau inexistenta postului de politician. Postul de politician se impune de la sine in mod totalitar de catre resorturile totalitare care functioneaza inca la nivelurile de culise ale asanumitei democratii actuale. Odata cu postul de politician la fel sunt izolate in sistem o multime de alte posturi menite spre a fi ocupate de urmasii vechii aristocratii care au invatat sa se vopseasca democratic in secolul XXI si astfel sa isi mentina privilegiile obtinute cu forta armelor timp de mii de ani. Cei care vor sa aleaga sa scape de politicieni in forma actuala nu au o optiune din partea sistemului. Refuzul politicienilor se poate face doar cu refuzul civilizatiei si intoarcerea la un stil de viata primitiv. Asta arata direct faptul ca democratia actuala e de fapt o pseudodemocratie in toata lumea si nu numai in Romania. O sa scriu la un moment dat pe blogul concept un articol amanuntit despre dedesubturile murdare ale escrocheriei votului in societatea contemporana.

Votul este asadar doar o chestie din asta care e menita sa dea o forma mai usor digerabila faptului ca unii au pozitii privilegiate in societate iar altii le slujesc hoitul. Ca votezi pe unii sau pe altii, ca votezi stanga sau dreapta nu are prea mare relevanta. Nu spun ca politicile de dreapta (stimularea mediului de afaceri in defavoarea protectiei sociale) si cele de stanga (protectie sociala in defavoarea mediului de afaceri) nu ar exista. Exista. Doar ca masurile de stanga sau cele de dreapta nu sunt specifice doar unui cutare politician sau unui cutare partid ci tuturor. Daca votezi dreapta nu inseamna ca vei vedea doar masuri de dreapta si la fel e si cu stanga. Fiecare le ia in functie conjuncturi, de gradul de nemultumire al cetatenilor fata de sistem. Un grad de nemultumire mai mare implica praf in ochi stangist pe care il pot lua si partidele declarate de dreapta. Dar asta e ca un imprumut. O grad inalt de protectie sociala presupune costuri mai mari de la bugetul de stat, impozite mai mari pentru companii si pierderi mai mari pentru bogati. Mai devreme sau mai tarziu ei isi vor recupera aceste pierderi ca practic astfel de practici i-au facut bogati. Asadar acest „mai bine” sperat de fiecare nu decat un imprumut care la un moment dat trebuie achitat.

Indiferent ce masura s-ar lua pentru imbunatatirea situatiei cetateanului de rand, pentru acordarea unor drepturi in plus pana la urma va fi introdusa o contramasura care sa ii atenueze efectele si sa refaca raportul initial stapan – sclav. Sistemul plateste o armata de juristi care sa se gandeasca la asta. Cetateanul nu poate concura cu ei. El a pierdut disputa cu ei inca de pe bancile scolii care l-a convins sa devina mai curand tinichigiu auto, macelar, agricultor etc. decat sa studieze dreptul. Asa ca oricat ar veni ei politicienii cu masuri de reforma, de imbunatatire, de schimbare a constitutiei, de legi mai frumos ornate, tot acolo se ajunge, nimic nu se schimba. Cetateanul occidental experimentat in ale democratiei s-a cam prins de treaba asta si a cam renuntat la o astfel de (de)zbatere, impacandu-se oarecum cu ideea dar si refuzand pur si simplu sa participe la costisitoarea cacialma electorala. Absenteismul de la vot e o realitate a democratiei actuale. Votul nu schimba mai nimic asa ca nu merita nici macar efortul de a te deplasa pana la locul de votare si cu atat mai putin de a vedea niste politisti/jandarmi sau orice alt gen de uniformizati ce sunt simboluri ale statului totalitar. Iar statul totalitar este in principiu stat sclavagist, stat care e prieten doar cu unii, privilegiati, in timp ce pentru altii e asupritor. Nu e nimic personal, desigur, astea sunt afacerile: viata frumoasa a unora e asigurata de munca asidua a altora. E simplu. Si cinic.

Absenteismul de la vot este unul dintre lucrurile care arata concret realitatea societatii actuale dincolo de cosmetizarile sale la care industria imaginii (falsificate) lucreaza asiduu. Din punct de vedere tehnic politicianul ar fi nereprezentativ daca e votat doar de 20% din cetateni. Asta inseamna ca majoritatea de fapt nu doar ca nu il doreste pe el dar nu doreste nici sistemul caruia ii face imagine. Absenteismul arata ca el nu este angajat de popor iar rolul lui de prestator de servicii comunitatii nu se mai justifica. Conform principiului majoritatii in democratie postul de administrator la care e aspirant nu e ales de majoritate (absenta). Iata o crapatura in imaginea sistemului pe care acesta incearca sa o carpeasca prin momirea naivilor sau prin manipulare cu ajutorul mass-media, a divertismentului.

In tarile avansate alegerile nu se tin in week-end pentru ca nu s-ar prezenta nici cei care ar dori sa voteze. Occidentalul calatoreste in week-end si voteaza in timpul saptamanii. Evident in principiu el primeste o zi libera daca vrea sa voteze si multi accepta un astfel de zaharel. Dar chiar si asa sunt destui care prefera sa nu voteze si sa stea la job tocmai pentru ca au inteles cum e cu votul. Dar sunt destui care sunt dispusi sa voteze in locul lor pentru a se incherba cumva o majoritate care sa dea bine la sistem. Promovarea cate unui membru al comunitatilor discriminate este un bun factor mobilizator al electoratului caruia i se promite o revolutie. In SUA tocmai s-a ales primul negru. Deja Hillary Clinton este aruncata in lupta spre a deveni prima femeie presedinte. Urmeaza probabil un homosexual/transexual sau un emigrant. Mama ce fericire ar fi daca ar fi un emigrant arab! Dar cred ca o sa fie totusi chinez pentru ca comunitatea chineza e mai mare…

In Romania lumea e mai jos cu moralul si cu experienta politica. Inca merge cu autobuzele care cara votanti. Cu o punga de faina convingi babele sa voteze. Hai ca sa fie democratie maica! Mai merge si la studenti ca ei inca sunt cruzi si nu prea inteleg cum e cu politica; un ban acolo de incarcat cartela si vorbit cu Mirela il certifica pe student drept alegator. Etapa de fotbal intern s-a mutat pentru luni si marti tocmai pentru ca nevoia de cateva ore de televizor zilnic a sclavului sa nu fie cumva atrasa catre alte teme decat cele ale alegerilor. Pana si la meci comentatorul meciului Urziceni – Sevilla a spus ca M**** G***** e in tribune. Iata-l cum da mana cu alegatorii si spune ca va face si va drege!!! Dar incredibil intervine foarte bine T***** B****** care spune ca nu si nu, ca etc. samd… Hm? Frumos meci, nu? E destul de clar pentru ce TVR ia Liga Campionilor de la PROTV. Merita sa convingi astfel microbistii sa mearga la vot, nu? Pana si Mircea Badea a primit recomandari discrete cum ca ar fi bine sa nu mai indemne „populatia” sa nu mearga la vot.

Basescu si basestii care il vor urma sunt de fapt niste Nastasi si Iliesti

Noul scandal politic e celebrul film în care Băsescu loveşte un copil. De data asta e făcut de ceilalţi băseşti, cei care îl vor înlocui. La fel de escroci ca şi el. Filmul e o făcătură ordinară. S-a lucrat mult la un astfel de scandal nu pentru realizarea în sine ci pentru găsirea unui cadru de prelucrat. Şi eu lucrez la ceva similar de 1 an şi jumătate şi probabil că va mai dura încă o jumătate de an până să finalizez. Aşa că ştiu cum e. Nu am personal nici un interes să îl apăr pe Băsescu însă e nevinovat aici.

Am văzut cum vorbeau „specialiştii” că filmul e de fapt original, că umbrele, că luminile, că sunt naturale, etc.



Eu sunt sigur că e original. Doar că partea în care copilul e arătat ca lovit e izolată pe alt layer , playată la o viteză mai mare şi modificate mâna şi faţa copilului. Cine ştie un pic de After Effects sau ceva similar îşi dă seama de măgărie. În filmul original probabil că Băsesu îl împingea normal să se mute la taraba lui Iliescu iar după o astfel de intervenţie digitală el pare că îl loveşte. Apoi s-a venit cu „Îţi place mă” din alt material şi pus după. Cred ca informaţiile în plus oferite de acest film sunt şi ele destul de clare.



la minutul 3. 46 de aici se poate vedea





Mizerie tipic mass-media. Tot ce este divertisment se face astfel astăzi începând de la filme, reclame, documentare şi chiar transmisii live. De mult timp mă întreb dacă nu cumva cultura însăşi cu valorile perene şi universale se fac astfel.

Eu am făcut o astfel de făcătură în scop pur artistic:



Nu m-a interesat să o fac foarte credibilă pentru că din start se vedea că nu ar fi putut fi altfel decât o făcătură. Pentru că am lucrat pe dimensiune redusă a fişierului se vede destul de clar că e făcătură. Dacă însă aş fi lucrat pe dimensiune mare, cu claritate mare, undeva la 2000 de pixeli să zicem şi apoi aş fi redus dimensiunea pe la 300-400 de pixeli nu s-ar mai fi văzut aşa de clar că e făcătură deşi nu asta a fost intenţia mea. Cine face texturi pentru 3D ştie că texturile vor arăta mai bine şi mai realist dacă sunt lucrate la dublul dimensiunii la care trebuie să ajungă şi abia după finalizare se reduce imaginea. La fel s-a făcut şi aici şi se spune apoi că s-a pierdut originalul.

Cel mai ciudat e faptul că nu există caseta sau versiunea originală a filmului. Cică s-a pierdut. Hai nu mai spune! Pierzi o astfel de scenă. Chiar atât de naivi să fim? Păi cu aşa ceva îl poţi şantaja aşa că nu o pierzi. Probabil că după 5 ani s-au pierdut filmările paralele din alte unghiuri care arată de fapt că copilul nu a fost lovit. De fapt eu sunt sigur că o astfel de versiune originală există undeva pe la 3000 -4000 de pixeli dar s-a redus ulterior la 400 pentru a nu se vedea bine trucajul. Şi le-a cam ieşit, se vede. Doar că cei care se ocupă cu astfel de minciuni în presă nu-s chiar aşa de deştepţi. Am lucrat cu ei, îi cunosc.

Oameni buni cam asta e mass-media. Majoritatea nu îi cunoaşteţi măruntaiele dar cam asta face ea în general. Inventează ştiri favorabile celor pe care îi are în spate. În cazul acesta adversarii politici ai lui Băsescu. Nişte băseşti!

Daca Camera deputatilor n-are, Senatul n-are – ia Basina marcatoare

02-09-2009

Noua escrocherie (politica) a lui Basescu e reducerea numarului de parlamentari. Avand in vedere lehamitea omului de rand fata de circul escrocilor politici Basescu a venit cu acest zaharel pentru a mai convinge odata sclavii sa isi dea acordul cu sistemul si sa vina la vot: referendumul e pus exact in ziua alegerilor parlamentare. Fireste ca multi vor pune botul si vor inghiti si aceasta galusca. Dar cred ca in naivitatea lor si ei merita sa stie exact ce li se ofera asa ca am sa fac in acest articol o analiza mai atenta unei astfel de “asta are asta n-are ia-o p-aia marcatoare” . .

In esenta pe mine nu m-ar deranja reducerea numarului de parlamentari sau eliminarea lor completa mergand si mai departe cu imaginatia dupa cum deja multi s-au gandit. Insa daca o astfel de propunere vine de la Basescu trebuie privita cu usor scepticism tinand cont de apucaturile sale dictatoriale. E adevarat ca multi dintre cetatenii nostri sunt mai potriviti pentru dictatura clasica decat pentru poleiala sa democratica ale “tarilor avansate”. Dar totusi nu trebuie avut incredere in Basescu nici cand iti face daruri.

Sunt sigur ca Basescu s-a gandit la o astfel de alba-neagra inca de la 5 minute dupa ce parlamentarii l-au demis acum cativa ani. Evident ca daca ar fi pus in practica un astfel de referendum atunci imediat lumea s-ar fi plictisit de “faptele” sale marete de brav conducator care de fapt nu schimba nimic in societate. Asa a fost cu votul uninominal. Dar, dincolo de asta, sa nu uitam si de faptul ca o astfel de actiune e foarte greu sa fie pusa in practica in urma complicatelor proceduri parlamentare. Daca ar fi fost initiata in acel moment e posibil ca pana astazi revolutia baseasca sa fi facut deja fas iar electoratul sa fi fost si mai sceptic fata imaginea sa. Asadar daca ar fi aruncat-o atunci pe piata totul s-ar fi putut intoarce impotriva sa putand fi banuit de cardasie, de blat cu restul de escroci din parlament. Pentru ca oricum lupta lui cu parlamentul e un blat. Eu sunt sigur ca ca(!)racterul sau prostitutoriu ii permite sa mai ciocneasca cate un pahar cu "dusmanii" sai asa departe de ochii lumii.

Reducerea numarului de parlamentari ar parea o masura normala si in acord cu concedierile masive pe perioada asta. Ca un animal politic veritabil Basescu tine si cu dintii sa para un conducator drept (contradictie in termeni) care face concedieri si in propria ograda nu numai in restul societatii. Dar asta nu inseamna nimic. Politicienii nu sunt neaparat niste administratori. Ei sunt niste escroci care vand iluzii sclavilor pentru a-i face cat mai profitabili dupa ce bataia si amenintarea cu moartea nu au mai dat randament. Pentru ca de 2000 de ani incepand cu Isus si Spartakus sclavii de profesie au cam inceput sa se sinucida ceea ce le cam stricau afacerile unora. Si atunci a intrat crestinismul in rol incercand sa ii convinga pe sclavi sa munceasca cu bunatate si blandete si promisiunea unei fericiri eterne dupa moarte in loc de a-i ameninta cu armele. Promisiunea unui rai infinit plin de placeri si de fericire a fost si inca mai este inlocuitorul vechilor arme. Dar pentru ca si crestinismul a dat-o-n bara la capitolul incredere, a aparut “statul de drept” care, chipurile, ofera sclavului cata libertate vrea atat timp cat el e profitabil, sta peste program la job etc., etc. Numai ca dupa cum amenintarea cu armele nu a disparut intrutotul fata de perioada sclavagismului la fel nici in societatea “statului de drept” nu au disparut minciunile gogonate si promisiunile fanteziste care fac lumea sa se-nvarta. In locul raiului clasic corporatismul a introdus o alta minciuna—banul fictiv. Diferenta e ca in loc de un rai departat si nepalpabil asa cum a fost in trecut banul a devenit un rai palpabil. Oricine poate vedea ce se poate face cu banii sau, cel putin isi poate imagina. Totul pare foarte real. Insa totul este o iluzie iar cei care ajung bogati dupa ce au fost saraci pot mult mai bine cantari aceasta noua iluzie a banilor.

Banii nu sunt asa ca o gramada de obiecte certe si concrete care se impart la cetateni pur si simplu ceea ce ar conduce la ideea cum ca daca unii iau mai mult atunci nu mai ramane celorlalti. De fapt banii sunt acele iluzii care tin in saracie o parte din cetateni, cei mai sclavi dintre sclavi. Daca nu ar fi tinuti in saracie ei nu ar mai fi sclavi "de bunavoie". Fara saraci nu poate exista nici prosperitate in societatea actuala. Bunastarea nu se face nici cu tone de aur, nici cu exces de mancare, nici cu exces de masini luxoase ci cu sclavi flamanzi care le doresc. Degeaba le ai pe astea daca nu ai paznic la poarta, menajera, instalator, gunoier si altii de genul. Iar daca acesti oameni nu sunt tinuti in saracie si nu li s-ar promite iluzii nu ar mai fi sclavi mai departe. Asa ca daca s-ar face nu stiu ce economie la bugetul de stat odata cu reducerea numarului de parlamentari asta nu inseamna ca saracii n-ar mai fi saraci pentru ca sistemul va avea nevoie de saraci in continuare. Se stie ca in Occident supraproductia se distruge. Se spune ca asta se face din cauza interesului de a mentine pretul ridicat insa mie imi place sa o spun pe sleau. De fapt unii trebuie tinuti flamanzi si frustrati. Sa nu se astepte saracii ca vor avea o viata mai buna astfel!

In mod normal majoritatea parlamentarilor nu fac nimic, doar executa ordinele venite de la colegii de rang mai inalt din partide. Daca ar disparea din forurile decizionale statul ar arata exact ca statul clasic cu regele/imparatul si cativa boieri/baroni/aristocrati/oligarhi/burghezi intre care se negociaza deciziile. De fapt marirea progresiva a numarului de asistenti la aceste decizii a fost luata pentru a exclude revoltele sclavilor, pentru a mediatiza cumva ruptura ideologica si morala dintre stapani si sclavi dupa cresterea fara precedent a amplorii terorismului odata cu inceputul secolului 20. Cei cu instinct de lider au fost ademeniti si trimisi in parlament spre lehamite mai curand decat pentru gandirea unor planuri pentru o lume mai buna ce se pot concretiza intr-o revolta de strada.

E adevarat ca cu cat politicienii sunt mai corupti cu atat scindarea sociala e mai mare si cu atat diferentele dintre bogati si saraci sunt mai mari. Evident ca daca coruptia ar fi mai mica statutul sclavului contemporan ar fi ceva mai bun insa asta nu inseamna ca automat a scapat de sclavie. Iar ceva mai bun nu ar insemna in mod automat ca viata lui ar fi mai buna ci doar ca si-ar putea permite achizitionarea de mai multe obiecte. Dar nu asta e problema. Ca raman mai multi bani in urma eradicarii coruptiei si ca ne puteam achizitiona mai multe obiecte nu inseamna cine stie ce schimbare. In societatea actuala iti poti achizitiona mai multe obiecte daca iti iei un job mai dificil si mai bine platit. Pretul e asadar acela ca devii si mai sclav cu toate ca poti avea o viata prospera. Asadar schimbarea propusa de Basescu e doar praf in ochi care are ca efect exact opusul libertatii si vietii mai bune pe care omul de rand o doreste. Rezultatul unei astfel de masuri e tocmai dictatura care-i mai face discret si nostalgic cu ochiul din strafundurile sale interioare de om de succes format in sistemul totalitar.

Coruptia politicienilor e doar varful icebergului. Ea e ciupitura pe care politicienii si-o mai permit in contextul multumirii lui sociale a omului de rand, a lipsei de vigilenta, a lipsei sale de raspuns negativ fata de escrocheriile statului contemporan. Dar chiar si asa reducerea numarului de parlamentari nu ar insemna ca automat si scaderea nivelului coruptiei inalte. O procedura ceruta de cetateni pentru a anula o anomalie devine inutila mai devreme sau mai tarziu pentru ca cyborgii vor gasi alte portite de transformare a ilegalului in legal. Asa ca agitatia asta cu reducerea numarului de parlamentari chiar nu merita. Dincolo de aceasta coruptie inalta exista o metacoruptie la care participam mai mult sau mai putin noi toti cei care avem un nivel de trai peste media tarii. Sistemul insusi este corupt in esenta lui pentru ca este doar o poleiala democratica a vechiului sclavagism. Ori sclavagismul este opera unei nedreptati originare, a legii junglei, a legii celui mai puternic in arme care a venit si s-a declarat stapan peste o alta comunitate. Atata timp cat in societate in loc de politicieni administratori vor exista politicieni conducatori societatea va ramane una nedreapta, sclavagista.

De fapt nu reducerea numarului de parlamentari este solutia pentru o lume mai buna ci cresterea acestui numar in asa fel incat nimeni sa nu fie exclus de la deciziile comunitatii. Pana la urma asta ar insemna si desfiintarea totala a parlamentului pentru simplul fapt ca, mai intai intr-o astfel de institutie nu ar incapea toti cei care ar dori sa se implice in deciziile comunitatii iar apoi pentru ca nu ar mai fi nevoie de o institutie ce ar face ce face in mod normal toata lumea. Statul insa face tot ce-i sta in putinta sa mentine informatiile despre el insusi cat mai departe de ochii lumii si investeste in institutii de gen Hollywood care sa ii ofere zaharel in loc de maturitate sociala.

Basescu n’est pas Roumanie

Ca un politician veritabil Basescu a lansat recent doua teme menite sa provoace conflicte de idei din care are de castigat clasa politica ce, chipurile ar reprezenta vointa publica. A lansat pe piata media doua galuste cu destinatii diametral opuse. Primul mesaj e menit sa atraga simpatii in zona mentalitatilor liberariste, a tinerilor cu stil de viata occidental prin propunerea legalizarii prostitutiei si drogurilor usoare, celalalt e menit trezeasca sentimentele nationaliste ale romanilor si astfel sa uite de acuzatiile aduse de M. Badea in emisiunea sa la care a promis ca da replica dar s-a facut ca ploua. Am sa le analizez pe rand.

Iata ca in sfarsit a dat si el o replica. A acuzat trusturile cum ca isi denigreaza tara , ca nu sunt patri(di)oate. Si fireste prima lovitura a fost in ultima fraza a lui Badea pe zi "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". Replica e oarecum acida la adresa tarii ce-i drept. Dar cam asta e Romania.

N-a putut sa explice in 5 minute cum e cu casele date/luate inapoi, cum e cu vanzarile anterioare , cum e cu flota si altele dar a dat-o de acolo de unde-i sta lui bine’ din mahalaua cu aere. Adica ceva cu "du-te-n p... matii de tigan imputit". Trebuie sa recunosc ca uneori injuraturile din mahala au o latura exotica, amuzanta. La Basescu ma irita aerele care inconjoara continutul injuraturii. Sau, ma rog, vanturile... In roc sa raspunda la acuzatii el a facut o acuzatie de discreditare. Uite are nodul stramb la cravata! Nu-si iubeste tara! Cica traieste-n Romania. Nu e patri(di)ot! Nu dau explicatii pentru faradelegile facute dar te declar tradator de tara intr-un mod voalat.

O astfel de acuzatie este menita sa raspunda in special la "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" a lui Badea si sa scoata la iveala presupusa lui dragoste fata de tara. Si cum o stimeaza el spre deosebire de cei ca Badea. Nici eu nu sunt de acord cu apostrofarea prostiei pe care Badea o face frecvent in emisiunea lui (o apucatura de educator salbatic) si nici cu acuzatia lenei romanilor in ceea ce priveste construirea de bunuri publice, nici cu atitudinea lui fata de arta contemporana si nici cu altele. Numai ca eventuala nocivitate a lui Badea pentru promovarea acestor idei e infinit mai mica fata de nocivitatea functiei lui Basescu pentru cetateni la care se adauga si comportamentul sau anacronic. Functia lui este cea de escroc oficial. El minte, fura pe ocolite cu acte si diferite manevre miselesti si ca el cativa care devitalizeaza tara.


Pe langa asta mai si pun in miscare un aparat propagandistic care sa le cizeleze imaginea. Pai cum iubeste Basescu tara? Din limuzina prezidentiala? Sau inconjurat de bodyguarzi gata sa intervina? Daca se afla el in dragoste eterna cu Romania spre deosebire de "denigratori" cum se face ca umbla cu bodyguarzi? Pai asta nu e stima ci e bataie de joc la adresa comunitasii. Pentru ca astfel de statut abstract si nejustificat sub raportul valorii si contributiei la bunastarea comunitatii e cea mai mare sfidare pe care cineva i-o poate aduce. A acuza de pe aceasta pozitie pe oricine altcineva ca si-ar denigra tara este o culme a nesimtirii si a marlaniei. Dragostea romantica si nemarturisita a lui Basescu fata de tara pe care vrea sa o scoata in evidenta cu aceasta acuzatie e una falsa. E una platita. Dragostea lui Basescu fata de tara e aceea a clientului fata de curva sa. Asta nu inseamna neaparat ca Romania ar fi curva, desi sunt destui proxeneti si curve in ea. Doar ca asta inseamna tara pentru politicieni in general. Cu atat mai mult Basescu de profesie de marinar plecat cu lunile de-acasa , o trateaza ca atare . Pe de o parte e de inteles. Defect profesional timpuriu.

In acest tip de acuzatie se simte deja instinctul de dictator al lui Basescu. Daca ar avea cadrul social propice cu o astfel de acuzatie Basescu ar putea condamna "tradatorii de tara" . Acuzatia de denigrare de tara seamana foarte bine cu acuzatia de tradare ale revolutiei si poporului asa cum le faceau altii acum cateva decenii. Dar nu-i nici o mirare... Faptul ca mentalitatile deceniilor trecute au supravietuit in forurile decizionale ale tarii asteia nu e cine stie ce noutate!

Daca ar avea un minim dram de sinceritate Basescu si-ar da seama ca insasi pozitia sa sociala de presedinte este o jignire la adresa demnitatii cetateanului. Si-ar da seama ca aparatul politic de privilegiati e facut sa suga sangele poporului si sa faca circ artificial pentru a da iluzia ca de fapt privilegiatii din care si el face parte cu succes ar contribui ceva pentru bunastarea tarii. Ca fost militar e normal ca lui Basescu i-ar conveni o tara de patri(di)oti orbi care sa execute fara scrantire ordinele sale. Asa de bine se simte el in piele de sef de stat major! Ce bine mai era pe timpu’ lu’ Ceasca cand basea el singur pe mare. Era "il capo di tutti capi" si nimeni nu-i cerea socoteala. Acum, Ceasca s-a dus, flota s-a dus, si mai trebuie sa suporte si tiganii-mputiti cu intrebarile si indiscretiile lor. Asa de frumos ar guverna el idiotii... ! Dar asa ce sa faca! S-a dus momentele de glorie (sic)!

Ca politicienii sunt doar niste papagali care promit abureli (mint) si de fapt nu fac mai nimic altfel decat precedentii pe care i-au inlocuit pentru mine nu mai e o noutate pentru multi. "Denigratorii de tara" au fost cei pe sub pilea carora Basescu s-a bagat ca un sarpe in 2004 cand a devenit presedinte. Se agita atunci sa reprezinte nemultumirea omului de rand, ca nu exista incredere in institutiile statului, ca nivelul de trai etc. Ca un veritabil tradator cum e de fapt orice politician pentru cei pe care , chipurile, ii reprezinta, acum Basescu se baga pe sub pielea conservatorilor si declara razboi "denigratorilor de tara". Adevarul e ca cei care au pus botul la minciunile sistemului cam asta merita si sper ca politicienii pe care ii mai vor vota de acum inainte sa se intoarca impotriva lor de 10 si chiar 100 de ori mai mult decat o face Basescu astazi. Nu spun ca asta merita pentru naivitatea si prostia lor. Nu vreau sa iau atitudinea unui educator salbatic care abia asteapta sa-si pedepseasca elevul. Dar cred ca numai asa unii oameni pot intelege la ce megaescrocherie participa si legitimeaza prin prezenta lor la vot.

Dar, in definitiv de unde pana unde reprezinta Traian Basescu tara? Nu cumva tocmai mentalitatea lui Ceausescu - Romania l-a facut sa creada ca cei care il ataca pe el preponderent ar ataca de fapt insasi Romania? Au mai facut unii "Casa Poporului" in care poporul nu avea voie sa intre daramand casele poporului pentru terenul pe care trebuia construita . Basescu nu e tara. Basescu nu e Romania. Nici un mare conducator de osti, rege, imparat sau presedinte nu e tara pe care o guverneaza. El e doar sugrumatorul ei. Ca la un moment dat se poate lupta cu un alt conducator de mafie pentru controlul asupra tarii si astfel sa dea falsa impresie de slujitor al ei - asta se poate. Dar asta e o conjunctura, o intamplare rara in care interesele tarii s-au suprapus peste interesele vampirilor care o sug de vlaga. Conducatorii sunt asupritorii iar tara e cea asuprita.

Cei care avem de reprosat ceva acestor vampiri nu denigram omul de rand (care e de fapt Romania). Are grija ceata lui Basescu sa il umileasca si sa il secatuiasca destul. "Denigratorii de tara" nu denigreaza lipsa de curaj a majoritatii romanilor, nu denigreaza prostia naiva a majoritatii romanilor, nu denigreaza simplitatea naturala a majoritatii romanilor. In ceea ce ma priveste sunt uneori furios pe memoria scurta a romanilor insa mi-as dori o tara plina de romani onesti asa cum sunt majoritatea cetatenilor acestei tari. Nu pe acesti oameni ii denigrez ci pe functionarul public care te hartuieste sa ii dai spaga pentru a o da si el mai sus la cei care l-au angajat pe spaga. Ii denigrez pe cei care si-au vandut poporul bancilor si au tacut molcom in parlament atunci cand bancile au venit pe piata cu oferte mincinoase pentru omul de rand fapt ce a dus la explozia nejustificata, artificiala a pietei imobiliare. Ii denigrez pe cei care isi trec casele pe numele fiicelor pentru a mai lua inca una de la stat pentru ca sunt parlamentari. Ii denigrez pe cei care au capusit si capusesc Romania cu firmele lor. Ii denigrez pe cei care s-au imbogatit din banul public, adica din saracirea tarii. Astia nu sunt Romania astia sunt calaii ei. Astia nu sunt oameni ci sunt cyborgi. Asa ca sa lase el Basescu vrajeala asta de escroc oficial ca nu mai tine.

Cu cel de-al doilea mesaj Basescu incearca sa ia imagine de luptator pentru libertate, propunand pentru Romania ceea ce exista si in Occident- legalizarea drogurilor usoare si a prostitutiei. Prin masurile astea el ocheste in cei care sunt orientati catre un stil de viata occidental, cosmopolit. In ceea ce ma priveste eu am fost si voi fi pro pentru legalizare atat a prostitutiei cat si a drogurilor fie usoare fie puternice. Statul nu are nici un drept sa fie nici "big brother" nici "bad parent" si sa restrictioneze libertatile omului. Daca cineva vrea sa se sinucida el trebuie lasat sa se sinucida cum vrea el si nimeni nu trebuie sa vina sa-l manipuleze sa se sinucida prin munca asa cum se face astazi. Cat despre prostitutie...sa fim seriosi. sfanta casatorie in buna parte o forma de prostitutie. Cu contract, cu plangeri penale pentru nerespectarea termenilor... Ce sa ne mai ascundem dupa mentalitatile puritane!

Eu sunt sigur ca Basescu e un adept al legalizarii prostitutiei. Cum am spus, defect profesional! Dar pe de alta parte ar si scapa de acuzatiile cu madam Udrea. Poate ca n-ar mai trebui sa-i inventeze minister... Insa cu drogurile n-ar fi de acord. Poate doar impozitele pe marfa vanduta i-ar mai intoarce crezul. Totusi lui ii plac omenii fresh in subordine nu niste ametiti. Tot defect profesional. Dar pentru cateva voturi de la libertaristi fireste ca ar face orice. Mare ipocrit mai poate fi Basescu asta! El reuseste sa fie intr-adevar un presedinte al tuturor, al calailor si victimelor , al lupilor si oilor deopotriva. Oilor le spune sa ii ia prin surprindere pe lupi iar lupilor le spune hai ca s-ar putea sa vina o turma de oi.

(Peseudo)democratia actuala e mai buna decat dictatura. Nu stiu daca merita costurile imense pe care orice astfel de sistem social le are in raport cu costurile reduse ale dictaturii. In orice caz pentru omul de rand aceste costuri in plus nu schimba nimic pentru ca pe spinarea lui se fac aceste costuri. Ce castiga la capitolul libertate de calatorie si tehnologie pierde la capitolul ore in plus lucrate. Adica cumva i se da libertate in stanga si i se ia in dreapta. Chiar daca nu mai e amenintat sa stea in banca lui atat de flagrant in (pseudo)democratie e momit, inselat si escrocat cu iluzii.

Din pacate Romania a ajuns un extrem de complicat amestec de democratie si dictatura. Ar fi fost bine daca acest amestec ar fi luat lucrurile bune si dintr-una si dintr-alta asa cum se intampla in sarile nordice. Din pacate in Romania avem politicianul dictator intretinut cu costurile democratiei. Am luat inconvenientele si ale uneia si ale celeilalte.

Iliescu achitat pentru sangele varsat

19 sept 2009

Am vazut un ziar vechi in care mi-a sarit in ochi faptul ca Iliescu a scapat de acuzatiile cu mineriadele pentru ca faptele s-ar fi prescris intre timp. Asa se agita autorul articolului…, ca sa vezi…, ca Ju$titia noasta corupta…., ca sistemul ticalosit…, ca etc. samd. Ma intreb oare daca un astfel de autor de articol de presa crede cu adevarat in ce spune sau o face doar asa sa rezoneze la o parte din public! Pe ce lume traiesc unii! Pe mine nu ma deranjeaza ca un astfel de jurnalist il considera pe Iliescu un criminal, ci faptul ca, din articolul lui, ramai cu impresia ca nedictatorii capitalisti ar face altfel.

Moralmente, Iliescu este vinovatul pentru acei morti pentru ca el i-a chemat pe mineri, sau nu a ordonat oprirea lor pe drum. Dar nu Iliescu a inventat asta. Acelasi lucru s-a intamplat pe undeva prin 2008, odata cu summitul NATO de la Bucuresti. In loc de mineri, noul sistem dictatorial de manipulare a creat jandarmeria: niste mineri ceva mai cizelati in arme si amenintari. Asa cum protestatarii din 1990 erau numiti „golani” de catre autoritati, la fel si protestatarii anti NATO erau numiti „anarhisti”. Mass-media, platita gras din bani publici odata cu acest eveniment, a facut ceea ce a facut si cea oficiala din 1990: a lansat obsesiv termenul catre receptori. Practic, in loc de Piata Universitatii din timpul mineriadei din 15 iunie, in Bucuresti a existat fabrica dezafectata de la Timpuri Noi, unde pe care o inchiriasera protestatarii anti NATO. Acei „anarhisti” protestau impotriva corporatismului la fel cum „golanii” protestau impotriva comunismului. Cu alte cuvinte, asa cum n-a fost nimeni pedepsit pentru abuzurile comise impotriva acelor protestatari pasnici, la fel nu va fi nimeni condamnat nici pentru mineriada din 13-15 iunie.

Armata, politia puteau si ele sa se sesizeze si sa intervina pentru a apara presupusul drept al cetateanului de a protesta impotriva politicienilor. Drept GARANTAT. „G” de la gogomanie. „A” de la aroganta, „R” de la ras cinic, „A” de la anomalie, „N” de la nemernicie, „T” de la tiranie, „A” de la averi , si, in final, „T” de la ticalosie. GARANTAT. Dar cum sa intervina ele cand juramantul fata de comunism si conducatorul iubit inca se mai auzea in memoria lor scurta? In plus de asta, acesti servitori erau ei insisi impotriva fenomenului Piata Universitatii. Ar fi vrut asa de tare sa intervina in numele vechilor deprinderi! Dar nu puteau. Ca asa e in „democratie”. Oricum, eu am o certa banuiala ca tot militieni si militari s-au deghizat in mineri si au batut in stanga si-n dreapta. Poftim? N-au fost politisti si militari? Au fost oamenii lui Iliescu? Pai asta ziceam si eu! Cum? Au fost si de-ai taranistilor? Exact asta zicem si eu. Sint si mai convins ca printre mineri s-au ascuns si cei care stateau sa ia puterea in 1996 . Ce capital politic au facut ei si cum ne-au facut ani de-a randul sa credem ca ei ar fi alternativa! N-am avut niciodata incredere in Constantinescu si taranisti. Dar nu mi-am inchipuit la acea vreme ca bandele lui Iliescu si ale lui Constantinescu sint atat de intim legate una de alta. Noi, cei care am fost contra FSN, PDSR si PSD, ne-am prins abia anii astia ca lupta asta politica e o cacialma la fel cum este si eventuala condamnare a lui Iliescu.

Astia sint politicienii: inventeaza conflicte armate, sau de orice natura, pentru ca societatea sa regreseze la modelul clasic de stat militar. Rolul lor de conducatori de osti nu poate fi justificat pe timp de pace si libertate. Doar daca e razboi/conflict, atunci ei pot fi apreciati ca strategi si ca oameni utili in rezolvarea „problemei”. Politicienii sint niste militari mai mizerabili. E greu de conceput un apelativ mai discreditant decat militar, dar asta sint. Ca fac crime? Ei si? Cati au murit? Cati puteau sa moara? Asa se judeca faptele politicienilor. Am sacrificat cativa – dar uite ca am castigat! Am sacrificat cativa protestatari dar cati s-au dus apoi la vot sa-i schimbe pe comunisti si astfel au dat de fapt girul neosclavagismului! Cam cu astfel de gogorite functioneaza „statul de drept”. Crezi ca poti schimba ceva in societate? Orice, nu conteaza ce. Mergi si voteaza un politician sa-ti ia banii! Acela se preface ca lupta pentru tine, tine un discurs sec de cateva minute in Parlament, si apoi face afaceri cu cei cu care, de fapt, lupta impotriva ta.

Am scris intre timp acest articol iar exemplul cu achitarea lui Iliescu este tipic pentru scopul sau. Ju$titia clasica pe care o folosim si astazi e special facuta pentru a-i achita pe cei care raspund cu violenta la revolta sclavilor. Caci, pentru faptul ca nu recunosteau Puterea si refuzau sa i se supuna, protestatarii din Piata Universitatii erau un fel de sclavi revoltati. Democratia” are asa un talent de a difuza catre functionarii publici cele mai oribile crime incat practic e imposibil sa gasesti un vinovat dupa normele Ju$titiei actuale. Pai daca am concepe o situatie identica cu cea de pe timpul mineriadelor astazi, in timpul mandatului lui Basescu sau chiar in timpul celui al lui G. Bush in SUA, atunci ce ar fi facut sistemul? Daca cetatenii nu ar mai dorit sa fie niste cobai pe experimentele de manipulare a masinariei propagandistice ale "statului de drept" si ar fi iesit in strada, credeti ca sistemul nu ar fi ordonat reprimarea revoltelor? Evident ca, in urma unui astfel de eveniment, initial ar urma a liderului o demisie, asa de ochii lumii. Dar, daca protestele ar continua, credeti ca un G. Bush nu ar chema armata sa faca ordine, la fel cum Iliescu a chemat minerii? Sa fim seriosi!

Niciodata un om ca Iliescu nu va fi pedepsit pentru astfel de fapte in sistemul politic numit astazi democratie. Fraierii care cred in el, sau fraierii care il urasc sint cobaii sai si, in acest caz, o astfel de fosila reuseste sa faca sistemul sa mearga si sclavii sa intre umili in uzine mai curand de a cere mai multe drepturi. Institutii intregi, in care sint aciuati miile de privilegiati social, primesc papica si cu ajutorul lui Iliescu. El e unul dintre acei smecheri care conving sclavii sa se creada liberi, importanti si dornici sa arate asta, mergand la vot. Asemenea unui ultras fericit si optimist ca echipa lui a castigat meciul, si votantul munceste mai cu spor cand stie ca Iliescu a invins sau a fost invins. Cu votul unor astfel de naivi intra apoi jandarmii cu forta in sclavii care nu mai vor sa serveasca („anarhisti”).

Cum sa condamne Ju$titia un astfel de om, mai jurnalistule, mai? Pe ce lume traiesti baaaaaa? Pai daca cei care isi asuma rolul de a ordona violenta impotriva protestatarilor anti-sistem ar fi condamnati, tu crezi ca ar mai face-o cineva? Si atunci nimeni nu ar mai munci, bai jurnalistule! Si salariile magistratilor n-ar mai putea fi platite, bai! Iliescu nu trebuie doar achitat, ba! El chiar trebuie sa primeasca o pensie bunicica dup-aia. Si sa vezi cum, peste 50 de ani, o sa citeasca nepotii nostri in cartile de istorie despre legendarul presedinte Ion Iliescu! Ca multe a mai facut saracul la viata lui!

Venezia 29 august 2009

Astronomia fata cu meteorologia

12-08-2009

Cica in seara asta o sa fie ploaie de stele. S-a anuntat vreme proasta cu cer innorat asa ca nu veti putea vedea stelele. Veti admira doar ploaia urmand ca stelele sa fie reprogramate altadata pe cer senin.

Balada Sclavului 2009

Dupa primele doua versiuni (1, 2) mai putin reusite cred ca am reusit sa ii dau celei de-a 3-a o forma satisfacatoare. Am mai scos din versuri si am lasat mai mult sunetele sa vorbeasca.

(O)umor negru

Un sut in fund e un mare pas pentru pomenire inainte

M-a intrebat cineva daca cred ca omul ar fi ajuns pe luna. Nu stiu. Probabil. Dar nu sunt atat de bine informat si nu ma intreseaza atat de tare subiectul incat sa imi fac o parere. Am dat si de teorii ale conspiratiei si de oficiale insa nu m-au interesat nici unele nici altele. Mi se pare la fel de inutil sa aduci dovezi anti cat sa te mobiliizezi si sa te agiti pro. Nu despre asta vreau sa vorbesc in acest articol ci despre consecintele propagandistice ale acestui eveniment.

"Un pas mic pentru om - Un pas urias pentru omenire" . Ete fas! Ce pas mare? La un sfert de secol de aselenizare un astfel de eveniment nu a lasat nici un fel de urma in viata concreta a umanitatii. Nu c-as vrea sa fiu prozaic (ca mama cand imi spunea sa nu merg la concert sau pe munte ca se vede bine si la TV) dar ca sunt cratere si stanci se vedeau si de pe Pamant. Ce pas mare pentru omenire? Pas mare pentru omenire a insemnat curentul electric si motorul cu petrol la inceput de secol si computerul in anii 1970. Astea au facut viata sclavului contemporan mai usoara si au permis "Carta drepturilor omului". Astea au fost pasii usoarei umanizari a civilizatiei contemporane!

Nu zic ca un astfel de eveniment nu ar insemna pentru istorie o altfel de expeditie de-a lui Magelan. Doar ca evenimentul a luat proportii propagandistice absolut hidoase. Evident ca sclavul american va trage mai tare la munca lui stiind ca la "marele pas" a contribuit si el. Poate strabunicii lui au plecat din alta parte a lumii ca sa scape de povara sclavagista in cautarea taramului fagaduintei promisa de America. Acum s-a convins (dezamagit) si de America si vrea sa plece chiar de pe Pamant. Stirile cu noi taramuri le provoaca urmasilor vechilor emigranti in America o reverberatie la fel ca si stramosilor lor. Hai sa mergem sa colonizam planetele si sa demonstram ca suntem mai tari ca stramosii nostri sclavii de plantatie!

Oricum decat sa pui botul la propaganda "natiunii alese" si sa te crezi buricul pamantului in timp ce iti infunzi viata in manipulare mai bine nu crezi deloc. O stiinta si o tehnologie care camufleaza parazitismul neoaristocratilor nu are nimic uman in ea. E un rahat fata de care e bine sa iti intorci ochii in alta parte ca sa nu-ti strice ziua. Lasati dreakului aburelile si visele desarte. Nu mai ascultati ba de astia care va baga-n spital si luati-va dreaku un concediu prelungit sa va mai limpeziti mintea! Vai de capul vostru!

Pe mine ma surprinde modul in care mentalitatea sclavului si cea a stapanului se completeaza ca barbatul si femeia. Bai cum au stiut ei mercenarii ca sclavul vrea mai nou sa scape de viata asta pe usa din dos! Cu o naveta spatiala. Mai si cum vor stapanii sa ajunga acolo primii si sa faca o afacere ceva pe baza noilor idealuri ale emigrantilor spatiali! Obsesia colonialismului secolelor trecute ia astazi forma stelara. Nu-i deloc de mirare ca oligarhii rusi platesc sume colosale ca sa mearga si ei in spatiu cu gagica.

Asta-i pasul vostru mare ba! Vreti sa cresteti populatie de sclavi si in spatiu, sau cum? Te pomenesti ca credeti ca aveti cu ce sa uimiti Universul in apoteoza voastra corporatista si vreti neaparat sa-l dovediti! Uitati-va drakului in ograda voastra de aici, faceti curatenie cu pasi mari si rapizi aici ca va faceti de ras in galaxii mai mari! Casa cade pe voi si voi vi-ati luat limuzina sa faceti pasi gigantici! Tot niste mizerabili ramaneti baaa!

Lasati-ma-n pace cu era voastra spatiala ca daca imputim Universul cu civilizatia noastra de mutanti avem mari sanse sa ne batem joc de spatiul extraterestru la fel cum am facut si cu Terra. Cred ca e o nevoie specifica pentru corporatism de a murdari cu orice pret, de a-si baga ceva in necunoscut si inocent. Vezi gaza asta? Nu mai eeee! "Am fost aici". Abramovici.

Mafia imobiliara si relatia ei cu statul

In tarile civilizate-prospere politicienii primesc destul atat financiar cat si narcisiac incat sa li se satisfaca nevoia patologica de urmasi ai vechilor jefuitori de comunitati. In Romania statul nu isi permite asa ceva si astfel politicienii isi rotunjesc veniturile cochetand cu mafia.


Politicienii, bancile, functionarii din primarii si borfasii intermediarii fac parte dintr-un sistem win-win intre ei si win-loose relativ la cetatean. Bancile occidentale au descoperit in disperarea romanului de a se adapta la un stil de viata occidental un teren propice pentru a face niste afaceri extrem de profitabile. Il momesc cu oferte mincinoase, ii manipuleaza cererea manipuland astfel intreaga piata si crescand artificial preturile caselor. Nu e de mirare ca politicienii sunt si ei mituiti sa manipuleze in asa fel legislatia incat omul de rand sa fie pur si simplu jupuit. La o astfel de escrocherie politicienii au total divergente fata de cele ale cetateanului deoarece marea lor majoritate sunt baroni imobiliari. Din acest peisaj mai lipsesc borfasii care fac munca de jos care il jupoaie si mai mult pe omul de rand. Rezultatul este ca politicienii, care jura cu mana pe biblie credinta neamului de fapt si-au vandut cetatenii. Cati romani oare se afla in situatia celui intervievat in acest reportaj ?


Desi emisiunea in cauza este mai mult o reclama unei alte companii totusi cred ca se poate vedea modul in care societatea romaneasca se afla in acest moment.

Reportajul poate fi vazut cu click aici

Eu in 1993

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri. Şi niciodată n-or să vie iară

Am primit pe e-mail fotografia asta. Daca are cineva vreo poza cu mine dansand -- in special cu palarie-- va rog mult sa trimiteti

Iar aici la o petrecere in 2007. Putin cam luat pe nepregatite, cu o podea nealunecoasa , fara palarie, fara repetitie si cu niste pantaloni dureros de stramti...

A murit visul american

26 - 06- 2009

(Preambul scris ulterior: Foarte multi fani au fost revoltati de acest text. Din start marturisesc ca le inteleg supararea si nu le port pica pentru furia lor. Asa as fi reactionat si eu in perioada in care am fost fan. Mi-as dori insa sa inteleaga ca un astfel de text nu este o defaimare, nu este un articol de tabloid, ci este rezumatul evolutiei mele spirituale. Nu-l mai vad pe Michael ca pe un zeu ci ca pe un om, cu bunele si cu relele sale, asa cum are orice om. Despre bune, toata lumea stie. Dintre relele sale, lucrul cu care nu ma vai impaca niciodata este sustinerea politicienilor pe care el a facut-o. Nu numai el a primit dojana mea ci si alte staruri, asa cum se poate vedea aici: http://baldovin.blogspot.ro/2014/02/o-analiza-asupra-fenomenului-hollywood.html . Eu insumi imi aplic aceeasi moneda si ma acuz pentru faptul ca, prin munca mea pentru care primesc bani si ma integrez in societate, sustin politicienii si sistemul neosclavagist.)

Michael Jackson a murit mai demult. A murit atunci cand ultimele lui piese n-au mai fost number ones in topuri. Eu ma asteptam sa moara si fizic pe undeva prin 2000. Era prea depresiv. Ma asteptam la o sinucidere.

Raportarea mea la Michael Jackson, astazi, e destul de ambivalenta. Pentru mine, perioada in care am fost fan Michael a fost de departe cea mai frumoasa. A fost intr-adevar o perioada magnifica pentru acele 5 minute in care discoteca era la picioarele mele. Dar, daca stau sa ma uit la ce era dincolo de cateva ore de discoteca (astazi se numeste club), nu cred ca mi-ar placea sa ma intorc de tot.

Pentru mine, Michael Jackson a insemnat refuzul comunismului lenes si neperformant, inca supravietuitor in Romania anilor 1990, si imbratisarea neconditionata a valorilor occidentale ale culturii de masa. Admiratia celorlalti, in discoteca, a fost, desigur, decisiva pentru a ma „inrola" in starea de fan. Sunt foarte sigur ca multi dintre fanii din toata lumea se identificau cu acest tip de reactie fata de prezent. Si fanii din SUA vedeau in el acel „american dream", un slogan cu reverberatii neosclavagiste.

Judecand la rece, e clar ca Michael Jackson este un produs al culturii de masa. Pare stereotip ce spun, pentru cei care au citit ceva teorii ale culturii contemporane. Dar succesul lui nu i se datoreaza exclusiv lui ci, mai ales, cadrului social in care el s-a dezvoltat. Pentru statutul sau de superstar, Michael Jackson este cam ceea ce un actor vedeta este pentru un film. Dupa ce vede filmul, lumea il tine minte pe el, actorul, deoarece nu stie ce inseamna efectiv crearea povestii si armata de oameni care lucreaza pentru ea. Din pacate astazi cultura de masa a ajuns o industrie bazata pe studii de piata, pe mercenari, pe armate de tehnicieni care se ocupa de fiecare detaliu intr-un mod in care artistul clasic nu o putea face. Rezultatul este un astfel de megashow uluitor dar parca cu un usor aspect de balon de sapun. Michael Jackson nu ar fi putut niciodata sa fie ceea ce a fost fara televiziunile care l-au popularizat in toata lumea si fara presa care a scris enorm despre el. Tocmai de aceea o buna parte din arta contemporana institutionalizata a refuzat orice fel de brizbrizuri tehnice si s-a manifestat minimalist.

Din punct de vedere cultural, Michael Jackson este doar o etapa in evolutia acestui tip de megashow. Originalitatea lui consta in special in faptul ca a preluat de la altii, necunoscuti sau profesionisti de la Hollywod sau din industria muzicii asa cum este Quincy Johnes. Thriller a revolutionat videoclipul in special datorita strategiei de piata; echipa sa a apelat la Hollywood pentru a-l produce. Breack Dance-ul se manifesta in cultura de strada inca din anii 1960-70. Muzica hard rock, din care el a preluat in propriul sound, s-a manifestat si ea initial prin artisti underground. Practic acei street danceri si acesti rockeri underground au inventat acea sare si piper pe care Michael Jackson a preluat-o si a dus-o in mainstream. Ei sunt adevaratii creatori de cultura dar, pe termen lung, au ramas necunoscuti. Asta se datoreaza in special faptului ca, dintr-un motiv sau altul, mass-media nu i-a luat pe ei in considerare ci pe cei care le-au preluat inventia. Daca ar fi facut parte dintr-o institutie sau ar fi avut vreun statut juridic oarecare, probabil ca puteau cere despagubiri de copy-right. E adevarat ca ulterior Michael Jackson a perfectionat tehnica si ca a ajuns un dansator exceptional. Dar cred ca relatia lui cu acei street danceri de la care s-a inspirat e aceeasi cu aceea dintre inventator si producator de tehnologie care isi dezvolta un business din asta. Lumea va prefera pe Michael Jackson si nu ii va lua in seama pe cei care au inventat flash-ul si break dance-ul pentru ca e si un muzician cunoscut, are si operatii estetice facute si arata frumos ca un inger.

Presa actuala e si ea un element decisiv in crearea mitului sau. Ea este menita sa creeze artificial si iluzii si deziluzii publicului spre folosul sistemului pe care il serveste. Presa creeaza astfel de superstaruri dar, mai ales, creeaza un fond de asteptari de om-zeu, de om care salveaza lumea. Scopul unui astfel de demers este unul politic si ajuta sclavul de rand sa isi faca sperante si sa mearga la vot iar astfel sistemul social actual sa aibă o (falsa) aparenta de „vointa populara”. Tot ea creeaza ulterior artificial avalanse, aratand fata obscura a politicianului in cauza, demonizandu-l si prezentand pe urmatorul politician drept zeu salvator. In felul acesta sistemul neosclavagist contemporan supravietuieste.

Ca drept rasplata, Michael Jackson va fi prezent la investirea lui Bill Clinton ca presedinte. Fireste, el nu a fost atat de inteligent incat sa inteleaga rahatul in care se afla si, mi-aduc aminte ca am fost mandru pe moment cand l-am vazut intr-o astfel de companie. Dar totusi l-am dispretuit ani mai tarziu pentru asta. Faptul ca aceste showuri se repeta la investirea presedintelui sau la lansarea candidatilor nu e un lucru intamplator. Alegatorul va vedea chiar pe Michael Jackson atunci cand cutare politician e prezentat in aceeasi maniera la alegerile electorale. Iata ca in statutul lui de megastar a contribuit din plin insusi sistemul politic. Eu m-am cam prins de cum sta treaba si astfel, incet dar sigur, mi-am inlocuit idolul mai intai cu Kant apoi cu Freud, Nietzsche si mai nou, cu Chomsky, daca acesti oameni mai pot fi considerati idoli. Acum, ca m-am intors catre muzica, nici macar nu i-am facut friend request pe myspace. N-am simtit nevoia. Planuiam sa o fac si sa ii trimit un mesaj in care sa ii sugerez sa intre in zona electronica, desi poate nu era pentru el. (editare peste 4 ani: ) Intre timp, dupa o perioada, mi-am dat seama ca el insusi a facut eforturi de evadare din aceasta capcana mediatica. A oscilat intre cele două lumi, insa efortul de a iesi de aici e de admirat. Tematica ecologista din ultima parte a carierei sale este parte din ceea ce sunt eu insumi asa ca, intr-un fel sau altul, voi ramane un fan al lui, unul ceva mai capricios, unul care pune intrebari si cauta raspunsuri dar totusi un fan.

Evident ca si muzica a luat-o in alta directie. Pop-ul* cantat de Timberlake sau Britney Spears, care ii urmeaza direct, e un pop devitalizat, a carui consistenta consta doar in reflexul showbiz-ului de a produce si vinde si nu neaparat de a crea. Apoi, lumea insasi si-a cam pierdut romantismul anilor 1980 cu exploziile lui specifice. American Dream a devenit American Deception. Publicul lui de atunci ca segment de varsta merge astazi la Tiesto si aproape ca n-a auzit de Thriller. Educatia mai libera si mai putin stresanta si-a pus amprenta. Muzica trance si cea de club in general, nu mai insista pe exploziile dionisiace ale vocii ci fie pe o voce soptita, in surdina, calma, postludica, chiar daca ritmurile pot fi chiar mai dure, fie pe o voce tehnologica, robotica, rece. Asta si pentru ca scoala nu mai pune pe copii presiunile pe care le punea atunci. S-a observat ca daca copiii sunt educati mai tolerant si mai putin dojenant, ei vor fi mai putin protestatari la maturitate iar sistemul socio-politic a optat pentru asta, in fragilitatea sa.
Michael Jackson a murit si fizic. Nu mai avea pentru ce sa mai traiasca. N-a conceput muzica sa ca arta pentru arta ci ca showbiz. Iar showbiz-ul nu poate exista fara un public imatur si primitiv care gasea in muzica lui acceptul pentru partener sexual, la fel cum primitivul o gaseste din partea comunitatii. Asta este, de fapt, alura intregii culturi si nu numai a celei a lui Michael Jackson. Spectacolul lui a fost o religie, un ansamblu de ritualuri care creeaza iluzia unei lumi mai bune. In aceeasi maniera, el insusi s-a dedublat narcisic si s-a idolatrizat pe el insusi performand pe scena. Nu avea de ce sa mai traiasca pentru ca asta era viata lui pe care el insusi o vedea cum se degradeaza in realitatea banala. A murit visul american pentru ca acest vis nu s-a impacat cu banalitatea frumoasa a lumii.

Asa cum patesc cei care fac acest gen de compromisuri, si Michael Jackson s-a trezit cu avalansa presei peste el iar scandalul cu pedofilia i-a pus capac. Cei mai infocati fani (printre care si eu) il vedeam ca pe un zeu. Dupa scandalul in cauza foarte multi l-au vazut ca pe un zeu mincinos deoarece a lasat latura umana la vedere. Fiecare dintre noi fugeam de ceva. Fugeam de saracie, de un comportament sexual imatur, de educatia salbatica, de comunism. In momentul in care am vazut la el o vulnerabilitate de genul celeia de care noi fugeam, atunci nu l-am mai vazut ca pe o salvare. E clar ca si libidoul lui avea manifestari ciudate. Asa se intampla cu toti educatii salbatic, cu totii educatii in spiritul lui „american dream". Gandindu-se (mai ales inconstient) ca nu va gasi niciodata implinirea erotica ce-l inspirase pana atunci, speriat de presa ce statea la panda sa il loveasca, pur si simplu si-a pierdut apetitul creativ. Dupa chipul si asemanarea sistemului care l-a produs, in fragilitatea lui, el a fost un gladiator. Adica un sclav. Iar blestemul sclavului eliberat l-a urmarit pana l-a rapus. Vad ca se fac speculatii cu privire la culoare pielii lui. Sa fim seriosi! Asta e visul vechiului sclav negru de a fi alb si de a scapa de sclavie si de destinul sau. Michael a mostenit blestemul sclavului negru in sange. Albirea pielii la care a recurs este o incercare disperata de a scapa de acest blestem cultural transgenerational.


Am fost suparat pe unele din prostiile lui cotidiene, la fel cum unii primitivi sunt suparati pe zeul lor si il schimba periodic, tocmai pentru ca nu i-au ajutat intr-un oarecare moment. Asa l-am schimbat si eu cand am simtit ca nu ma mai ajuta. „Copilul supravietuieste tot timpul in omul adult”, spunea batrânul Freud. In acelasi fel eu, copilul, fan Michael Jackson ce am fost, va supravietui în mine. Moartea lui ma face sa il regret foarte mult. Astazi in club piesele urmeaza una dupa alta, fara acea pauza de 10 -20 de secunde, iar DJ-ii pun muzica intreaga noapte. Cele cateva secunde pot ajunge o ora intr-o noapte intreaga asa ca nimeni nu isi mai permite sa le mai pastreze. Nu mai e timp pentru acele secunde. Parca as vrea sa mai aud odata acea liniste din vechea discoteca. Era o liniste unica desi vocile celor prezenti inca incercau sa acopere sunetul piesei initiale pentru a comunica intre ei. Intr-o astfel de harmalaie eu auzeam mai curand reverbul monedei inceputului lui „Smooth Criminal". Stiam ca va urma o flectare spre exterior a genunchilor urmata rapid de o alta miscare agresiva a umerilor care simula scoaterea pistolului din teaca si lovirea cu piciorul. Dupa inca alte cateva secunde se auzeau primele voci care incepeau sa recunoasca piesa „Michael, Michael". In scurt timp, singurul care mai dansa eram eu pentru ca ceilalti se uitau.

* Am cunoscut in acesti ani anumití fani cu mentalitati oarecum victoriene, porniti impotriva oricarei tendinte de a scoate „profit de pe urma lui Michael”. Desigur, prin acest gen de atitudine, ei vor sa isi arate dispretul pentru cei care au stat pe langa Michael de-a lungul timpului si i-au papat discret averea. Acesti fani sunt bine intentionati insa insuficient instruiti in materie de psihologie: „beneficiul secundar” nu este doar o caracteristica a nevrozei ci o realitate universala a tuturor actelor psihice. 
** Termenul „pop” este folosit de cultura elitista doar pentru a incadra artistii ironici ai caror tema este cultura de masa (gen Andy Wharhol , Roy Lichtenstein, Jasper Johns etc. ) refuzand sa ii încadreze aici pe insisi artistii culturii de masa, fara studii profesioniste de arta si, de obicei, fara un public profesionist. Pentru aceasta categorie de oameni de arta, starurile culturii de masa sunt staruri populare si nu artisti pop. Pe de alta parte comentatorii culturii de masa, care scriu prin diferite ziare, portaluri, bloguri etc. , sunt incapabili sa vada rolul culturii de masa în ecuatia istoriei artei. Pentru ei, artisti ca Madonna si Michael Jackson (sau staruri mai noi), sunt un fel de Michelangelo si Raphael din Renastere. În primul caz e vorba de snobism iar in celalalt exista lipsa de educatie artistica. Din punctul meu de vedere, ambele directii trebuie numite „pop”; ironia si autoironia exista si la artistii consumeristi iar pop-ul profesionist se lasa si el deseori furat de poveste, uitand sa mai ia atitudinea metapopulara de ironie. Cred, doar, ca trebuie facuta diferenta dintre directia ironica elitista reprezentata de artistii amintiti mai sus care se desfasoara in spatii elitiste si cea pur consumerista, propagata de mainstream-media.

Cantina liceului "Fratii Buzesti". Craiova.

17 -06-2009

Astazi mi s-a intamplat ceva care mi-a adus aminte de liceu. Am mers la masa la pranz si s-a terminat mancarea chiar inaintea mea.

Eram printr-a 10-a cred. Eram elev la Liceul de Arta din Craiova si stateam cu totii la caminul liceului Fratii Buzesti. Cam 15 minute de mers. Pe timpu' ala mancarea era ceva de pret... Astazi multi dintre noi tinem dieta, dar atunci o tineam de nevoie. Am facut foamea de multe ori si nu mi-a prea placut...

Intr-o seara idiotul de profesor de fizica ne-a tinut peste programul orei si am intarziat la cantina. Jumate din noi eram caministi. Eram cu Ina, cu Patricia, cu Ana si Roza, cu Marian, cu Mihai, trebuia sa fie si Georgeta si Simona, poate si Andreea. Nu stiu cat am intarziat dar cert e ca in momentul in care noi ne-am dus nu mai era mancare. "Am dat-o supliment" ne-au raspuns bucataresele. Mai ceream din cand in cand si noi supliment dar nu primeam intotdeauna. Parea cu adevarat bizar ca bucataresele sa fi dat atatea portii de supliment cand noi stim ca nu se prea dadea. Era clar ca, in lacomia lor, bucataresele pusesera mancarea in locuri bune si o duceau acasa. Am avut si eu o cunostinta care lucra la o cantina si care isi intretinea o microferma de porci din mancarea subtilizata de acolo. Adevaru' e ca niciodata nu venea toata lumea la masa, mai ales dimineata. Tocmai de asta ceream supliment uneori in locu' lu' X care nu s-a trezit, sau a plecat dupa gadgici... Oricum bucatareselor le ramanea ceva mancare si erau obisnuite sa o subtilizeze pentru ele in loc sa ne-o da noua. Partea si mai proasta era ca nu puteai sa ai cazare bla camin daca nu luai si cartela de masa. Unii erau simanticosi, nu le placea mancarea de la camin si nu dadeau pe la cantina mai mult de 4 -5 ori pe luna. Vechiul sistem comunist inca supravietuia; vrei lamai - iei si un kill de peste hamsie sarat si pe jumate stricat. Fara hamsie nu se dau lamai. La fel si cu cazarea lipita de cantina. Aveau bucataresele mancare in plus cu duiumul. Da' lacomia uneori nu poate fi stavilita. Trebuiau ele sa mai subtilizeze de la noi cate ceva...

Si uite asa mai mult fete decat baieti ne-am hotarat sa incepem revolutia. Eram in perioada in care dreapta parea salvarea Romaniei, in care Iliescu si gasca lui de neocomunisti ne pareau dusmanii nostri cei mai aprigi. Si uite asa am hotarat sa facem la Craiova o varianta tacuta a Pitei Universitatii. Ne-am prefacut ca ne resemnam si mergem la culcare da noi ne-am asezat la panda. Dupa vreo ora de panda a la James Bond am prins-o pe una dintre nemernice cu ditamai geamantanul de mancare. Alta statea in sala de mese cu alt geamantan. Nesimititele ne lasasera flamanzi/flamande pentru a-si creste surorile scroafele si fratii porci. Nu flamanzi/flamande in stilul de pictura... ci la stomac. Desi eram vreo 7-8 n-a fost chip sa ne recuperam mancarea din geamantan. Nu voia scroafa de nici un fel sa-l deschida. Cred ca ii mancam si pielea aia falsa de vinilin cu totu' si faceam o fiesta ca leii-'n savana daca puneam mana pe geamantanu' ala. Da nu era chip sa punem mana pe el. Noi doar 3 baieti nu ne puteam sa ne tinem la ditamai scroafa. Pai ce sa faci cu Roza plapanda, sau cu Marian 30 de kile. Erau atunci niste idealisti pe la arte... Eu si cu Ana ce ne mai zbateam cu animala. Da' tot n-am putut sa ne recuperam prada. Talentul meu protestatar era inca fragil la acea varsta. Am chemat politia. A venit un pampalau care nu zicea nimic si noi ne chinuiam sa desfacem geamantanu'. In loc sa il desfaca si sa profite de faptul ca noi ii facusem cea mai mare parte a muncii imbecilu' de politist a propua sa mergem la sectie. Am mers eu la sectie urmand ca restul de muschetari sa stea de paza la cealalta scroafa blocata-n cantina. Cand am ajuns la intersectie ma trezesc cu un punn in fata de la politist/militian. Imbecilu' o cunostea pe scroafa iar propunerea cu mersul la sectie era doar o manevra sa o scoata din ghearele noastre. Noi mai mult naivi si creduli am pus botu'. In timp ce eu ma dezmeticeam astia s-au facut nevazuti in noapte. Nu am fost bataus cand eram mic asa ca nu avem experienta. Ai acum am nasul un pic stramb de la acel pumn.

Cand m-au vazut inapoi colegii mei de revolutie s-au cam speriat. Probabil ca sangeram sau ceva. Incet incet haita mea s-a cam spart, fiecare a cam plecat in camera lui/ei sa se culce. Oricum dimineata nu mai era nici urma de geamantan in cantina. Am primit chiar mustrari de la directorul liceului care ziua urmatoare ne-a scos pe toti in careu si ne-a amenintat ca la urmatoarea abatere ne zboara din camin. Era clar ca, asemenea conductorilor CFR care dau "dreptu' " la sefii de mai sus si directoru' isi lua partea lui. Oricum, anul urmator n-am mai fost primiti in caminele de la Fratii Buzesti. Noi visam la Michael Jackson, Depeche Mode sau Metallica si in obscuritatea societatii incepeau sa se nasca averile de astazi. S-a inceput de jos. Am fost acolo!

Numai bine!

Mai tineti minte cum inaintea alegerilor parlamentare din 2008 tema camatariei bancilor facea valva pe la televiziuni. Eu mi-aduc aminte pentru ca atunci inca mai aruncam cate un ochi pe la stiri. Se prezentau cazuri cu bancile date in judecata, cu niste cazuri castigate de pagubiti, au existat talk showuri etc. Dupa alegeri se pare ca subiectul a disparut. Eu am incetat ( si chiar evit cu obstinatie astupandu-mi subit urechile sau ochii ) sa mai intru in contact cu vreo stire venita din presa clasica. Dar am continuat sa ma uit la M. Badea care in principiu cam face o sinteza a lor; pana acum cateva saptamani n-a mai zis nimic de dobanzile aberante ale bancilor. Deduc de aici ca subiectul a fost abandonat si ca dintr-o data el a redevenit pe tapet. Sa fie oare din cauza absenteismului record la alegeri? Sa li se mai dea romanilor o galusca cum ca ju$titia isi face treaba, cum ca politicienii se lupta pentru ca poporul sa o duca mai bine asa cum a fost si inainte de alegerile parlamentare?

Adevarul e ca abia cine a lucrat cu o banca (in calitate de client de rand fireste, nu de angajat sau altceva) isi poate da seama despre cum functioneaza sistemul social in general. Iar eu am patit-o si stiu. In 2 ani de zile Bancpost mi-a dublat rata. De aici deduc ca pretul final pe care eu il voi plati pe casa cumparata este de fapt cel putin dublu fata de cat am negociat initial. In ritmul acesta de fapt ar putea ajunge de 12-13 ori mai mare. Cand am cerut explicatii mi-au venit cu tot felul de gogomanii din astea pe care nu stiu efectiv daca le mai crede cineva, ca Euribor, ca Banca Nationala etc.

Oricum din valva de atunci prin massmedia in afara de cateva cazuri de castig in instanta a omului de rand in fata bancilor nu s-a mai auzit si de altele. Subiectul a murit temporar si astfel prin controlul presei de catre baietii de la SRI angajati sub acoperire sau prin alte metode asemenea s-a indus omului de rand ideea cum ca problema creditelor aberante s-ar fi rezolvat. Numai ca omul de rand, eu in special, am vazut ca acest lucru nu s-a intamplat. Stiu foarte bine ca inainte de scandalul de presa cu creditele din vara lui 2008 pe masura ce eram anuntat pe fiecare luna ca rata mea creste si creste am cautat fara succes sa cer ajutorul OPC-ului, Bancii Nationale, Ju$titiei, etc. Dintr-o data am aflat chiar de la TV adresa de e-mail a celor de la Protectia Consumatorilor ( reclamatii@protectia-consumatorilor.ro ) . Imediat le-am scris si mi-au raspuns prompt sa le duc documente. Mi s-a parut de la inceput ciudat pentru ca eu vorbisem initial cu ei intre 4 ochi si le stiam reticenta si neimplicarea. Functionarul cu care am vorbit mi-as pus clar ca creditele imobiliare nu e de competenta lor. Dintr-o data situatia s-a schimbat odata cu scandalul de presa si toate autoritatile plangeau de grija bitului cetatean escrocat de lacomia bancilor. Citez un fragment din mailul primit de la ANPC etc. samd.:

• „Va multumim ca ati ales acest serviciu gratuit oferit de A.N.P.C.P.P.S. Romania, in spiritul respectarii si promovarii drepturilor legitime ale consumatorilor. Sesizarea dvs. a fost inregistrata cu nr. RO 22459 / 21.10.2008 si va fi solutionata in cel mai scurt timp, va vom remite un raspuns la adresa dvs. de e-mail cu privire la rezultatul comunicat de autoritatile competente. ”

Evident ca dupa ce au trecut alegerile n-au mai raspuns la e-mail deloc nu numai ca sesizarea n-a fost „solutionata in cel mai scurt timp ” . Probabil ca atunci, ca si acum, aceste institutii la fel ca si massmedia au primit niste ordine de sus sa devina ceva mai activi fata de acest subiect, sa vorbeasca despre interesul cetateanului, sa de impresia fie ea si temporara ca o astfel de escrocherie prin care omul de rand e furat de institutii si diferite autoritati se va termina in curand desi tine de cateva mii de ani. Sa fim seriosi: libertate ca libertate a presei, dar daca nu sunt niste baieti de pe la SRI care controleaza informatia n-are farmec.

Ce spune Basescu subit acum inainte de alegeri in legatura cu magariile bancilor e o ipocrizie. Aceste practici care jefuiesc efectiv omul de rand se regasesc in statutul sau de politician si om de afaceri. El are interes concret ca lucrurile sa ramana astfel pentru ca si statutul sau ramane astfel. Lupta cu bancile pe care el o promoveaza e ca si lupta politica: un wrestling care sa dea iluzia ca omul de rand ar fi aparat de cineva. In realitate ei si-au vandut cetatenii bancilor occidentale care fac aici profit maxim in timp ce in intreaga lume e recesiune. Ne putem inchipui ce comisioane si-au luat pentru a inchide ochii la jaful bancilor si de a nu lua nici o masura. Ei sunt tradatorii de comunitate si de tara pentru bataia de joc cu care omul de rand este tratat de banci. Cu tot juramantul lor "fata de neam si tara" sunt sigur ca pentru ei banul e mai frumos decat biblia pe care au jurat.

Acum insa ei se agita fata de absenteismul record pentru ca asta ii face chiar si la nivel oficial ilegitimi. Spun „si la nivel oficial” pentru ca stim ca de fapt ei sunt niste simpli urmasi ai vechilor jefuitori a caror legitimitate e data doar de legea junglei si nu de vreo „lege universala”. Refuzul alegerilor le arata acest statut iar ei au interesul sa de-a impresia ca cetateanul de rand i-a pus in situatia de paraziti sociali si nu ei insisi si astfel sa se scoata basma curata fata de acuzatia de jefuire a comunitatii. Evident ca ei n-au nici o problema cu asta. Pe ei nu ii deranjeaza faptul ca sunt acuzati de hotie, escrocherie sau altele de acest gen. La o adica oricand poate sa intervina Biserica sa demonstreze ca „asa a lasat D-zeu”. Dar daca au o imagine de oameni seriosi si cinstiti atunci acest fapt ce le-ar aduce un profit ceva mai mare in activitatile lor.

Oricum, pentru naivii care inca ar mai putea sa puna botul la vrajeala exista aceasta campanie pentru binele cetatenilor. Dragi colegi de natiune cu grad mare de naivitate sunteti pe cale sa primiti niste bonusuri in perioada asta pentru ca se apropie alegerile si trebuie sa mergeti sa votati acceptarea sistemului in primul rand. Poate ca si pentru cei care s-au lamurit cum e cu lupta intre bine si rau, intre "democratie" si "comunism", intre "baietii buni" si "baietii destepti", intre tehnocrati si oligarhi, pentru cei care nu prea mai pun botul la „schimbarea de la capatul tunelului” s-ar putea sa tina. Merita incercat. Si iata ca s-a facut o noua strategie de PR. Se vor livra de la TV numai vesti bune in aceasta perioada. Pe langa lupta ipocrita cu bancile am auzit lapidar la un post de radio la un moment dat despre maretele realizari a nustiu carui primar. Daca si eu care boicotez mass-media am auzit asta e clar ca dependentii de stiri vor primi un aflux in sensul asta. Stati pe aproape si dormiti in pace! Sistemul vegheaza pentru voi!

Ipocrizia salvează (pseudo)democraţia

Am primit pe una dintre listele culturale la care sunt abonat un link către un cunoscut ziar cu câteva fotografii cu nişte muncitori care cică 2 munceau şi 4 stăteau.

Seara, la singura emisiune romaneasca la care ma uit, Mircea Badea spunea si el despre cum nu se mai construieste nimic în Romania ultimilor 20 de ani, ca romanii nu au vocatia construirii etc. Ei na? Pai cam cine au ajuns sclavii Europei în acest moment? Esticii si romanii cu preponderenta. Doar ca parca e un pic mai bine sa fii sclav de secol 21 în Occident decat sclav de secol 18 în Romania.

Impresia pe care ti-o da un astfel de articol este cum ca lucrurile merg prost în tara asta pentru ca niste muncitori ca aceia din imagine nu ar munci destul. În nici un caz nu te face sa crezi ca mii de favorizati ai sistemului bat apa în piua si dorm pe ei în parlament pentru salarii colosale pentru cat castiga un muncitor astazi în Romania.

Atitudinea unui astfel de ziarist care scrie un astfel de articol e profilul de mercenar de care vorbeam eu în articolul „Stapanii, mercenarii, sclavii" de pe concept. Acesta este de fapt rolul mercenarului: anume de a convinge sclavul ca traim în cea mai buna lume posibila si ca nu avem alternative. Tare se mai crizeaza jurnalistii cand vad pe aia mai puternici ca ei ca fac tot felul de inginerii pentru a se îmbogati! Însa cu cei slabi situatia e alta.

Îmi imaginez cum au negociat ei la casa lor cu niste amarati de muncitori si cum au fost nemultumiti de prestatia lor. Poate ca au si ei firme în particular si angajati platiti de mizerie. Despre cum ei se raporteaza la acei angajati în aceeasi maniera în care miliardarii din cealalta categorie se raporteaza la ei nu au nimic de spus. Vor egalitate dar nu pentru catei!

Care-i problema voastra ma vreti sclavi care sa munceasca bine pe salariu de mizerie? Bai, cum va mai puteti ma suporta? Daca sunteti atat de buni observatori voi ziaristii si realizatori de emisiune ce sunteti, de ce nu va duceti voi ma sa puneti acoperisul acelei cladiri si sa faceti voi autostrazi? Lasati ironiile si malitiozitatea gratuita la adresa unor oameni care îsi risca viata pentru ca voi sa o duceti bine. Duceti-va ma voi si faceti ca de comandat stie oricine. Hai ca cu spicuiri din astea de prin ziare si facut sinteze, cu fotografii si reportaje care surprind magarii ale autoritatilor se pricepe oricine. Si tocmai de asta trusturile la care lucrati au facut siteuri pe care se pot uploada astfel de materiale de „amatori" pe gratis, eventual cu publicarea numelui anonimilor.

Aveti mare noroc ma ca e înca activa o generatie careia i-a lipsit televizorul în timpul lui Ceausescu si care acum beleste ochii la voi. Altfel probabil ca ati face si voi ceva util pentru comunitate si nu doar sa faceti reclama perpetua „statului de drept".

Puric Cel Mare

24-04-2009

L-am vazut pe Puric din nou la Turcescu de Pasti. Analizat atent observam ca Dan Puric e un Eminescu intarziat in principal cu aceleasi preocupari, cu aceeasi mentalitate. Chiar l-am vazut intr-o piesa de teatru interpretand rolul lui Eminescu. Din pacate cred ca a fost cea mai slaba piesa in care l-am vazut jucand si cea mai proasta prestatie. Paradoxal. Pentru ca eu l-am cunoscut mai intai ca actor si autor de spectacole neconventionale si chiar un pic experimentale unde efectiv stralucea. Spun paradoxal deoarece mentalitatea lui expusa in presa pare absolut la polul opus fata de ce am vazut in acele piese. Daca Eminescu insusi a fost un romantic intarziat apoi romantismul acesta nationalist al lui Puric e de-a dreptul fosilizat.



Ca orice romantic si Puric idealizeaza un trecut din acesta patriarhal unde Biserica decide tot si toate. El uita de inchizitie, de colonialism, uita de zidurile groase ale culturii romanice, de inghesuiala si bolile teribile ale culturii gotice si nu numai. Aceste monstruozitati au fost realitati ale a unei lumi guvernate de spiritul religiei crestine. Lumea le-a uitat pentru ca nu mai fac parte din problemele contemporane insa ele sunt chiar monstruoase.

Ideea dupa care Romania este asa o oaza de vesnicie inconjurata de pradatori migrator-teutonico-fanarioti face parte dintr-o mentalitate de pe la 1848. La Turcescu mi-a atras atentia in special dispretul lui profund pentru „gloata” dublat de respectul lui supradimensionat pentru „comunitate”. Totusi „gloata” si „comunitatea” sunt unul si acelasi lucru, oameni sunt si unii si altii cu lucruri bune si rele, cu lucruri frumoase si urate. Ambivalenta intre „poporul bun” si „poporul rau” in care se proiecteaza in primul rand mentalitatea dublei masuri in care a fost format si care apoi se metamorfozeaza in ceea ce psihanaliza clasica numeste „pozitia schizoida” relativ la ambivalenta perceperii parintilor ca parinti buni si parinti rai. Toate astea se regasesc in mentalitatea lui, in stilul de viata, in jobul pe care il are etc.

Problema nationalismului a fost si va ramane de-a pururi ambivalenta lui. Cei mai ranchiunosi si conflictuali oameni pe care i-am intalnit erau toti mari nationaisti infocati. Dragostea fata de tara e cam ca dragostea fata de mama. E normala intre anumite limite insa devine nevrotica/ (hiper)oedipiana/ incestuoasa atunci cand in ea sunt investite frustrarile personale si idealurile cuiva. De aici tot tacamul specific nevrozei, cu gelozii, ambivalente, compulsii, istericale etc. Cu cat e mai nationalist si mai patriot un om cu atat mai mult isi uraste rivalii in acapararea dragostei tarii si in idealul de cucerire a ei. Sirul de impacari si certuri care se vede cel mai bine la C. V. Tudor face din nationalistul nostru inflacarat un Hamlet etern, incapabil sa schimbe cu adevarat ceva, mereu in deriva si dilema.

Cumva Puric este indreptatit intr-o oarecare masura in ceea ce zice. Romanii sunt o natiune mioritica, sunt fosti pastori pana acum cateva zeci de ani. A te adapta la corporatism dintr-o data plecand de la stana este o drama care seamana cu drama transformarii copilului in adolescent. Odata cu diversificarea si complexificarea vietii contemporane, cu cerintele, atentia si memoria investita in functionarea tehnologiei civilizatia devine din ce in ce mai greu de suportat pentru toti. Intre starea naturala a copilului cu informatii limitate si adultul cel suprasaturat de informatie pare sa se creeze o prapastie foarte greu de trecut. Totusi astfel de permutatii fac parte din viata insasi. Natura a avut capriciile ei si viata a trebuit sa se adapteze permanent. In cazul de fata romanul mioritic devine romanul cibernetic dupa criteriul eficientei sporite a ultimei activitati. Iar criteriul asta a fost in ultima instanta decisiv pentru desprinderea omului de animale sau a omului clasic de cel primitiv.

La un moment dat a construit el o poveste frumoasa din cateva amintiri pe care spiritul sau ostasesc eroic le-a pus cap la cap fantasmatic. Aceea cum ca Hegel ar fi luptat impotriva lui Napoleon si ca s-ar fi apropiat de cortul acestuia unde ar fi si exclamat celebra maxima „Iata spiritul lumii calare”*. Dupa cate stiu eu, la adapostul carierei universitare (in 1780 era deja „magister der Philosophie”, iar in 1818 deja ajunsese sa predea la Universitatea din Berlin sub protectia principelui Frederich Wilhem) Hegel nu putea fi mobilizat in razboi. Razboiul e pentru altii si nu pentru unii ca Hegel si nici ca Puric.

Ceea ce nu intelege Puric sau se preface ipocrit ca nu intelege este faptul ca nenorocirea popoarelor de pretutindeni nu vine de la alte popoare ci tocmai de la aceste figuri legendare de genul lui Napoleon sau Hegel. Legendele lor tin in spate clasa de neoaristocrati pe care sistemul ii protejeaza ca pe niste prunci sfinti in defavoarea restului oamenilor. Rolul de erou crestin legendar si justitiar pe care el si-l asuma este tocmai acela care a facut din

Asta isi doreste si Puric. Sa fie un Puric Cel Mare. Sa ajunga vreun fel de profet in tara lui ca Hegel la care fraierii sa se inchine. Adica sa refaca ermetismul social al societatii clasice.

Dan Puric este un om rupt de realitate si a fost asa de cand s-a nascut. Fiu de doctor – o clasa sociala foarte apreciata in sistemul comunist – el habar nu are care e realitatea concreta. Ca se duce astazi sa viziteze taranii pe campuri? Da. Dar ca un boier. Ca un preot sau ca un „om mare” de la Bucuresti. Oamenii astia isi schimba atitudinea la contactul cu experimentatorul. Dan Puric habar nu are despre realitatile si dramele vietii sclavului. Nu a fost acolo, nu le-a trait, nu stie. A crescut intr-un alt mediu social si poate ca astazi regreta pierderea acelui rai al copilariei. Admiratia lui fata de taranul roman autentic e de fapt admiratia fata de ridicarea in slavi pe care acesta i-o face, nevoia lui narcisica specifica mai intai artistului iar apoi insasi mentalitatii sale elitise, legendare. Sa nu aveti incredere in Dan Puric! Tipul acesta de om vrea doar revolutie pe hartie, schimbarea unui dictator cu altul, schimbarea unui sistem ticalosit cu altul la fel cum se lauda politicienii ca tot schimba de 20 de ani. Sunt satul de reforme de gen Iliescu, Basescu si altii ca ei. Vorbe goale si, mai ales, mincinoase in esenta lor.

Pacat de umorul cu adevarat voluptuos cu care e inzestrat. Admiratia lui pentru figurile istorice, armata si „genii” romantice de tip Hegel ma face totusi sa-l dispretuiesc. De ce sa te mai agiti pentru ca cutare banca occidentala face profit imens prin filiera din Romania sau ca functionarii publici si politicienii nu-si mai pot opri lacomia prin capusirea sistemului? In fond ceea ce propune el e acelasi lucru, ba chiar mai lacom, mai inuman decat cel al (pseudo)democratiei contemporane? Societatea idealizata pe care el o propune este pur si simplu un corporatism rudimentar. Ca te fura un rege sau un protopop clasic sau ca te fura un politician sau un bancher contemporan cu procedurile legale e nesemnificativ. Eu unul parca l-as prefera pe acesta contemporan pentru ca mai pot gasi eschive, mai pot sa spun NU.

*Hegel s-a priceput la a spune mari gogomanii, poate in acel moment o astfel de afirmatie parea in regula insa astazi ea pare parca cea mai mare din cate a spus vreodata. Si a spus destule.