10-11-2012
Da. Noul Sfarsit al Lumii va fi pe 21 Decembrie. Musai trebuie scris cu S mare si M mare pentru ca deja a devenit sarbatoare nationala. Sfarsitul Lumii e ca Revelionul sau Pastele. "Cum ti-ai petrecut Sfarsitul Lumii? Misto, man! M-am distrat. Tu? Am lucrat. Da' m-am invoit de pe acum la sef pentru ala de la anu'..."
Pe mine ma amuza teribil aceste superstitii populare cu iz psihopatologic. Am mai scris pe tema asta aici: http://baldovin.blogspot.ro/2011/11/iar-am-pierdut-sfarsitul-lumii.html . Absurdul lor e de-a dreptul delicios, insa psihanalizarea lor profunda e ingrijoratoare pentru starea omului simplu. Zilele trecute am auzit o discutie subrealista intre doi navetisti care aproape ca m-a facut sa explodez de ras, in primul moment: "cica se intoarce pamantul invers si cadem toti in apa" spunea unul dintre ei. Mi se pare absulut duios sa vezi ca unii oameni traiesc inainte de Aristotel crezand ca pamantul e lung si lat dar nu rotund. Ingrijoratoare este insa perspectiva sumbra a acestor oameni. Foamea lor de distractie si amuzament este pur si simplu o doctorie impotriva acestei depresii abisale in care le este scufundat spiritul.
Din moment ce peisajul social romanesc e din ce in ce mai apocaliptic si ideile sinucigase devin din ce in ce mai pregnante, ideea sfarsitului lumii e o sublimare a acestora. E pacat sa te sinucizi, spune Crestinismul. Noroc cu sfarsitul lumii care ne scapa de pacate. Iarta-ne Doamn'e ca nu ne-am sinucis noi, ci lumea s-a sfarsit subit! Intr-adevar, majoritatea sustinatorilor teoriei sfarsitului lumii sunt in acelasi timp si mari suporteri ai Catedralei Mantuirii Neamului. Unii dintre ei se imbulzec la moastele Paraschevei sau altor sfinti. In timpul asteptat la acele cozi infernale mai comenteaza ultimele stiri bomba de pe OTV. Pentru ei si Sfarsitul Lumii si Catedralei Mantuirii Neamului au aceeasi functie psihica. Aceea de a mantui si de a salva. Deja Revelionul a intrat in desuet. De cate ori nu si-au dorit acesti oameni o adevarata evadare intr-o lume mai buna, insa anul nou i-a dezamagit mereu. Pe cand un adevarat Sfarsit al Lumii... Eeeee.
Sa ne gandim numai la priza pe care aceste teorii apocaliptice o are in randul omului simplu. Popularitatea teoriei sfarsitului lumii nu mai are sustinere teoretica in rotunjimea numarului anului, asa cum a fost 2000 de exemplu. Pe undeva prin 1993 a a parut o carte, si ea populara la randul ei, care parca incita la savurare anticipata a apocalipsei. Asemenea unui suporter incordat, care isi traieste meciul echipei favorite cu cateva ore inainte de a se juca efectiv, iata ca si apocalipticii isi traiesc apocalipsa intr-o expectativa voluptoasa. 7 ani pentru Ion Tugui. Si iata ca, la 12 ani dupa anul 2000, voluptatea inca nu s-a terminat. Sunt motive sa credem ca nu se va termina prea curand.
Teoria sfarsitului lumii are mare lagatura cu filmele porno la care tabloidele in cauza fac pe ascuns (din cauza cenzurii) referire. Sustinatorii ei sunt asemenea protagonistilor acestor filme care, in loc sa isi traiasca metafizic bucuria instinctuala a acuplarii, strang cu ura din dinti, amestecand frustrarea razbunatoare cu placerea orgasmului :)). Placerea maxima cu care natura a oranat aceasta activitate de perpetuare a speciei nu se manifesta in cazul de fata prin vise supralumesti, ci tot cu resentimente si intrigi. Momentul orgasmului in aceste filme nu se exprima printr-o explozie boreala apolinica ci are un aspect de injuratura agonizanta din piata. In acelasi fel, teoria sfarsitului lumii isi traieste ambivalent agonizant dar si voluptos autodistrugerea. "Ca mor- mor, e clar ! Dar macar va muri si capra vecinului!". Dupa cum orgasmul celor din filmele de mai sus se manifesta prin momente de groaza, se poate spune in acest caz si viceversa, anume ca megatrauma sfarsituluui lumii are si o reverberatie orgasmiaca.
Majoritatea stiu ca au dat-o in bara aici pe pamant. Au esuat in mariaj, nici parinti prea buni nu s-au dovedit a fi, si nici visul american nu si l-au implinit. Toata existenta lor de aici incolo e un fel de viermareala. Moartea i-ar scuti de multe suferinte psihice. Aperceptiv, moartea e o trauma, insa daca moare si capra vecinului parca ar merita incercata. Ranjetul seducator al apocalipsei are aspect de dracusor simpatic. Ideea asta se vede atunci cand soferii se injura si se ameninta in trafic. Protagonistii acestor evenimente ar pierde mult mai putin timp si si-ar intuneca mai putin ziua daca ar da prioritate rivalului de trafic. Insa ei prefera sa iasa si sa continue disputa acolo in mijlocul strazii, incurcand si mai rau circulatia. Am combatut mereu teoria instinctelor mortii emisa de Freud spre sfarsitul carierei. Insa trebuie sa recunosc ca, analizand aceste situatii, ea seduce ca un diavol capricios.
Teoria sfarsitului lumii este parte dintr-o noua religie pe care Crestinismul nu o poate absorbi in corpul sau, desi o promoveaza. Elitele religioase ortodoxe resping fara echivoc aceasta noua suprestitie a lui 2012. Stim de ce. Toti stiu undeva, in forul lor interior ca sunt pacatosi, in ciuda orgoliului de a ajunge si comporta ca sfinti. Dar, din nefericire pentru ei, n-au ajuns inca acolo. Nu se poate ca Dumnezeu sa opreasca calatoria si sa nu le dea si lor sansa sa ramana in calendar ca sfinti. Mai vor o sansa. Poate dupa ce urca ei in trenul sfintilor va veni si apocalipsa. Dar nu acum. E ordin.
Dar pentru omul simplu sfarsitul lumii este insasi salvarea. De aceea el sustine si Catedralei Mantuirii Neamului in acelasi timp. Fondul sau interior religios stie ca cumva va fi o lume de apoi, asa ca pierderea "lumeasca" a acestei lumi nu e mare paguba. Si apoi daca tot au fost convinsi mai bine de 2000 de ani sa slujeasca stapanul in schimbul fericirii vesnice, parca nu mai au rabdare si ar cam fi timpul unei rasplate. "Traisaca sfarsitul lumii, neamule! Hai ca m-am saturat de lumea asta. "
In concluzie, judecand la rece, putem vedea ca, in ciuda unei bunastari nemaivazute pana in zilele noastre, din pacate omul simplu contemporan isi traieste probabil cele mai negre zile din istorie. Asta e cu adevarat ingrijorator. Pot trece zile intregi din viata mea fara sa rad, insa imi dau seama ca sunt cu adevarat un fericit pe langa tristetea inabusitoare acestor hedonisti consumatori de filme porno, OTV si alte tabloide. Ma intreb daca insusi sfarsitul sclavagismului i-ar salva. Cred totusi ca nu.
