Pages

October 27, 2016

3.1.3. Razbunarea lui Garcea chestionatorul pe scoala



Cu Garcea la luat permisul auto



3.1.3. Razbunarea lui Garcea chestionatorul pe scoala


Am vazut in sectiunea anterioara ca Garcea chestionatorul, oricare ar fi el, a suferit anumite abuzuri in copilarie. Fiind format intr-un sistem profund represiv cum a fost dictatura comunista, nu putea evita aceste abuzuri. Intelegerea acestui fapt s-ar putea sa atraga compasiune. Si e normal sa fie asa. Dar totusi aceasta compasiune nu trebuie sa tolereze transformarea victimei in calau, desi asa se intampla in mod natural. Apoi, ca intr-o adevarata epidemie, victimele devin agenti de raspandire a traumelor inapoi in societate, facand noi victime din alti inocenti. Majoritatea criminalilor ajung astfel in special datorita traumelor suferite anterior, de obicei in copilarie. Din pacate si in cazul lui Garcea chestionatorul aceste frustrari timpurii se manifesta prin predispozitie pentru razbunare (antisociala) vizibila in multe dintre aceste chestionare. Am ales in aceasta sectiune un alt chestionar absurd in care se regaseste aceasta predispozitie. De data aceasta tinta este scoala la care, ne imaginam, nu a performat prea bine, fiind marginalizat si umilit. Urmatorul chestionar este ceea ce mi s-a parut cel mai concret exemplu in acest sens:



Mai intai observam la aceasta intrebare o imprecizie in formulare. Varianta corecta dupa Garcea chestionatorul auto e B. Dar, conform enuntului literal al intrebarii, ea nu este cea corecta. Exista o situatie in care nu esti obligat sa asiguri „functionarea cel putin a luminii de intalnire din stanga a autovehiculului si a unei lumini de pozitie din spate”, asa cum spune varianta B. Aceasta este cea a cazului de oprire pe partea dreapta cu triunghiurile reflectorizante amplasate corespunzator pana cand o firma de asistenta vine sa rezolve situatia. Este perfect legal. Pentru a-l face corect, Garcea chestionatorul trebuia sa aleaga intre doua variante: 1) sa faca o alta varianta de raspuns la aceasta intrebare in care sa precizeze si posibilitatea stationarii cu triunghiurile reflectorizante; 2) sa precizeze in intrebare ca soferul in cauza trebuie sa se deplaseze urgent in asa fel incat nu ar putea amana calatoria. In acest ultim caz posibilitatea de stationare era exclusa

Legislatia nu poate fi acuzata de imprecizie in acest caz. Codul rutier spune la Art. 114. (4) ca

“Pe timpul noptii sau in conditii de vizibilitate redusa autovehiculele sau remorcile cu defectiuni la sistemul de iluminare si semnalizare luminoasa nu pot fi conduse sau remorcate fara a avea in functiune pe partea stanga, in fata o lumina de intalnire si in spate una de pozitie.”

A circula fara lumini noaptea e un lucru foarte periculos. Mai bine amani deplasarea decat sa faci accident si sa implici si pe altcineva in el. Dar e un lucru foarte improbabil la masinile de azi ca instalatia de iluminare sa pice subit. O astfel de situatie, cu aceste prevederi din legislatie, probabil ca supravietuieste in aceste chestionare de pe timpul Daciei 1100. In cazul masinilor de astazi instalatia de iluminare se defecteaza de obicei in urma unui accident. Singura situatie in care ambele faruri din fata nu functioneaza este ruginirea firelor electrice si ruperea lor. Cum ele sunt cauciucate sau plastificate, e de inteles ca sunt mai protejate decat restul pieselor masinii care vor rugini primele. Pana cand aceste fire se vor rupe din cauza ruginii poate ca masina e deja de mult la fier vechi. Asadar, daca ceva se defecteaza subit la o masina, fara vreo actiune din afara, e foarte putin probabil ca acel lucru sa fie tocmai instalatia de iluminare. Iar ca ea sa se defecteze tocmai in noaptea in care trebuie sa duci pe cineva la spital, e aproape de limita improbabilului.

Asa ca aceasta prevedere din lege nu a ramas in legislatie doar pentru cei 0,0000001 pe un milion care au avut ghinionul sa constate ca in singura lor noapte cand a trebuit sa conduca masina li s-a defectat instalatia de iluminare. Ea a ramas exact pentru aceste cazuri de accident usor. Sa luam ca exemplu o situatie in care, intr-un sat oarecare, lovesti masina usor; ea merge fara probleme cu exceptia farurilor. Ce faci in aceasta situatie? Astepti pana vine asistenta sa-ti repare ambele faruri? Poate ca ziua urmatoare trebuie sa mergi la serviciu, si nu-ti permiti sa astepti. Poate nu cunosti pe nimeni in acel sat la care sa dormi peste noapte. Legea a dat dovada de intelegere si ti-a permis circulatia doar cu un singur far, permitandu-ti sa poti sa te deplasezi cu masina in regim de avarie. Dupa aceea poti sa repari intreaga instalatie de iluminare la un auto service sau ceva de genul. De asta si exista doua faruri. Tehnologia a copiat natura care foloseste astfel de rezerve active ale organelor foarte importante.

Si, daca nu-l poti repara, poti totusi improviza o lanterna asemanatoare ca putere de iluminare cu faza scurta cu care sa ajungi acasa sau la auto service ca sa repari macar unul dintre faruri. Putini politisti te vor amenda in cazul in care improvizezi o astfel de lanterna in fata si mergi cu ea. Iar in cazul in care vreun Garcea te amendeaza, vei castiga procesul de contestatare a ei, desigur daca ai si ceva asemanator asigurat la spate. Pentru ca legea nu spune in mod expres ca trebuie sa repari tu un far al masinii ci doar ca trebuie sa asiguri „in fata o lumina de intalnire si in spate una de pozitie”. Iar acestea pot fi si alte lumini decat cele ale farurilor incorporate in masina. Dimpotriva, exprimarea lui Garcea chestionatorul e alta; el spune in varianta B ca soferul trebuie „sa asigure functionarea cel putin a luminii de intalnire din stanga a autovehiculului…”. Observam ca el da forma de obligatie repararii farului, ceea ce nu este in spiritul textului de lege. Asadar, chiar si in acest caz, varianta B este falsa.

Iata ca in acest caz Garcea chestionatorul interpreteaza astfel legea incat sa-i puna in dificultate pe atinichigii. Adica pe intelectualii care ii aduc aminte de profesorii lui. Daca lumina farurilor nu se mai aprinde poti s-o repari numai daca te pricepi la instalatii electrice sau ai pe cineva prin preajma care se pricepe. Unii pot. Dar altii nu. E absurd sa-i ceri unui om care nu se pricepe la reparatii sa umble prin instalatia electrica ca sa repare acel far. Cum sa imi ceri tu mie sa ma dau eu de trei ori peste cap si sa ajung specialist in repararea farurilor? Comentariile examinatilor sunt relevante. Cum Garcea chestionatorul are apucaturi multidisciplinare de renume mondial, e probabil sa poata improviza o reparatie acolo. Si, fireste, aici a gasit un mare prilej sa pozeze in marele tinichigiu erou care ne salveaza atunci cand, in proportie de 0,0000001 pe un milion, ramanem subit fara lumina farurilor noaptea. Spre deosebire de ‘ndelectualii cu care a luat contact sporadic, el se lauda cu cunostintele din electrice si mecanica. Probabil ca Garcea chestionatorul prefera sa repare diferite mecanisme in loc sa mearga la scoala. E de inteles ca, la modul cum gandeste in prezent, lucrurile de la scoala i se pareau absurde. Si iata-l in postura de a se razbuna punandu-i pe intelectualii amecanici in situatii absurde la fel cum i s-au parut lui ca il pun profesorii cand era elev.

Din pacate, fiind format in mediul abuziv dictatorial, este probabil ca profesorii lui Garcea chestionatorul sa il mai fi batut cand erau mic sau sa il pedepseasca, cerandu-i lucruri absurde in procesul de invatare. Si aici chiar nu e de ras. Scoala era abuziva pe timpul copilariei sale. Asa au patit-o mai multi, si chiar de la case mai mari. Razbunarea lui Garcea chestionatorul pe intelectuali „cu propriile lor arme” se poate vedea in multe din aceste chestionare. Ramane la latitudinea cititorului sa nu repete greselile pe care profesorii lui Garcea chestionatorul le-au facut cu el. Scoala trebuie sa devina mai prietenoasa. Pentru ca, in caz contrar, rezultatul il putem vedea in aceste chestionare.

Garcea chestionatorul si-a ales o meserie eminamente antisociala. In ciuda numelui acesteia („politie” – din grecescul „polis”, care inseamna comunitate, oras), in aceasta meserie se incadreaza multi predispusi la comportamente antisociale. Este parte din mascarada societatii contemporane sa prezinte inselator institutiile sale, care de fapt functioneaza pe principii aflate la polul opus decat cele declarate. Cautand, amenintand si pedepsind marginali in persoana infractorilor reali sau imaginari, Garcea chestionatorul se afla intr-un razboi continuu cu o parte din societate. Motivatia psihica pentru acest razboi este data de amintirea vie a educatorilor lui persecutori sau a celor care l-au abuzat fizic sau psihic timpuriu. Ne putem imagina ca acest razboi se regaseste in relatiile deteriorate cu membrii familiei. Ne putem imagina ca acest razboi antisocial se regaseste nu doar in viclenia din aceste chestionare ci in insasi societatea romaneasca condamnata la subdezvoltare. Din pacate o astfel de bariera culturala si afectiva nu are vindecare, ca sa zic asa. Garcea chestionatorul impreuna Garcea legislatorul si Garcea guvernantul nu vad alta cale de ridicare din mizerie decat pe aceasta. Iar coruptia uriasa din politie se afla mana in mana cu insasi infractionalitatea pe care paradoxal Garcea trebuie sa o combata. In urmatoarea sectiune voi prezenta un chestionar in care ii scapa cateva cuvinte pe tema asta, conform a ceea ce psihanaliza numeste „act ratat”.





October 16, 2016

Energia nucleara in stadiul unui nou record



Laboratorul de fizica a plasmei din Princeton ar fi realizat de curand un record de fuziune nucleara, atingand pentru cateva secunde o temperatura de 60 de ori mai mare decat cea din centrul soarelui. Nu pot sa verific pentru ca n-am competente in domeniu. Si nu atat recordul ma intereseaza cat mai ales posibilitatea de a scoate energie nucleara fara deseuri, dupa cum se spune in acest video.


Desigur, nici asta n-am de unde sa stiu daca e adevarat. Insa in domeniile astea nu se minte ca la TV. Deci putem sa le acordam incredere acestor oameni. Oricum, la ce avem acum, energia nucleara este de departe cea mai puternica, si printre cele mai curate alaturi de energia solara, a vanturilor si valurilor.



Desigur, numai gandul la temperatura asta colosala e infricosator. Cunoastem dezastrele generate de bomba atomica sau cele de la centrala Cernobil. Nu pot sa-mi imaginez cum ar putea fi depozitata o astfel de energie si cum temperatura asta infernala poate fi izolata de temperatura normala de pe pamant. Cum de nu-si topeste invelisul protector? Dara ceste temeri nu trebuie sa ne opreasca in a fi curiosi fata de fenomen. Si focul era pentru primitivi ceva periculos. Si iata ca, intre timp, l-am domesticit. Asa se poate intampla si cu aceasta teribila energie nucleara.

. Mai multe aici




October 6, 2016

Maraton Bucuresti octombrie 2016: primul meu maraton intreg



In vara asta am umblat teleleu si n-am avut unde/timp sa ma antrenez. Abia de doua saptamani mi-am reluat antrenamentele. Asa ca nu ma astept sa-mi bat recordul. S-ar putea sa nici nu termin semimaratonul. Ca sa nu zic ca s-ar putea sa nici nu particip daca nu ma trezesc bine duminica. Dar, tinand cont ca asa ceva nu s-a intamplat in ultimii 4 ani, e mai probabil ca voi veni la strat. Am de gand chiar sa fac un maraton intreg, fara vreo limita de timp. Nu am facut pana acum un maraton intreg, dar asta nu pentru ca n-as fi putut. Am urcat pe munte 8, 9 si chiar mai multe ore. Chit ca as ajunge sa alerg cu 8 sau 9 minute pe km, tot l-as putea termina. N-am vrut sa-l termin pentru ca as fi pierdut prea mult timp. Pur si simplu imi sunt suficiente 2 ore pe zi de sport. Am ezitat sa termin un maraton pentru ca 4-5 ore de alergat prin oras mi s-au parut prea multe. Imi propusesem sa-l termin cand voi face semimaratonul la 1.30. Dar eu nu ma antrenez serios si nu sunt chiar asa obsedat de imbunatatirea timpilor. Alerg pentru a ma mentine in forma la fotbal si la dans. Asa ca ma indoiesc ca voi ajunge sa fac semimaratonul la 1.30.

Prin urmare am cam renuntat la ideea de a termina un maraton intreg in jur de 3 ore. Si, mai devreme sau mai tarziu va trebui sa-l si termin. Asa ca m-am impacat cu ideea de a sta 4-5 ore pe traseu. Iar acest moment ar cam fi propice pentru a incerca unul. Ar fi un fel de revansa fata de lenevia de pe vara. Doua lucruri m-ar face sa ma razgandesc . Unul ar fi factorul caldura. N-am chef sa ma bata soarele in cap 4 ore. Se anunta 16 grade maxim duminica. Asta inseamna cam 10-12 grade de dimineata, o temperatura buna pentru alergare. Altul ar fi un potential record personal la semimaraton, pe care l-as scoate cu un sprint pe kilometrul 21 care m-ar scoate pe margine vreo 10-20 minute dupa. Dar, din pricina motivelor de mai sus, ma indoiesc ca asa ceva s-ar intampla.


De data asta am invins! Actualizare 10 10 2016.

Vremea a fost ideala. Au fost 5 grade dimineata si 11 la pranz, o temperatura pur si simplu perfecta pentru acest gen de competitie. Imi pare rau ca nu m-am antrenat mai mult pe vara pentru ca as fi putut sa-mi bat recordul la semimaraton. Am fost totusi aproape, cu o medie de 5,08 minute/km, cu 6 secunde intarziere fata de prestatia mea de anul trecut. Chiar si asa, cu 2 kg in plus la greutatea corporala (s-au facut pepenii si alte fructe anul asta si m-am cam desfatat cu ele) si multumita temperaturii ideale de afara, rezultatul la semimaraton a fost peste asteptarile mele. In timpul cursei si o perioada dupa chiar am avut impresia ca mi-am batut recordul personal. Trackerul meu m-a anuntat pe la 1.47 si 50 ca am facut 21 km. Eu stiam de 1.48 si ceva (mai exact 1.48, 18 ) din competitia de anul trecut. Mult timp am fost sigur ca mi-am batut recordul personal pana am vazut media vitezei comparativ cu anul trecut, respectiv 5.02 M/Km atunci si 5.08 M/Km acum. Explicatia e foarte simpla: acum m-am oprit la exact 21 km, iar finish-ul de anul trecut a fost la 21.50.



Nefiind sigur de record, am decis totusi sa opresc trackerul si sa reincep practic un alt semimaraton de la km 0, in continuarea primului. Era posibil sa nu-l pot duce pana la capat dar stiam un lucru: am mers zile intregi cu rucsacul in spate pe munte. Nu se putea sa nu-l termin. Am mers mult mai mult de 40 km pe munte, asa ca, fie si daca ma opream si mergeam, tot il terminam. Tot ce trebuia sa fac era sa evit sa trag de mine prea mult pentru a nu risca o accidentare. Si asta le recomand tuturor incepatorilor. Am vazut rupere de ligamente incrucisate pentru dorinta prea apriga de a slabi subit sau de recorduri uimitoare fara antrenament sau fara un corp adecvat pentru asa ceva. Nu. Trebuie evoluat treptat. Mai intai trebuie mers pe jos distanta pe care se doreste si abia apoi se trece la alergarea ei. La primul meu semimaraton, eu am abandonat dupa 1.45 (la km. 17) pentru ca atata alergam eu pana atunci, la fotbal.

Ei bine, asa am abordat eu acest prim maraton. Am facut intai 4 ani de cate 3-4 maratoane pe an. Si, dupa cum am zis, nu aveam de gand sa-l fac nici acum daca as fi fost antrenat suficient pentru un semimaraton bun. Asa ca am alergat fara nici un fel de presiune si mereu gata sa trec de la alergat la mers. Nu m-a durut nimic. Din cand in cand psihicul mai incerca sa ma pacaleasca cu cate o durere in oase pentru a ma face sa ma opresc. Dar nu tinea decat cateva secunde, suficient cat sa-mi dau seama ca nu e o durere reala ci o conversiune somatoforma simpla.

In primul semimaraton am alergat cu timp in jur de 5 minute pe km, alternativ cu timp sub 5 minute pe km 2, 3, 4, 7, 10 si 12. De la km 13 am alergat constant peste 5. Am continuat pana la km 25 cu viteze de putin peste 5 m/km. Insa dupa km 25 s-a cam terminat cu gluma. Treaba s-a schimbat intr-un alt fel decat eram obisnuit pana atunci. Era si normal, doar o singura data am alergat peste 25 km, un 30 km acum vreo 2 ani parca, cu viteza mica. Asa ca km 26-29 au fost foarte critici, facuti cu 5.35, 5.46, 5.53 si 5.54. Atunci am simtit acele dureri psiho-convertive. Am simtit intens dorinta de a abandona in acest sector al traseului. Dar tot psihicul mi-a venit cu ideea contrara: si daca abandonez ce fac? Ma duc in IOR cu RATB-ul? Com’on! Mai bine incetinesc putin si alerg comod cu planul B de a abandona la intoarcerea de la Arena Nationala daca lucrurile ar fi aratat rau. Dar n-au aratat. Am incetinit putin ritmul si lucrurile s-au indreptat. De la km 30 pana pe 37 am simtit si eu acea transa de care vorbesc alergatorii cu experienta. N-am mai simtit nimic. Dar n-am mai coborat sub 6 minute pe km. Dupa aceasta portiune km 39 si 40 au fost iarasi critici. I-am facut cu 7.10 si 7.14, intr-un fel de mers ceva mai grabit. Portiunea de traseu corespunzatoare cu acesti km este revenirea la Piata Unirii. Si, din cauza asta am simtit iar nevoia sa abandonez si sa ma duc direct la finish, fara ocolisul pe la Eroilor. Dar, la fel ca si la km 30 am gasit alt argument care sa ma motiveze sa-l termin: daca tot am ajuns pana aici, hai sa-l termin ca nu se stie cand o sa mai fac altul. Asa ca am ridicat un pic trocul si i-am facut pe ultimii 2 cu 6.27 si 5.59. Si uite asa am terminat eu primul meu maraton cu 04.04.22. Fiind singurul, il declaram record personal :D . Spre deosebire de acum 4 ani http://baldovin.blogspot.ro/2012/10/alo-atena-ma-auzi-hai-c-am-invins-nu.html, de data asta pot sa strig si eu ca Philippides acum 2 500 de ani in Atena: „Bucurati-va! Am invins!”



In final postez un selfie facut cu invingatorul de anul acesta, kenyanul James Kiptum Barmasai: