Maraton Bucuresti octombrie 2016: primul meu maraton intreg

In vara asta am umblat teleleu si n-am avut unde/timp sa ma antrenez. Abia de doua saptamani mi-am reluat antrenamentele. Asa ca nu ma astept sa-mi bat recordul. S-ar putea sa nici nu termin semimaratonul. Ca sa nu zic ca s-ar putea sa nici nu particip daca nu ma trezesc bine duminica. Dar, tinand cont ca asa ceva nu s-a intamplat in ultimii 4 ani, e mai probabil ca voi veni la strat. Am de gand chiar sa fac un maraton intreg, fara vreo limita de timp. Nu am facut pana acum un maraton intreg, dar asta nu pentru ca n-as fi putut. Am urcat pe munte 8, 9 si chiar mai multe ore. Chit ca as ajunge sa alerg cu 8 sau 9 minute pe km, tot l-as putea termina. N-am vrut sa-l termin pentru ca as fi pierdut prea mult timp. Pur si simplu imi sunt suficiente 2 ore pe zi de sport. Am ezitat sa termin un maraton pentru ca 4-5 ore de alergat prin oras mi s-au parut prea multe. Imi propusesem sa-l termin cand voi face semimaratonul la 1.30. Dar eu nu ma antrenez serios si nu sunt chiar asa obsedat de imbunatatirea timpilor. Alerg pentru a ma mentine in forma la fotbal si la dans. Asa ca ma indoiesc ca voi ajunge sa fac semimaratonul la 1.30.

Prin urmare am cam renuntat la ideea de a termina un maraton intreg in jur de 3 ore. Si, mai devreme sau mai tarziu va trebui sa-l si termin. Asa ca m-am impacat cu ideea de a sta 4-5 ore pe traseu. Iar acest moment ar cam fi propice pentru a incerca unul. Ar fi un fel de revansa fata de lenevia de pe vara. Doua lucruri m-ar face sa ma razgandesc . Unul ar fi factorul caldura. N-am chef sa ma bata soarele in cap 4 ore. Se anunta 16 grade maxim duminica. Asta inseamna cam 10-12 grade de dimineata, o temperatura buna pentru alergare. Altul ar fi un potential record personal la semimaraton, pe care l-as scoate cu un sprint pe kilometrul 21 care m-ar scoate pe margine vreo 10-20 minute dupa. Dar, din pricina motivelor de mai sus, ma indoiesc ca asa ceva s-ar intampla.

De data asta am invins! Actualizare 10 10 2016.

Vremea a fost ideala. Au fost 5 grade dimineata si 11 la pranz, o temperatura pur si simplu perfecta pentru acest gen de competitie. Imi pare rau ca nu m-am antrenat mai mult pe vara pentru ca as fi putut sa-mi bat recordul la semimaraton. Am fost totusi aproape, cu o medie de 5,08 minute/km, cu 6 secunde intarziere fata de prestatia mea de anul trecut. Chiar si asa, cu 2 kg in plus la greutatea corporala (s-au facut pepenii si alte fructe anul asta si m-am cam desfatat cu ele) si multumita temperaturii ideale de afara, rezultatul la semimaraton a fost peste asteptarile mele. In timpul cursei si o perioada dupa chiar am avut impresia ca mi-am batut recordul personal. Trackerul meu m-a anuntat pe la 1.47 si 50 ca am facut 21 km. Eu stiam de 1.48 si ceva (mai exact 1.48, 18 ) din competitia de anul trecut. Mult timp am fost sigur ca mi-am batut recordul personal pana am vazut media vitezei comparativ cu anul trecut, respectiv 5.02 M/Km atunci si 5.08 M/Km acum. Explicatia e foarte simpla: acum m-am oprit la exact 21 km, iar finish-ul de anul trecut a fost la 21.50.

Nefiind sigur de record, am decis totusi sa opresc trackerul si sa reincep practic un alt semimaraton de la km 0, in continuarea primului. Era posibil sa nu-l pot duce pana la capat dar stiam un lucru: am mers zile intregi cu rucsacul in spate pe munte. Nu se putea sa nu-l termin. Am mers mult mai mult de 40 km pe munte, asa ca, fie si daca ma opream si mergeam, tot il terminam. Tot ce trebuia sa fac era sa evit sa trag de mine prea mult pentru a nu risca o accidentare. Si asta le recomand tuturor incepatorilor. Am vazut rupere de ligamente incrucisate pentru dorinta prea apriga de a slabi subit sau de recorduri uimitoare fara antrenament sau fara un corp adecvat pentru asa ceva. Nu. Trebuie evoluat treptat. Mai intai trebuie mers pe jos distanta pe care se doreste si abia apoi se trece la alergarea ei. La primul meu semimaraton, eu am abandonat dupa 1.45 (la km. 17) pentru ca atata alergam eu pana atunci, la fotbal.

Ei bine, asa am abordat eu acest prim maraton. Am facut intai 4 ani de cate 3-4 maratoane pe an. Si, dupa cum am zis, nu aveam de gand sa-l fac nici acum daca as fi fost antrenat suficient pentru un semimaraton bun. Asa ca am alergat fara nici un fel de presiune si mereu gata sa trec de la alergat la mers. Nu m-a durut nimic. Din cand in cand psihicul mai incerca sa ma pacaleasca cu cate o durere in oase pentru a ma face sa ma opresc. Dar nu tinea decat cateva secunde, suficient cat sa-mi dau seama ca nu e o durere reala ci o conversiune somatoforma simpla.

In primul semimaraton am alergat cu timp in jur de 5 minute pe km, alternativ cu timp sub 5 minute pe km 2, 3, 4, 7, 10 si 12. De la km 13 am alergat constant peste 5. Am continuat pana la km 25 cu viteze de putin peste 5 m/km. Insa dupa km 25 s-a cam terminat cu gluma. Treaba s-a schimbat intr-un alt fel decat eram obisnuit pana atunci. Era si normal, doar o singura data am alergat peste 25 km, un 30 km acum vreo 2 ani parca, cu viteza mica. Asa ca km 26-29 au fost foarte critici, facuti cu 5.35, 5.46, 5.53 si 5.54. Atunci am simtit acele dureri psiho-convertive. Am simtit intens dorinta de a abandona in acest sector al traseului. Dar tot psihicul mi-a venit cu ideea contrara: si daca abandonez ce fac? Ma duc in IOR cu RATB-ul? Com’on! Mai bine incetinesc putin si alerg comod cu planul B de a abandona la intoarcerea de la Arena Nationala daca lucrurile ar fi aratat rau. Dar n-au aratat. Am incetinit putin ritmul si lucrurile s-au indreptat. De la km 30 pana pe 37 am simtit si eu acea transa de care vorbesc alergatorii cu experienta. N-am mai simtit nimic. Dar n-am mai coborat sub 6 minute pe km. Dupa aceasta portiune km 39 si 40 au fost iarasi critici. I-am facut cu 7.10 si 7.14, intr-un fel de mers ceva mai grabit. Portiunea de traseu corespunzatoare cu acesti km este revenirea la Piata Unirii. Si, din cauza asta am simtit iar nevoia sa abandonez si sa ma duc direct la finish, fara ocolisul pe la Eroilor. Dar, la fel ca si la km 30 am gasit alt argument care sa ma motiveze sa-l termin: daca tot am ajuns pana aici, hai sa-l termin ca nu se stie cand o sa mai fac altul. Asa ca am ridicat un pic trocul si i-am facut pe ultimii 2 cu 6.27 si 5.59. Si uite asa am terminat eu primul meu maraton cu 04.04.22. Fiind singurul, il declaram record personal :D . Spre deosebire de acum 4 ani http://baldovin.blogspot.ro/2012/10/alo-atena-ma-auzi-hai-c-am-invins-nu.html, de data asta pot sa strig si eu ca Philippides acum 2 500 de ani in Atena: „Bucurati-va! Am invins!”

In final postez un selfie facut cu invingatorul de anul acesta, kenyanul James Kiptum Barmasai:

Gabriel Baldovin