Desi consider ca in tari cu capitalism feroce precum Romania vocea poporului poate avea un cuvant de spus doar in strada prin proteste, totusi am refuzat sa particip la aceste acesta privind ordonanta de modificare a codului penal. Ghinion. As fi fost participat la cea mai masiva manifestare de strada pe care am vazut-o vreodata. (Editare ulterioara: am iesit apoi pentru a cere demisia guvernului si am experimentat fenomenul). Doua lucruri m-au retinut in a iesi. Mai intai a fost convingerea personala fata de rezolvarea problemei criminalitatii. Personal nu m-am putut decide 100% de ce parte a baricadei ma aflu in aceasta tema. In ceea ce priveste solutia pe termen scurt, sunt de partea protestatarilor pentru ca stiu ca eliberarea masiva a criminalilor poate conduce la o crestere a numarului de crime. Dar, pe de alta parte, stiu ca regulatiile prea draconice in comunitate orchestrate de oligarhia corporatista poate crea un ultradarwinism social, dupa cum am aratat aici . Solutia izolarii penitenciare e provizorie si denota o societate profund inechitabila precum Romania. Pe termen lung, sustin o solutie nerepresiva pentru rezolvarea problemei criminalitatii. „Psihoterapeuti in locul militarilor” este deviza mea. Asadar, in ceea ce priveste partea cu eliberarea infractorilor nu mi-e suficient de clara pozitia personala.
In ceea ce priveste restul textului de lege, el imi pare uneori ostentativ de sfidator la adresa suportabilitatii societatii civile. Ce se poate vedea la modificarile aduse vechii legi este mai intai o libertate superioara pentru bugetarii cu functie de conducere in a-si rotunji veniturile prin spaga. Pedepsele stipulate de art. 297 privind abuzul in serviciu s-au micsorat, articolul 298 privind neglijenta in serviciu s-a abrogat. Art. 301 a scos prevederea cu privire la posibilitatea de a folosi interpusii in potentialele cazuri de conflicte de interese. Apoi, s-au adaugat aliniate noi la articolului 215, 290 si 557 care permit portite in plus de scapare celor acuzati.
Curajul de a face asa ceva mi se pare nefiresc intr-o Romanie in care cetatenii ii urasc profund pe politicieni. Cu putin mai mult de 1 an in urma ultimul guvern PSD a cazut datorita protestelor post Colectiv. Chiar atat de imbecili sa fie unii incat sa nu fi invatat nimic din aceasta poveste? Imaginati-va ca ati fi dvs. in situatia asta la noul loc de munca. Ati risca sa va puneti patronul in cap si sa cereti o marire de salariu nejustificata? Practic asta face PSD-ul acum. Ei bine, asta nu mi se pare verosimil a fi facut de PSD singur. Exista o posibilitate ca PSD-ul sa-si fi regizat singur iesirea de la guvernare. Daca cumva el a scazut in sondaje in aceste luni atat de mult atunci e normal sa vrea sa iasa de la guvernare pentru ca ar risca o prabusire. Oricum ei si-au facut imagine de partid care cumpara voturi cu o punga de faina de la saracii din Teleorman si Vaslui. Liderii lor sunt atat de tembeli incat de la primele cuvinte rostite in noile functii au ajuns bataia de joc a societatii civile.
In ritmul asta PSD-ul risca chiar sa o ia pe urmele defunctului PNTCD, odata cu schimbarea generatiilor. Practic votantii lor sunt (in ordinea numerica) 1) tineri ce lucreaza in sectorul bugetar, 2) batranii nostalgici fata de vechiul regim si 3) oamenii cititi intr-ale politologiei cu vederi de stanga. Prima si a treia categorie sunt putini. Bugetarii insisi sunt mult mai putini decat restul angajatilor. Cei care citesc politologie si aleg conform unei viziuni globale despre o societate mai buna sunt si mai putini. Grosul electoratului PSD este dat de categoria batranilor care, conform legii firii, ies treptat din scena. Daca acest partid a scazut dramatic in sondaje, atunci intr-adevar dorinta lor este aceea de a se retrage de la guvernare si a se stabiliza pentru a-si salva propria existenta.
E posibil. Numai ca mine nu mi se pare probabil ca asta e explicatia pentru ce fac acum. Sunt convins ca principala preocupare a nivelelor inalte de conducere in Romania este recuperarea increderii cetatenilor in politicieni. Societatea romaneasca risca sa se dizolve sub suspiciunile intemeiate de a fi guvernata de infractori. Iar solutia pentru aceasta stare dezastruoasa este pentru majoritatea romanilor tepele lui Vlad Tepes. Din pacate. DNA ca institutie a aparut tocmai pentru a contracara aceasta perceptie generala despre politicienii corupti. Nu mai conteaza vinovatia, trebuie zilnic satisfacuta aceasta nevoie de a vedea cate o astfel de marioneta de politician in catuse la televizor. Aceasta institutie a bagat la gramada politicieni la inchisoare pentru a satisface aceasta nevoie a majoritatii romanilor de a vedea si capra vecinului bogat moarta. E normal ca aceia care incalca legile sociale sa fie trasi la raspundere. Insa solutia represiva nu este viabila, dupa cum am demonstrat in acel articol, deoarece initiatorii mediului social inechitabil sunt de neatins. Ei orchestreaza din umbra fraiele societatii si au puterea de a-i santaja pe politicieni si de a le ordona un lucru sau altul, dupa cum am aratat aici.
Din pacate romanii nu au putut trece de vechea razbunare pe „capul lui Motoc” in loc sa vada pe insusi „Voda” si curtea lui principalii vinovati pentru nivelul lor de trai. La momentul in care DNA a fost creat si eu am crezut ca la originea ei ar fi o presupusa mana de politicieni buni precum Monica Macovei. Acum 10 ani eram fanul acestei presupuse „grupari bune” a politicienilor . Intre timp mi-am dat seama ca politicienii onesti sunt repede aruncati din sistem (a nu se intelege ca toti care s-au retras ar fi onesti). Oricum, cu siguranta ca nu aceasta grupare idilica a creat DNA. Aceasta insituttie a fost creata de forurile europene care nu si-au permis la acel moment sa aiba pe teritoriul lor un stat ai caror cetateni au asa o perceptie negativa despre politicienii lor.
Insa onestitatea acestor foruri europene cu privire la stoparea coruptiei poate fi pusa serios la indoiala. Logica circumspectiei mele consta in insusi profitul pe care Europa Occidentala il are de pe urma romanilor care muncesc pe mai nimic acolo. Cu cat situatia in tara e mai dezastruoasa cu atat vor fi mai multi migranti economici romani in Europa. Ca orice emigranti, si romanii vor lucra pe un salariu mai mic, ceea ce se traduce in profit mai mare acolo. Se vede clar ca EU nu are interes real sa se stopeze coruptia din Romania, ci doar sa nu ajunga banuiala pana la ea. DNA-ul creat de ei are un rol mai mult sau mai putin decorativ. „Pestii cei mari” sunt ocoliti. Cei condamnati sunt tocmai gainarii. Condamnarile se fac conform unui procent anual asemenea planului de dinainte de 1989, iar caile sunt uneori oarbe si absurde. Sunt ferm convins ca daca toti politicienii din 1989 incoace sunt bagati la inchisoare, lucrurile nu se vor indrepta in tara asta. DNA este ea insasi o pacaleala. Politicienii sunt niste marionete al caror rol este sa preia furia cetatenilor pentru raul produs in societate de cei ce convertesc scaderea nivelului de trai al poporului in propriu profit. Ei sunt originea raului in societate.
Mie nu-mi vine sa cred ca PSD are puterea sa se lupte cu aceasta planificare politica stabilita de EU privind show-ul cu condamnarile publice. Nici un partid nu se poate lupta cu directivele venite din afara, intr-o Europa globala. Parerea mea e ca aceasta tentativa de modificare a codului penal e un santaj cu bataie lunga, gandit tot prin culisele EU. Eu unul cred ca psd-isti urmeaza umili acest plan stabilit de deasupra lor, ca orice politician, dealtfel. Tema acestor proteste este una artificiala: PSD este folosit ca paravan pentru a creste increderea cetatenilor in opozitie si a se prezenta mai vizibil la urmatoarele alegeri, eventual anticipate. Ca orice politician cinic, ei accepta bucurosi acest rol de a face rau cu voiosie in scopul cresterii popularitatii asanumitilor „rivali”. In mod paradoxal acest rau este menit sa atraga pentru „rivali” alti votanti din masa nehotaratilor, apoliticilor sau dezamagitilor care de obicei nu ies la vot , dupa un mecanism psihologic foarte complex studiat intens de peste 100 de ani, odata cu aparitia PR-ului politic.
Aceasta categorie de oameni ce nu ies la vot da mari batai de cap planificatorilor sociali. In tarile cu capitalism feroce cetatenii boicoteaza mai mult sau mai putin inconstient alegerile. Acest lucru nu este o problema daca numarul boicotantilor este de sub 50% din cei cu drept de vot. Dar daca numarul lor se apropie de acest procent sau chiar creste, atunci insasi ideea de democratie (ca putere a poporului) se disipeaza. Pentru omul de rand aceasta nu e o problema. Insa pentru cei de la carmele statului asta este de departe cea mai importanta problema cu care se confrunta.
Boicotantii sunt o nebuloasa sociala nesondata si greu de anticipat. Ei reprezinta un inamic insuficient spionat. Nu se stie despre ei daca sunt resemnati sau daca sunt revoltati, nu se stie daca sunt dispusi sa accepte sau nu guvernarea. Nu se stie cat sunt dispusi sa suporte si cand sunt dispusi sa se revolte. Actiunile spectaculoase de acest gen inseamna un fel de lumina de spionare a acestei nebuloase, captarea de informatii despre ea. In SUA s-a lansat si presedintele negru sau presedintele femeie doar pentru a scoate marginalii sau defavorizatii traditionali din barlogul lor neacoperit de sondajul electoral. Am facut un adevarat studiu sociologic pe aceasta tema in trecut.
Ei bine, odata cu alegerea lui Trump deja in SUA si cu ridicarea unor politicieni ciudati in toata lumea precum Marine Le Pen in Franta, se incearca o noua stratagema de a-i atrage pe potentialii votanti la urne si a mentine increderea in democratia reprezentativa. Aceasta stratagema este simpla in esenta ei: se ia un personaj sau un partid cu comportamente scandaloase pentru o parte din cetateni si i se da puterea. Acest personaj sau partid trebuie sa fie indeajuns de incompetent incat sa provoace conflicte sau disfunctionalitati sociale, dar suficient de docil incat sa poata fi controlabil in asa fel incat sa nu creeze o dictatura. Corporatiile nu suporta dictatura pentru ca ea de obicei scoate oamenii din campul muncii si ii duce la razboi, ceea ce este neprofitabil. Ele au nevoie doar de semidictatori pe care sa-i manevreze dupa propriul interes. Ei bine, sustinerea de catre ele a unui personaj politic sau partid in a pune practica planurile absurde sau utopice este menit sa creeze initial probleme sociale si scaderea nivelului de trai.
Haideti sa ne gandim numai la zidul lui Trump la granita cu Mexic! Un astfel de zid ar costa trilioane de dolari, ceea ce s-ar reflecta intr-o dramatica scadere a nivelului de trai al omului simplu american. Dupa cum s-a tot intamplat in istorie, carisma initiala se transforma ulterior in revolta fata de liderul initial adorat. Este un mod abil al inginerilor sociali de a converti nemultumirea populara asupra poporului insusi, care ar fi votat un astfel de „nebun”. Dupa ce Bush junior a preluat vina pentru intensificarea razboiului din Iraq, cu pierderile de vieti omenesti, americanii au inceput sa-l regrete pe Al Gore, care pierduse la mustata alegerile. Cu siguranta ca la fel se va intampla si cu Trump. Acesta fie o va da la intors si nu va face nimic din ce a promis, conform cu amanarea inceperii zidului pe motiv ca Mexicul refuza sa-l finanteze (de parca Mexicul a cerut construirea lui), fie isi va pune in aplicare planurile absurde si va duce temporar societatea americana la declin sever. Ulterior, la fel ca si in cazul lui Bush jr., lumea va regreta „intelepciunea” lui Hilary, apropiata lui Obama.
Situatia e la fel ca in cazul bancului cu evreul care merge la rabin sa ceara o solutie pentru el si familia sa numeroasa. Rabinul ii propune initial sa mai aduca si alte lucruri sau animale in casa si asa neincapatoare si sa vina peste un timp sa-i spuna cum se simte. Omul continua sa se planga urmatoarea intalnire si rabinul il indeamna sa mai aduca si altele. Si asa s-a intamplat de mai multe ori pana cand evreul din banc a ajuns pe punctul de a exploda de furie impotriva rabinului, crezandu-se pacalit. Inainte de a o face, rabinul i-a dat si solutia, sau mai bine zis, falsa solutie: „scoate tot ce ai bagat in casa de cand ai venit la mine!”. Dupa care omul a plecat fericit ca in sfarsit rezolva problema lipsei de spatiu. Gluma e gluma, insa realitatea din spatele ei arata un mod concret de a transforma si manipula nemultumirea sociala.
foto Vlad Petri
Gogomaniile fie puse in carca PSD, fie reiesite din lasarea lor libera are recul in a ne face sa credem ca pe timpul guvernarii PNL sau PDL ar fi fost mult mai bine. Asa ca, la urmatoarele alegeri cetatenii se vor prezenta in numar mai mare pentru a vota opozitia, de frica initierii unei dictaturi clasice de catre PSD. Principiul e acelasi folosit si la noi de 27 de ani: „alegerea raului cel mai mic”. Diferenta este ca de data asta se sprijina clar ajungerea la putere a paravanului politic. O astfel de strategie se bazeaza pe modelul psihologic infantil de interpretare ca „bun” a dusmanului celui „rau”. Scindarea realitatii in buna si rea este baza emotionala a perceptiei peroiectiv-introiectiv a lumii de catre copii. Psihanaliza a studiat in detaliu acest fenomen si cine vrea sa intre in detalii poate studia in special scrierile Melaniei Klein.
Asa s-a intamplat cu aceasta ordonanta de guvern. Poate ca explozia lui Trump sau Le Pen concomitent cu aceasta manevra a PSD este o coincidenta. As putea sa cred ca PSD-istii au primit liber de a-si alege o „dorinta” spre a fi indeplinita fara ca secu & co sa ia pozitie. Dar ea putea fi si implementata prin diferite tehnici de control asupra capilor partidului. Insa nu are logica continuarea pe aceeasi linie odata cu protestele de strada. Oricine stie ca in Romania de azi protestele de strada iti incheie mandatul. Pot sa cred ca marea majoritate a politicienilor vor sa-si scape colegii de la parnaie si isi doresc intrarea in vigoare a legii admistiei, promulgata de guvern in regim de urgenta. Dar nu cred ca un guvern care nu are nici 3 luni de la instalare isi poate lua responsabilitatea uriasa pentru asa ceva. Si niciun politician nu isi ia o astfel de responsabilitate de la sine, fara sa fie presat de cineva aflat deasupra de el in ierarhia puterii. Pai asa ceva inseamna adevarata sinucidere politica in contextul miscarilor de strada din ultimii ani.
Ii putem banui pe membrii actualului guvern de incompetenta, de autism politic. Da. In fond niciunul dintre ei nu a fost ales direct ca sa stie cum e treaba cu convingerea cetateanului sa-i dea votul. Ceea ce nu pot eu sa cred e faptul ca acest guvern este atat de imbecil incat sa isi mentina aceasta ordonanta in situatia in care de aproape 2 saptamani sunt proteste de strada, cu peste 15 000 de oameni in week-end, si cu precedentul caderii mai multor guverne anterioare la presiunea strazii. Pe ce te bazezi cand nu dai inapoi? Pe fortele opresive? Iata ca, dupa numeroasele dosare penale intentate impotriva unora dinspre ei, multi nu prea mai au curajul sa faca abuzuri ca in 2012 sau la Pungesti. Se tem. Deocamdata sunt acoperiti de superiori, insa dosarele acelea raman in arhive chiar si asa clasate. Oricand pot fi declasate la o schimbare de regim. Asa ca, de la Pungesti incoace, jandarmii nu mai sunt atat de zelosi. Mai nou am vazut fenomenul fraternizarii jandarmilor cu protestatarii cantand imnul national, la fel cum se mai intampla in tarile civilizate. Eu cred ca mentinerea acestei ordonante este dictata de la niste foruri mai inalte, respectiv de pe la secu % co. Asa ca eu unul pariez ca aceasta gogomanie ii este pusa in carca PSD-ului, la ordin, pentru a-si asuma rolul de bau-bau politic cu recul in simpatia populara fata de „cei buni”, dupa modelul dilecticii proiectiv-intoriective „bun-rau” descris mai sus.
Din pacate, intr-un fel sau altul, o astfel de manevra este menita sa submineze modul cetatenesc de a face politica in strada prin protest. Asa ceva goleste si mai mult de sens ideea de democratie ca participare a tuturor la viata publica. Fara vocea strazii, democratia participativa se restrange doar la cea reprezentativa, adica la o democratie periodica, ce functioneaza ca democratie doar in campania electorala, iar in rest este o oligarhie ermetica. Absenteismul masiv de la ultimul vot din toamna nu a dat niste raspunsuri clare cu privire la starea de spirit a majoritatii. Putem vedea in aceasta actiune un santaj miselesc: practic EU si instrumentul lor prin secu ne spune cinic: „ori iesiti la sustinerea prin vot al unui candidat pe care vi-l dam noi ori va lasam pe mana lui bau-bau PSD”. Interesanta smecherie, nu?
Haideti sa privim urmatorul discurs rostit de Iohannis inca din 2014, inainte de a ajunge presedinte, in campania electorala pentru turul 2 de la prezidentiale!
Astazi aceasta „prorocire” politica a fost scoasa la suprafata, dar la vremea lui nu a fost prea tare bagata in seama. Drept urmare nimeni nu l-a izolat si scos pe tapet asa cum s-a intamplat zilele acestea. O discutie din asta amical-joviala intre membrii diferitelor grupuri parlamentare de obicei nu fac obiectul campaniilor electorale. Stim ca intre ei se poarta discutii mai mult amicale decat beligerante, asa cum mimeaza ei in fata publicului. Apoi cine sa creada o acuzatie din aceasta despre o posibila discutie din culise fara acoperire in acte sau martori. In acel context acuzatia lui Iohannis parea doar o manevra electorala si atat. Si totusi ea poate ca a fost o tema menita sa-i creasca popularitatea viitorului presedinte. Spionii lucreaza constant la aceste manevre. Cei cu memorie mai lunga poate isi aduc aminte de „criza ostaticilor” in varianta romaneasca ce i-a adus lui Basescu apogeul popularitatii, dupa modelul lui Ronald Reagan din 1981. Ramane de vazut daca umanitatea civilizata in general si romanii au inteles aceste dedesubturi.
Asistam la sfarsitul modelului traditional de a face politica conform celebrelor ideologii neoscolastice de „stanga” si „dreapta”. Pana acum existau partide sau coalitii care reprezinta in Parlament lupta adeptilor lor din largul societatii. Ei bine, modelul acesta nu mai gaseste adepti. „Stanga” si „dreapta” sunt concepte politologice ruinate. Potentialul electorat nu se mai lasa pacalit de dialectica lor neoscolastica. Galeriile de fotbal au venit cu sloganul „PNL si PSD aceeasi mizerie” si el a ramas reprezentativ pentru protestele de pana acum. De data aceasta insa vedem o schimbare radicala: partidul paravan care isi asuma actiuni politice dezastruase sau nepopulare precum cea a lui Basescu in 2009 cu scaderea salariilor sau 2012 cu atacul la legea sanatatii, este sacrificat pentru a aduce votanti "partidului rival" de frica.
Chiar daca OUG cu pricina ar fi initiata exclusiv de PSD (ceea ce mi se pare neverosimil), totusi ea se suprapune peste acest nou mod de a aduce oamenii la votarea de persoane si de a carpi ideea de democratia ca „putere a poporului” prin frica de bau-baul politic. Asistam in aplicarea in politica a metodei de actiune paradoxala din psihoterapia behaviorista. Ea se foloseste in actiunea intentionata a simptomului pana cand pacientul se obisnuieste cu el. De exemplu daca cineva are un tic, tehnica actiunii paradoxale il incurajeaza pe pacient sa repete constient si ostentativ ticul pana cand inclusiv inconstientul se va plictisi de el si il va uita. Daca pana acum protestele erau transmise doar de o singura televiziune, de data asta vedem indemnuri la iesire la proteste pe diferite site-uri sau invoiri de la munca cu conditia participarii la protest. Ne aducem aminte de diversiunea spionilor si raspandirea protestatarilor prin violenta de catre jandarmerie in 2012. Si de data asta cei care au interese personale (gen eliberarea unui prieten din inchisoare) ca legea sa fie mentinuta au incercat acelasi lucru miercuri seara. Dar iata ca toate televiziunile vorbesc de grupuri de huligani/suporteri ultrasi infiltrati in „protestatarii pasnici”, inclusiv cele doua care nu sunt de acord cu protestele. Jandarmeria asigura ca nimeni nu va fi lovit/retinut in afara turbulentilor. Poate ne aducem aminte cum Facebook scotea pe sest „like” uri pentru RMGC de la utilizatori impartiali sau chiar impotriva exploatarii cu cianuri de la Rosia Montana. Sau, poate ne aducem aminte cum Facebook a blocat un eveniment, antiRMGC care a condus pana la urma la escaladarea protestelor. Dar iata ca de data asta Facebook permite o aplicatie care pune hashtag-ul rezist pe fotografia de profil.
De asemenea mi-aduc aminte cum atunci cele 30 000 de protestatari anti RMGC erau discret redate de televiziuni printr-un coltisor in care se vedeau cativa protestatari si despre care ele spuneau ca ar fi cateva sute. Iata ca acum numarul de 100 000-150 000 este umflat baban la 300 000 (digi). Se schimba lumea, nu? Traim alte vremuri. Asa ca sunteti cu toti invitati la protest. Mai ramane de adus faina si uleiul si am reusit sa teleormanizam si protestul de strada. Hai sa vedem cat de naivi suntem!
