Despre ultimele scamatorii de pe scena politica

Am fost plecat in ultimul timp, sau ocupat cu alte proiecte asa ca n-am apucat sa scriu despre circul scamatorilor politici din ultima saptamana. Mi-am luat inima in dinti sa scriu sumar despre ce s-a intamplat in ultimele 2 saptamani pentru ca iar o sa stau departe de laptop. La drept vorbind subiectul in sine promovat de media, cu niste marionete care mimeaza lupta pentru putere, nu mi s-a parut foarte interesant. Personajele de tampon public pe care securitatea si corporatiile le scot in fata spre a cersi incredere naivilor mi se par chiar amorfe. Oricum, cum e de asteptat, nu despre ele voi vorbi in acest articol. Ca de obicei, eu merg direct la sursa: vreau sa analizez actiunea manipulatorilor acestor marionete, care stau in spatele celor care pompos sunt numiti „politicieni”.

Cred ca aici e interesant de comentat, mai ales ca nu s-a vorbit despre subiect. N-am vazut la niciun formator de opinie de anvergura o analiza a celor ce ii conduc pe acesti purtatori de cuvant ce ni se servesc noua pentru a-i placea si vota, politicienii. De fapt acesta e si sensul lor: de camuflare. Functiile lor publice au scopul sa ocupe intr-atat mintea si atentia publicului incat sa nu mai poata vedea dincolo de ei, pe superiorii lor ierarhici.

De fapt, scamatoriile recente de pe scena mascaricilor politici romanesti urmeaza trendul de decredibilizare a miscarilor de strada antipoliticianiste si antipartidice din 2012. Vocea cestor oameni a fost inabusita prin manevrele securistilor in acest an care i-au scos in strada pe vechii militanti anticomunisti cu orientare din inertie spre ideologii si partide de dreapta, dupa cum am aratat aici  . Ideile lor politice au fundament doar in experientele negative avute in timpul dictaturii sau chiar snobismul de a urma liniile ideologice sustinute de elitele culturale, in mare parte cumparate sau sponsorizate de diferite resorturi ale societatii neoliberale. Am argumentat in articolul linkat mai sus ca proiectul de lege privind gratierea care a scos oamenii in strada a fost unul impus de la nivel mult mai inalt decat cel al presedintelui partidului de guvernamant. Scopul sau a fost unul experimentat direct de aproape un secol in psihologia behaviorista, cu radacini in psihanaliza. Atat psihanaliza in urma cu mai bine de un secol cat si ulterior terapiile de deconditionare care aplica curentul behaviorist au observat un lucru incredibil: simptomul psihopatologic tinde sa se amelioreze si sa dispara daca pacientul il supraactiveaza. De exemplu, daca cineva isi reprima anumite ganduri (de obicei negative, imorale, ilegale etc.), poate scapa de revenirea lor preschimbata in simptom daca si le accepta si asuma. Sau, daca cineva are obsesii, poate scapa de ele daca isi creeaza altele noi in timp ce le incurajeaza si pe cele pe care deja le are. Aceasta metoda psihoterapeutica se cheama metoda actiunii paradoxale.

Acelasi lucru cred eu ca s-a intamplat cu tema protestelor din ianuarie. Parerea mea este ca scopul sau a fost unul artificial de a scoate in strada o suma uriasa de oameni pentru acest motiv de a provoca o actiune paradoxala la nivel de psihic colectiv. Spre deosebire de protestele de pana atunci, participantii la acestea au avut un grad mai mare de docilitate fata de institutiile media si formatorii de opinie. Media a facut realmente reclama acestor miscari de strada, dupa ce intrase intr-un con de umbra privind slaba difuzare a celor anterioare. De fapt incurajarea si mediatizarea acestor proteste a avut acelasi scop ca si cel de atunci, respectiv sa contracareze pe scepticii care au protestat impotriva PDL/Basescu/PSD , RMGC si Chevron, adica a tuturor activistilor de partid.

Am mai aratat in acel articol linkat mai sus cum aceasta manevra de a pune pe umarul partidului cu mostenire comunista a acestei teme foarte nepopulare este menita sa creeze un paravan pentru celelalte partide care vor parea mai oneste, pe langa imaginea de bau-bau creata astfel partidului paravan.

Cred ca vorbim despre un nou tip de operare in politica romaneasca, cu atenta supervizare a CIA. Pentru ca, in ciuda gogomaniilor pe care securitatea le-a comis in acesti 30 de ani de politica romaneasca, acest an reprezinta o reusita generala pentru noua generatie de manipulatori ce lucreaza in institutele de spionaj atat in Romania cat si pe plan mondial. Vorbim aici despre inabusirea in decredibilizare publica a protestatarilor apartidici. Acestia, in care ma aflu si eu, sunt protestatarii ce au iesit in strada in perioada 2012- 2016. Interesul lor principal a fost si ramane pentru ei schimbarea in profunzime a sistemului politic, nu doar a perioadei de guvernare a partidelor care fac rocada odata la cativa ani, fara ca oameni din exterior sa poata intra in acest circuit. Principala lor scandare a fost si va ramane „Toate partidele: aceeasi mizerie!”.

O masa uriasa de 200 000 de oameni are pe moment tendinte de razbunare, de cotropire. In ciuda discursului civilizat, in mintea profunda a participantilor reinvie marsaluirea spre jaf a omului occidental din ultimii 100 000 de ani. Cucerirea unei cetati inseamna in mintea profunda a omului occidentalul (si nu numai) izbavirea care aduce cu sine pradarea bunurilor sale, cu violurile, orgiile si altele. Dincolo de militantismul onest, entuziasmul protestatarilor este alimentat de aceasta iluzie ancestrala renascuta a praduirii unei comunitati edenice si cu finalul fericit al povestii „pana la sfarsitul vietii”. La fel se intampla si in cazul suporterilor echipelor sportive pe stadioane, care joaca rolul preotilor si samanilor din vechile confruntari razboinice.

Se poate spune ca in mintea occidentalului izolat de ierarhia oficiala din care face parte reapare ciclic aceasta nevoie de marsaluire prin adunari publice numeroase. Fie ca sunt manifestatii sportive, culturale sau politice, la ele se adauga aspectul armatei ancestrale insetate de jaf. De aceea, dupa cateva saptamani de „socializare” entuziasmul initial dispare. Manifestatii fie isi retraiesc fantasmatic aceasta compulsie la repetitie a jafului izbavitor, fie entuziasmul este inlocuit cu apatia si tendintele spre grupulete care se ermetizeaza ( bisericute) si nu mai comunica cu altele. In mintea manifestantilor se creeaza tendinta de a se izola de elementele inferioare care nu au adus la o atingere a edenului.

Ei bine, pe aceasta latura de discrepanta sociala postuma au insistat spionii manipulatori in decredibilizarea miscarilor de strada. Primul pas a fost aducerea unei mase uriase de manifestanti, promovarea de dimineata pana seara pe toate canalele media a nemultumirilor legate de legea gratierii. Dupa cum am spus in articolul linkat mai sus, o astfel de manevra sociala a avut rolul de camuflare a vechilor proteste din 2012, al caror principal slogan era „Toate partidele/aceeasi mizerie”. Mi-a spus un vechi camarad de proteste din acea vreme, care a participat si la cele din acest an, ca a avut sentimentul ca va fi linsat daca va continua sa scandeze acest slogan. Vechii 1000 de simpatizanti ai acestui slogan s-au intalnit ulterior intr-o anumita zona a Pietei Victoriei pentru a-si promova pozitia insa vocile lor s-au pierdut in urletul general al multimii. Iata ce inseamna suprimarea numerica in politica! Apoi au aparut in mod normal animozitatile intre manifestanti. Ei bine, aici spionii au adus in prim-plan inca doua teme majore de dezbinare a manifestantilor si de decredibilizare a lor in randul spectatorilor neutri din fata televizoarelor.

Prima tema de dezbinare programata a strazii este cea a conflictului artificial aparut intre cei doi aliati, fata de care s-a protestat in ianuarie, respectiv presedintele partidului majoritar si prim-ministrul. propus de el insusi. S-a vazut cum prim-ministrul a preluat in discursul lui din ultima parte a mandatului ideile strazii. Rezultatul a fost o harababura politica de nemaivazut: dupa cum s-a vazut partidul de guvernare a initiat o motiune de cenzura impotriva propriului guvern. O buna parte din protestatari si-a schimbat discursul; dupa ce in ianuarie strigau „Jos X”, an aceasta perioada au strigat „Sus X”. In Parlament motiunea de cenzura a fost votata impotriva exact de cei ce fusesera de partea protestatarilor in ianuarie.

Pe langa dezbinarea naturala datorita prelungirii manifestatiei, intre protestatari a aparut aceasta tema a sustinerii/nesustinerii guvernului. Cei mai rigizi si-au pastrat discursul, dar s-au trezit de aceeasi parte a baricadei cu la fel de detestatul presedinte al partidului. Ceilalti si-au schimbat discursul. Eu personal m-am simtit mai aproape de primii, dar, din fericire ma felicit ca nu m-am prins in aceasta falsa dilema. Eu am iesit doar de cateva ori la aceste proteste in ianuarie, simtind ca este vorba de o cacialma, dupa cum am si scris in articolul de mai sus. Dar cei mai multi dintre vechi camarazi de proteste au iesit cu incredere.

Si iata-i pe spioni frecandu-si mainile de bucurie. In ochii opiniei publice au ramas atat mojicia celor doua personaje dar si cea a protestatarilor care si-au schimbat optica precum un fost premier fata de RMGC, care din protestatar impotriva exploatarii prin cianuri, a ajuns mare sustinator al proiectului dupa ce a fost investit ca premier. Iata ca in perceptia publica protestatarii au ajuns un nou partid. Omul simplu cel impartial si imbatat cu manipulare media va afirma si de acum incolo ca „toti sunt la fel”, inclusiv protestatarii care si-au creat imaginea de antisistem. Ceea ce se cauta de la inceput. Rezultatul e ca, pe langa imaginea de nepriceputi, protestatarii au primit mai nou si imaginea de lipsiti de verticalitate in optiuni. Nu imi pierd foarte mult timp pe politica internationala, nu stiu daca asa ceva s-a mai intamplat pana acum si in alte tari.

Cea de-a doua tema de dezbinare programata a strazii consta in injectarea pe canalele media a temei drepturilor pentru minoritatile LGTB. De vreo 15 ani exista marsuri LGTB care se desfasurau anual in Bucuresti. Ulterior au aparut si in alte orase. Aceste manifestari erau tratate sumar de catre media. Singurul conflict l-am experimentat direct in strada intamplator ca spectator, prin 2007 cred, cand am observat ca manifestantii LGTB au fost atacati de noii legionari. A intervenit politia si s-au facut arestari. Ei bine, in acest an au aparut numeroase dezbateri media cu privire la acest subiect, cu manifestari si din partea celor ce se opun LGTB. Cum era de asteptat, aceste dezbateri s-au prelungit si in randul protestatarilor. Si nu doar al protestatarilor din acest an ci si al celor din trecut. Am putut vedea atitudini diferite la vechii camarazi fata de acest subiect. Si iarasi spionii isi freaca mainile de bucurie. Le-a iesit. Din nou.

Ne aducem aminte cum opinia publica a fost deturnata in 2013 cu moartea dubioasa a lui Ionut  , dupa cel mai mare protest postdecembrist de pana atunci impotriva exploatarii RMGC de la Rosia Montana. Media a tacut „tacticos” atunci, relatand negativ si in cateva secvente amploare acelor proteste. Cumpararea de publicitate catre aceste televiziuni a insemnat, desigur, si cumpararea de pozitie fata de exploatarea cu cianuri ce risca sa se faca acolo. Imi aduc perfect amine cum PRO-TV si-a pus obloanele si a stins luminile cand multimea in care eram si eu a trecut pe langa sediul sau din Pache Protopopescu, pentru a nu difuza aceste imagini. Aceasta decizie seamana din ce in ce mai mult parca cu o cobire a ceea ce se va intampla la un moment dat, tinand cont de datoriile acumulate de aceasta televiziune la stat, pe fondul scaderii constante a audientelor presei traditionale.

Ei bine, doar drama lui Ionut i-a facut pe multi sa uite de aceasta escrocherie oficiala pe care RMGC, presa si clasa politica au incercat-o prin lobby-uri si materiale publicitare repetate obsesiv pe toate canalele de mare audienta. Pentru mine asa ceva nu este o intamplare ci una dintre cele mai odioase manevre ale spionilor securisti postdecembristi. Dupa cum am mentionat deja, acelasi lucru s-a intamplat si acum doar ca nu cu sacrificarea altui copil, din nefericire. Evolueaza baietii, evolueaza. Din pacate nu acelasi lucru se spune despre popor. In ciuda bunelor intentii, in tara asta sunt mult prea naivi incat sa poata sa schimbe ceva in viitorul apropiat.

Gabriel Baldovin