Pages

November 18, 2017

Statul paralel, noua forma a sistemului ticalosit



In zilele astea are loc un aflux al romanilor spre intelegerea unui termen politologico-sociologic, respectiv cel de „stat paralel”. Aceasta expresie a fost prima data folosita de politologul american Robert Paxton pentru a descrie un tip neoficial de organizare (statala) a unor grupuri. Ideea nu e noua in sociologie. Majoritatea sociologilor au vazut „paralele” intre statul asa cum il stim si organizarile primitive umane sau chiar societatile din randul animalelor. Ba chiar consider ca o atenta analiza a lumii animalelor ne face sa intelegem in buna masura functionarea statului actual „civilizat”. Precum insusi inconstientul din psihologie care dicteaza prin sublimare „legile perene” ale divinei ratiuni, la fel si „statul paralel” functioneaza in insusi statul oficial. El este un fel de lege a junglei care actioneaza in spatele vorbelor frumoase despre drepturile omului si echitate in Constitutia statului si legile sale ordinare.

Personal nu agreez respectiva expresie pentru ca nu e suficient de descriptiva. Geometria spune ca dreptele paralele nu se intalnesc niciodata. Prin urmare, fiind paralele, aceste structuri ale statului n-ar trebui sa se intalneasca si sa afecteze pe cele de fapt. Nu agreez ideea ca statul oficial ar fi rupt de aceste apucaturi mafiote ale „statului paralel”. Eu unul nu am nevoie de adaugarea vreunui adjectiv substantivului „stat”. Mi-e de ajuns paradigma armatei jefuitoare care subjuga o comunitate. Cam asta e schita oricarui stat, cu exceptia celor din tarile nordice si alte cateva de pe mapamond. Asadar, in loc de „stat paralel”, eu gasesc mai potrivita expresia „stat bazic”. El reflecta istoria umanitatii de acum 2 000 000 de ani de cand este consemnata aparitia omului, pana acum 10 000 de ani, de cand umanitatea a inceput sa-si traseze legi comunitare (justitie) de restrictionare a abuzurilor fata de cei slabi, altele decat restrictiile religioase. Am facut o descriere a acestui „stat bazic” in spatiul romanesc al ultimilor 50 de ani aici . Si sunt convins ca fiecare stat in care exista discrepante sociale se suprapune peste acest portret.

Nu am stat sa vad cum explica presa „expresia asta” sau daca cineva incearca s-o explice. Insa am vazut intamplator un scurt fragment dintr-un interviu luat „DJ-ului” principal care a „remixat-o”. N-a vrut sa dea detalii despre ce ar insemna, motivand ca fiecare intelege despre ce e vorba. In cazul lui, ne putem da seama despre faptul ca „statul paralel” e insasi justitia care il ancheteaza. Expresia in cauza se suprapune peste viziunea sa medievala despre stat. Acest om are impresia ca statul din subordine doar trebuie sa execute ordinele sale, fara sa-l autoregleze prin control. Mutilarea sensului ei originar dat de Paxton se explicaprin mentalitatea specifica partidului din care face parte.

Duduia reporterita care a cerut lamuriri suplimentare n-a stiut sa-i faca „o paralela” cu Robert Paxton si numeroasele inadvertente in folosirea ei in contextul iminentei sale relatii cu justitia. Si, din pacate, ca ea multi. Nu urmaresc de ani buni emisiuni politic(ianist)e, dar din cum stiu eu trusturile de presa, pot banui forma pe care ele au dat-o respectivei expresii: antenatristii identifica „statul paralel” cu o alta marioneta, respectiv G. Soros si sustinatorii sai. „Opozitia” din media a raspuns in cor fara prea multa documentatie ca asa ceva nu exista. Iata cum, in circul mediatic dambovitean expresia asta a ajuns obiectul unor titluri de genul „Statul paralel: conspiratie sau realitate?”

Marioneta politica ce a relansat expresia o foloseste cu sensul de deconspirare a pradatorilor sociali (rai), de care el s-ar delimita radical. Intentia lui e aceea de a-si crea in ochii naivilor imaginea de om bun. Reinterpretarea expresiei si a sensului sau originar dat de Paxton s-a datorat intentiei sale de excludere a lui insusi si partidului sau din aceasta descriere. „Statul paralel” ar fi un fel de atentat la insasi ordinea sociala pentru ca, zice marienoeta, ar fi ilegitim. Adica nu l-au ales cetatenii. Ce vorbesti tu? Si tu cat de legitim esti? Cati cetateni te-au ales pe tine si gasca ta de mafioti? 1/4 din cei cu drept de vot? Cat de legitim e insusi statul in general care tine cetatenii „uniti in crez si simtire” cu ajutorul armelor?

Cam la fel o alta marioneta politica damboviteana folosea expresia „sistem ticalosit” cu 10 ani inainte, in intentia mincinoasa de a se detasa de acest „sistem”. Dupa cum in acel caz aveam de a face cu o mincinoasa neapartenenta la „sistemul ticalosit”, si in cazul de fata exista o negare mincinoasa a apartenentei la „statul paralel”. Si, ca el, mai toti cei care lucreaza in institutii sau activeaza in domenii ipocrite, care sustin legea junglei sociale prin fapte, dar care se pretind a fi civilizati prin vorbe si hartii semnate si stampilate. Ca altfel o astfel de expresie nu ar fi putut avea aceasta penetrare in tintele media.

Intamplarea face sa si ajung pe pagina noului Zeu in materie de analize politice, filosofice, ezoterisme etc. , respectiv politistul Godi. Cam asa arata o postare de-a sa pe pagina personala:



Consider ca un astfel de post e chintesenta impotentei politice a majoritatii si absurditatea ideii de democratie ca „putere a poporului”. Vedem aici pe autor care se adreseaza unui presupus conspirationist psd cu acces la internet si care l-ar apara pe nea marioneta. E un portret gresit facut, pentru ca nu asa arata votantul pe ulei si faina al acestui partid. Apoi, vedem un portret gresit fata de Robert Paxton, insusi autorul expresiei.

Daca marioneta citata mai sus a deformat sensul expresiei lansate de Paxton, cealalta tabara chiar ii neaga realitatea. Fiind mai creativi decat prima tabara, cealalta a scos pe pizza media o pleiada de meme-uri si glumite despre inexistenta acestui „stat paralel”. Fireste ca daca ii iei la bani marunti , pana la urma vor admite existenta acestor forte metaoficiale care iau deciziile cele mai importante in societate. Fiecare dintre cei implicati in aceasta campanie a avut momente in care a protestat in strada sau a luat activ in calcul existenta lor in interventii publice pe retelele de socializare sau cu prietenii. E pur si simplu dezamagitor modul in care ele au disparut in acest moment subit, sub influenta miopiei politicianiste. Nu mai conteaza ca Robert Paxton e un politolog important. De fapt e mult mai important decat ei. Intentia lor de a submina tabara opusa e suficienta ca sa-l stearga din istorie. Si asta te decredibilizeaza precum le decredibilizeaza pe cele doua parti care isi schimba rolurile odata la patru ani si care dezbat pe teme nesemnificative. Personal agreez ideea protestului impotriva oricarei puteri, insa asta nu inseamna ca trebuie sa spunem ca albul e negru si ca orice sustine adversarul trebuie radical demontat. Pentru ca asa ceva seamana a prozelitism pentru „puterea din opozitie” , si am descris aici efectele unei astfel de manevre.

Si prostia asta de text citata mai sus are nu mai putin de 24 000 de aprecieri. 24 000. Oamenii astia nu vad latura obscura atat a mintii omenesti cat si a organizarii sociale. Ei sunt carnea de tun a manipularii. Pentru ca nu au habar ce inseamna manipulare, nestiind obiectul careia i se adreseaza. Ei au fost crescuti intr-un puf ideologic, cu povesti dintre prietenia dintre leu si gazela. Negarea existentei unor astfel de intentii salbatice de exercitare a puterii asupra celor slabi in civilizatia contemporana se explica prin nevoia unei stime de sine sociale, si justificare a inocentei. Am sperat in acesti ani ca Romania se va trezi. Dar m-am convins ca nu se poate. Si nu doar in Romania, ci nici in tari cu mai mare traditie „democratica”. Manipularea e mult prea puternica. Produsele de manipulare lansate prin mass-media sunt create de specialisti special platiti pentru asta. Pentru a rezista acestei supraofensive de dezinformare manipulatoare iti trebuie pregatire psihologica si timp de analiza. Practic iti trebuie un al doilea job, pe langa cel deja curent care te integreaza social. Mie mi-a luat ani buni de analiza a societatii. Si sunt convins ca sunt inca lucruri care mi-au scapat. Dar la fel de convins sunt ca am prins esentialul .



Nu poti sa ai civilizatie in conditiile in care resorturile salbatice ale societatii sunt denegate. Ei inca traiesc intr-un turn de fildes. Dar paradoxal, protesteaza impotriva legii junglei. Intr-un fel, ei nu pot fi blamati ca nu vad sau ca refuza sa vada aceasta latura a umanitatii. Creand modele pure de societate unde pradatorul si prada socializeaza inocent, ei practic isi continua mentalitatea infantila si isi retraiesc copilaria. Din pacate insa, cu o astfel de mentalitate infantilista, ad usum delphini, nu prea se poate construi o societate echitabila. Cu ei nu se poate face nici civilizatia nici politica. Ei sunt niste consumatori si nu creatori de sistem politic.


Ce mai vrem? E de-a dreptul hidos sa vezi cum o tara intreaga a gasit motiv de dezbatere pe o tema absolut artificiala, respectiv daca ar exista sau nu „statul paralel”, in conditiile in care fiecare intelege ce vrea si ce poate din expresia asta, si in conditiile in care existenta unui inconstient social (instinctual) este parte vizibila a societatii reglementate legislativ! Daca acest lucru nu suntem in stare sa-l vedem atunci traim inainte de aparitia psihanalizei. Nu putem face parte din secolul 21 cand nou traim inainte de secolul 20.



„Anticonspirationistii”, care se pretind a fi lucizi, si „conspirationistii pensionari” dezbat cu argumente stupide si lipsite de obiect aceasta tema rezolvata practic de la lansarea de autorul ei, respectiv Robert Paxton. Nu pot sa inteleg cum ar putea cei ce decid nivelul de trai in aceasta tara sa ia in serios acest popor si sa-l respecte cand el nu e in stare sa vada un lucru atat de evident. Ce sa mai zic!? In ciuda unor progrese de emancipare politica a cetatenilor acestei tari, e trist sa vezi ca timp de 10 ani mentalitatea comuna a ramas tot pe acolo. S-au schimbat doar cuvintele. Acum 10 ani credeam ca refuzul de a iesi la vot si proasta imagine data politicienilor din toate partidele ar fi fost solutia ridicarii Romaniei din bezna. Intre timp cetatenii au adoptat aceasta idee. In momentul asta al evolutiei conceptiilor mele politice consider ca doar studiul politologiei si sociologiei poate ridica poporul spre lumina, nu numai in Romania ci in intreaga lume. Studiul lor inseamna si studiul anumitor legi favorabile cetateanului pe care el nu stie sa le foloseasca in situatii concrete.

Acum, la finalul acestui lung articol simt nevoia sa dau un sfat. Dar cui? Ma indoiesc ca cineva din aceste tabere de berbeci intra in spatiul acesta. Asa ca un mesaj direct catre ei e absurd. Totusi neavand o alta cale de comunicare cu ei, imi imaginez ca as discuta fata in fata cu ei si le transmit, fie el si la nivel de reverie asta: Ba, baieti! Voi aveti impresia ca va deosebiti prea mult fata de acel „bazinul electoral” care voteaza pe un litru de ulei si un kg de faina? Da, spre deosebire, de ei, da, voi aveti si internet, si Facebook, dupa cum vi-a spus maestrul vostru spiritual, politistul Godi Godi. Ba, da’ e cam mica diferenta, zau! Daca tot aveti acces la internet si alea alea, ia descarcati voi ceva pdf.-uri sau macar audio-bookuri sau podcasturi despre temele astea!




November 6, 2017

Zeul uliu



In week-endul ce tocmai a trecut mi s-a indeplinit un vis din copilarie, acela de a atinge o pasare rapitoare mare. Am fost fascinat de zborul maiestuos al acestor pasari, de privirea lor, de atitudinea lor sfidatoare, puternica. Nu-i de mirare ca aceste pasari reprezinta regalitatea, forta innascuta in simboluri heraldice, la fel ca si leul.


Cand eram mic si mergeam in padure incercam impreuna cu ceilalti copii sa imitam sunetul uluilui. Era un fel de mieunat foarte puternic cu accentul pe „i” si nu pe „u”, cum e la pisica.

Eram la alergare si, cum alergam pe malul unui parau, sesizez o miscare la cativa metri de poteca. Ma uit instinctiv si vad ca e o pasare, fazan, bufnita, uliu. Trecusem deja cu 2 metri, dar m-am intors si, da, era un uliu.


Cand eram mic am gasit un corb in gradina de varza care m-a muscat de deget precum nimic altceva. De data asta m-am apropiat si l-am abordat cu atentie. L-am mangaiat usor si i-am verificat ghearele. Alea sunt cele mai periculoase. Au cam 1 cm lungime si sunt foarte ascutite. Le foloseste pentru a orbi prada sau pentru a-i strapunge inima. Din pacate la el erau semiamorte. Ciocul la fel. Putea sa caste amenintator, dar nu putea sa stranga.


Norocul meu. L-am ridicat si am facut pozele astea cu el. Mi-am ferit pe cat posibil ochii de un eventual atac, desi era destul de lent. Chiar daca ar fi fost zdravan in picioare, as fi preferat sa-mi faca rani la maini dar sa fac totusi o poza cu el.


Din pacate, dupa cum se vede, pentru el ziua asta e foarte probabil sa fi fost una dintre ultimele. Nu avea nimic rupt in el, putea sa dea din aripi si sa alerge cativa metri pe jos. Putea sa stranga ghearele insa destul de slab fata de forta in picioare a acestor pasari. Penele nu pareau desfirate pentru a fi batran. E posibil sa fi fost prea tanar pentru a putea vana, gandindu-ne la primavara intarziata de anul asta si la posibilitatea ca parintii sa-l fi parasit inainte de a fi complet matur. Si totusi, nu parea subnutrit. Era destul de gras. Nu existau motive sa nu zboare. Cel mai probabil era bolnav. E posibil sa fi mancat ceva otravit, poate vreun soarece, pentru ca l-am gasit aproape de comunitate.



Daca l-as fi gasit la parinti, cu siguranta ca l-as fi dus la veterinar, in ciuda protestelor lor. Dar intamplarea s-a produs pe la Cluj, asa ca am decis sa nu intervin in cursul naturii de data asta.

Am fost de cand ma stiu fanul animalelor de prada. De fapt al majoritatii animalelor. Dar animalele mari de prada m-au fascinat mereu, exceptand hienele si cainii africani. Pasari rapitoare, feline, canide, reptile, pesti: toate sunt dragele mele creaturi. Si omul e un animal preferat de mine, de fapt cel mai iubit de mine. Numai ca de la el am mai mari pretentii pe masura puterii pe care am acumulat-o. Asa ca momentan sunt cam suparat pe el si prefer animalele.