Independenta justitiei: o minciuna gogonata

Ideea separarii puterilor in stat era un principiu de otel inclusiv in dictatura comunista. Dar in realitate stim ca lucrurile erau aranjate de cuplul dictatorial si securitate, pana cand securistii au batut palma cu CIA si i-au venit de hac lui Ceasca. Cei cu mintea mai scurta nu mai tin minte despre gogorita asta. Ceilalti au vazut ca lipsa de separatie a puterilor in stat functioneaza in interesul lor, in democratie, si „s-au maturizat” acceptand-o ca iminenta si necesara. Sau, cel putin, foarte profitabila.

Adevarata problema a justitiei in Romania (si in mai multe state asemenea) este faptul ca are o mostenire dictatoriala. Ea nu este deloc favorabila omului simplu in negocierea relatiilor cu institutiile si companiile. In ciuda drepturilor afirmate pe hartie, in tari precum Romania, in viata reala prevederile acestea nu se pun in aplicare pentru toti. In ciuda caracterului lor echitabil, in profunzime ele sunt esential neechitabile, mincinoase in sensul ca sunt menite sa nu fie puse in aplicare conform spiritului textului de lege pentru toti. Situatia este identica precum ce din cazul publicitatii , unde prezentarea produsului din reclama nu coincide cu ceea ce face produsul in realitate.

In Romania si alte tari mult mai evoluate, daca nu ai un avocat care sa-ti redacteze cererea de chemare in judecata conform prevederilor legale (motive de drept), poti pierde procesul, desi legea iti da total dreptate. Daca cealalta parte are un avocat sau este institutie/companie si tu nu precizezi prevederile legale in cerere, atunci pierzi. In mod normal, judecatorul nu trebuie sa se uite intr-o cerere daca cel abuzat stie legislatie. Ca absolvent al facultatii de drept, el trebuie din start sa incadreze intr-un text de lege realitatea deplansa de cel ce a chemat in judecata (motive de fapt) si sa ia decizia in spiritul legii. Judecatorii fac asta doar in cazul conflictelor dintre cetatenii aflati pe aceeasi treapta sociala. Dar nu si cu noii stapani de sclavi discret cosmetizati de „maiestatea democratica” a institutiilor si corporatiilor. In aceste cazuri judecatorii si procurorii au rol de avocati ai partii mai puternice, pe langa avocatii de facto pe care ii platesc sa le apere interesele.

Ei functioneaza dupa ceea ce in Evul Mediu se chema „drept divin”, adica dreptul de a poseda toate pamanturile si a-i exploata pe cei care, neavand unde sa se duca pentru a lucra si a trai, trebuiau sa accepte conditiile grele de munca impuse. Desigur, din aceasta sarlatanie oficiala contemporana au de profitat elitele sistemului. In dictatura, profitau cei plasati in varfurile institutiilor. In democratie au de profitat elitele financiare si, desigur, pe langa ele toata elita societatii platita direct de la buget. Toata lumea (sau aproape toata lumea dupa cum vedeti) prefera sa tina pliscul inchis in schimbul unui profit/salariu mai mare. Acesta este platit de fapt din presiunea superioara pusa pe umerii … muncitorului, sau, mai exact, a executantului modern de ordine  . Acelasi lucru se intampla si in cazul sclaviei clasice. Diferenta este facuta de aceasta minciuna gogonata practicata de institutiile statului.

Ei bine, introducerea acestor proceduri de complicare a chemarii in judecata a celor ce abuzeaza este menita sa obtureze accesul la justitie a omului simplu. Pentru el legile nu se aplica. Si asta este cel mai mare abuz, dincolo de aburelile total lipsite de importanta precum cea din zilele astea, respectiv daca presedintele sau parlamentul este indreptatit sa numeste procurorul general. Justitia contemporana este menita sa acopere noua sclavie democratica. Asa ca, tu protestatarule, iesi in strada pentru a corecta acest abuz, nu pentru faptul ca procurorul general va fi numit de parlament. Cere o societate echitabila unde toti sa aiba acces liber la justitiei, conform cu articolul 21 din Constitutia Romaniei privind accesul liber la justitie! Cere curatarea actului judiciar de aceste proceduri auxiliare care impiedica in fapt accesul la dreptate a abuzatilor inferiori care n-au bani sa-si angajeze un avocat in fata puternicilor!

E bine si cu cererea independentei procurorului general pentru ca toti sa raspunda in fata legii in mod egal conform faptelor lor. Dar fii destept si invata sa o ceri pana la capat! Cere alegeri electorale pentru el! Si atunci procurorul general chiar va fi independent. Chiar nu-ti dai seama ca procurorul general numit de presedinte ii acopera acestuia matrapazlacurile trecute si viitoare, la fel cum cel numit de parlament le va acoperi pe cele ale parlamentarilor?

Gabriel Baldovin