Pages

April 22, 2018

Dihania magica din odaie



Stiam ca are o latura diabolica ce ma putea sageta nemilos. La propriu. Nu stiu cine mi-a spus sa ma feresc de partea asta intunecata a ei, dar nu m-a ranit niciodata. Si mi-a ramas in amintire ca o fiinta foarte draga. A fost zana mea.

Nu reuseam sa-i scot decat suveica. Restul era un mister vizual, dar un teren familial tactil. Am invartit la pedala ei incat, daca era bicicleta, faceam cu ea ocolul pamantului. Scotea un sunet de roti de tren. Ii stiam maruntaiele precum o jucarie pe care o dezmembram cu pasiune intruziva. O cunosteam precum hainele din sifonier printre care ma ascundeam. La fel se ascundea si ea in ea insasi si devenea masa.

Am crezut ca o stiu ca pe mine insumi insa a avut un secret pe care nu mi l-a spus niciodata: cum functioneaza. Nu mi-as fi putut inchipui ca de fapt functionarea era insasi sensul existentei ei.



Deci asta facea acea suveica cand nu dormea in palmele mele...



N-am mai vazut-o demult si nu stiu ce mai face.





April 7, 2018

2 gogomanii crestine fata de celebrarea Pastelui



Prima dintre ele e insasi serbarea invierii in doua date diferite, catolicii intr-o zi, iar ortodocsii dupa o saptamana. Cam ce impresie poate asta avea asupra increderii in biserici si chiar asupra religiei crestine insasi? Pentru unul care nu stie cum se numește planeta pe care stam (cu raspuns "nu-s de aici"), sau care e surprins de întrebarea "unde se duce soarele noaptea"&



Dar cred ca o ajustare a spiritului si inteligentei contemporane a acestor pozitii traditional -ireconcilable intre doua biserici ar cam trebui facuta. Si asta cu atat mai mult cu cat papa a declarat recent ca teoria creationista nu se afla in conflict cu cea evolutionista a stiintei, si ca el, ca si altii, o accepta.



A doua este cea a "fugii din Egipt", si celebra despartire a apelor Marii Rosii, ca sa scape de "furia faraonului". Oricum metafora invierii lui Isus e cam greu de rumegat de catre spiritul logic. Si, in loc sa se multumeasca cu ea, fetele bisericesti trimit zilele astea o ofensiva de astfel de "metafore", printre care si asta a alergarii lui Moise si suita de catre faraon, desprinsa parca din textele maneliste. Faptul ca Moise ar fi avut asemenea puteri ma cam pune pe ganduri in privinta "fidelitatii" lui Dumnezeu... Adica hai ca Isus mergea pe apa ca e insusi fiul "sefului", dar si Moise...???

Nu exista nicio dovada istorica despre o astfel de talpasire. Dimpotriva, faraonul nu avea niciun fel de functie politica in ciuda numeroaselor neveste si sutelor de copii carora le era tata. Cel ce se ocupa de politica in Egipt era scribul, un fel de presednte si prim-ministru din zilele noastre. Pe langa probabilitatea minciunii cu secarea subita a marii ca sa-si faca Moise drum, mult mai gogonata e ideea ca sclavii egipteni ar fi fost asemenea celor greci si romani. Probabil ca sclavagismul egiptean a fost cel mai fair play din istorie. Desi au avut si ei campanii de cucerire asupra namibienilor si altor triburi nord-africane, egiptenii erau cei mai inapti militar dintre toate imperiile mari ale istoriei. De fapt, Egiptul antic e singurul mare imperiu care nu s-a dezvoltat prin cucerire armata de popoare, pe care sa le subjuge ulterior. Egiptenii s-au dezvoltat in urma ingineriei canalelor de irigatie care au preluat revarsarile Nilului si agriculturii care a avut o productivitate comparabila cu cea din zilele noastre. In scurt timp Egiptul s-a trezit cu un surplus de mancare care trebuia cumva consumat. Asa au creat ei piramidele de la Ghiza.

Multi dintre "sclavii" egipteni au venit de buna voie la munca. Si aici ma refer in special la polulatiile nord-africane. Pe atunci nu existau reclame de umulire a privitorului, asa cum se intampla astazi, prin care multi emigreaza ca sa intre "in randul lumii". Pur si simplu pe multi i-a indemnat sa mearga in Egipt lipsa de resurse din zonele lor native. Probabil ca asa au ajuns si multi semiti in Egipt. Si chiar daca au ajuns acolo in urma comertului cu sclavi sau a unor campanii de cucerire ale firavelor armate egiptene, totusi ei au trait foarte bine acolo tocmai datorita acestei abundente agricole. Faptul ca in imperiul vechi si cel mijlociu, soldatii egipteni erau neprofesionisti, adica niste tarani, spune totul despre "sclavagismul" egiptean. Nu exista niciun fel de dovada istorica despre revolte ale constructorilor in Egipt, asa cum au existat in Atena sau la Roma. Si e normal sa fie asa deoarece acesti sclavi adusi in Egipt de taranii militari le deveneau practic colegi in construirea de monumente.



Asa ca ideea cum ca faraonu' i-ar fi aletgat pe evreii antici prin fata blocului sa-i lege in lanturile robiei e trasa rau de par. Ceva adevar exista, dar nu in acest sens. Clima s-a schimbat si Nilul nu s-a mai revarsat ani de zile. Foametea a luat locul bunastarii. Plus de asta, auzind de legendarul imperiu, in Egipt au navalit adevaratii razboinici, asirienii si babilonienii. Acestia au contribuit decisiv la decaderea minunii egiptene. Ei bine, cam in acelasi timp se presupune ca ar fi fost si celebrul exod al lui Moise. E posibil ca multi dintre urmasii generaiilor de constructori semiti din Egipt sa fi spalat putina de frica prin delta Nilului. Orientalii nu aceau experienta de avansare in zone mlastinoase, si probabil ca nu i-au urmarit.

In orice caz, poti sa spui ca Moise a facut tunel prin Marea Rosie mai ceva ca Eurotunelul Paris-Londra, dar niciodata sa nu spui ca te-au alergat egiptenii sa te tina in robie. Aceasta civilitie e mult prea frumoasa pentru a se potrivi cu povestile razboinice din Asia Mica si apoi cu crimele urmasilor crestini ai lui Moise in intreaga lume.