Despre riscurile societatii contemporane

Am facut un video pe aceasta tema aici:



L-a tradus in engleza si i-am pus subtitrare, asa ca, daca va e mai usor sa cititi decat sa ascultati, acesta este textul integral din el!

Va salut. Vreau sa va vorbesc despre riscurile la care va expuneti in urma unor conditii stresante la locul de munca dar si alte riscuri ale societatii contemporane in general. Sistemul ne ademeneste cu bani sau alte beneficii, mai mult sau mai putin iluzorii, pentru a ne incadra intr-o ierarhie si a executa ordinele venite pe aceasta linie ierarhica. Dar nu se spune care sunt riscurile si care e statistica celor care reusesc sa iasa pe plus din aceasta experienta. Vorbesc atat din propria mea experienta pe care am trait-o, cat si din experienta altora pe care am cunoscut-o direct sau indirect, prin studiu.

Principalul risc, din care decurg apoi celelalte este starea de perpetua agitatie. Supraatentia. Entuziasmul excesiv. Eu am numit asta intr-una din cartile mele tulburare hiperstenica. O astfel de stare vine in urma unei prea mari concentrari, in special la munca. Excesul de atentie implica o nevoie de satisfactie, conform configuratiei noastre biologice. Suntem practic niste pradatori evoluati si practic avem aceeasi configuratie biologica ca si acestia. Pradatorul isi urmareste prada, e concentrat asupra ei. Atentia este fortata la o stare de expectativa. Acolo este concentrata energia psihica si cea fiziologica. Si aceasta explodeaza in efort, in sprintul vanatorii. Dupa care urmeaza satisfactia savurarii hranei. Cam asta este ordinea: intai atentia dupa care satisfactia. Una vine dupa cealalta. Dupa ce instinctul este satisfacut atentia animalului scade. Animalul se relaxeaza. Din pacate la om, in conditii de stres la munca atentia e abuzata. Suntem intr-o continua stare de alerta. Iar abuzul asta de atentie conduce la lacomie.

Exista 2 psihologi experimentali renumiti care in anii 1970 au facut studii pe sobolani si pe maimute. Mai exact, le-au administrat socuri mecanice si electrice. Am mai vorbit despre ei in vlogurile sau in textele mele precedente, de asemenea si in acesta o sa pun un link in descriere catre aceste studii si fiecare se poate dumeri. Ei au observat ca, in urma acestor socuri electrice si mecanice, aceste animale au dezvoltat o nevoie mai mare de consum, fata de restul de animale care nu primeau aceste socuri, in special o nevoie de consum in ceea ce priveste hrana si sexualitatea. Ei bine, la fel la fel se intampla si in cazul omului. De fapt stresul este un traumatism imaginat. Este un traumatism al amenintarilor, Dar care, chiar daca nu e pus in act ca si trauma, totusi psihicul, mintea noastra il percepe ca pe un traumatism real. Cu cat stresul e mai mare la munca si cu cat munca este mai periculoasa. Munca asidua si grea implica acest gen de abuz al atentiei si, evident, o lacomie generalizata in viata noastra.

Si ce aduce lacomia? Lacomia este Incapacitatea de a avea satisfactii normale si naturale, conform cu natura umana. Practic lacomul este la fel ca si dependentul de droguri, ca si narcomanul. Desi pe moment acesta are satisfactie in urma consumului, in timp el se obisnuieste cu doza, devine dependent de ea. In sensul ca, daca nu consuma drogul in cauza, intra in sevraj. El trebuie sa mareasca aceasta doza pentru a avea acelasi grad de satisfactie. Stiti povestea, o supradoza duce in mod invariabil la moarte. Cam la fel e si cu lacomul. Daca nu obtine mai mult de la lumea asta, practic el intra in sevraj, desi nu are nevoie urgenta de asemenea consum. Si, cu toate astea, lacomul se afla in aceeasi stare de insatisfactie precum animalul infometat. Si asta conduce la pervertirea a doua mari instincte umane, respectiv cel nutritiv si cel sexual. O sa le analizez in continuare pe fiecare: mai intai despre lacomia nutritiva: ea duce la foame constanta. Stomacul e plin dar totusi lacomul nutritiv simte in continuare foame. Ceea ce e anormal. E nenatural. Am trecut prin asa ceva atunci cand lucram intens. M-am ingrasat 20 de kg in cativa ani. Abia cand am iesit din acest mediu stresant si am ales un stil de viata mai echilibrat mi-am redus greutatea.

Vad din ce in ce mai multi oameni supraponderali pe strada. Ii incurajez si la fel va incurajez si pe dvs., cei care priviti acest video, sa faceti sport. Dar nu e suficient doar sport, din pacate. In primul rand va recomand iesirea din aceste medii stresante care va ademenesc cu diferite satisfactii mai mult sau mai putin iluzorii. Degeaba tineti dieta ca sa slabiti daca lucrati intr-un astfel de mediu stresant! Amenintarile pe care le primiti voalat pe aceasta linie ierarhica de transmitere a ordinelor in care sunteti inscrisi va vor aduce agresivitate. Iar aceasta agresivitate se manifesta in general si prin suprasecretia de suc gastric din stomac. Corpul crede ca sunteti deja la vanatoare si se asteapta sa il hraniti. Stomacul practic se pregateste pentru savurarea hranei ce urmeaza. Desigur, asta inseamna ca va va fi continuu foame, daca lucrati in astfel de mediu plin de amenintari. Asa ca n-are nici un sens dieta fara un loc de munca echilibrat, in care sa nu cadeti prada acestor amenintari continue. O infometare prelungita chiar va poate aduce riscul ulcerului gastric si practic imbolnavirea si mai mare, din cauza unei prea mari aciditati stomacale urmata agresivitatii care se dezvolta in dvs. datorita mediului stresant. Medicina psihosomatica a aratat cu exemple concrete si statistici ce legatura exista intre stres si ulcerul gastric. De fapt toate bolile, exceptand pe cele mostenite si cele cauzate de contactul cu substante toxice sunt conditionate de un stil de viata stresant. Stresul duce la boli fizice. Este o realitate. Iata ca banii in plus pe care ii luati de la job nu vor putea sa va ajute prea mult. Practic vor merge inapoi la repararea sanatatii pe care vi-ati subrezit-o. Pe termen lung castigul mai mare in conditii de stres nu inseamna nimic. De fapt inseamna doar pierdere. Aduce doar lacomie. Adica perpetua insatisfactie, nemultumire de sine si de anturaj. Cei apropiati se simt agresati de nemultumirea asta dvs. Si apoi nu va mai doresc la ei in anturaj. Asa ca pana la urma lacomia asta aduce insingurare, desi ar trebui sa… sau credeti dvs. ca v-ar aduce … eu stiu...o mai buna primire din partea anturajului.

Mai departe o sa vorbesc despre… Cam atat despre lacomie nutritiva. O sa vorbesc in continuare despre celalalt instinct pervertit de lacomie, respectiv cel sexual! Si o sa incep cu problemele pe care le aduce in instinctul sexual feminin; acesta este selectiv, cauta masculul cu cele mai bune calitati, conform cu interesul puiului de supravietuire, care de fapt a creat acest instinct feminin sexual. Specia umana nu mai are intr-adevar probleme de supravietuire. Suntem de departe varful latului trofic. Probabil ca am fi printre ultimele specii care ar pieri de pe acest pamant in conditii vitrege. Insa, evident, cu toate acestea, instinctul sexual feminin a ramas la fel de selectiv si va ramane in continuare. Pentru ca urmeaza functia lui animalica, biologica. Ei bine, la femei lacomia sexuala se manifesta cumva diferit; prin trairea angoasanta a sperantei de a fi partenera unui barbat din inalta clasa. Si chiar daca femeia apartine inaltei clase sociale, totusi isi doreste un zeu ca partener. E nemultumita de partenerul specific clasei din care ea provine. In lipsa unui astfel de barbat lacomia sexuala feminina conduce la raceala fata de partener si in final la frigiditate. E paradoxal. Ea absurd. Dar asa se intampla. Unele femei ajung sa practice un soi de prostitutie mascata in cautarea unui astfel de partener ideal si sa piarda practic mult timp din viata.

E normal pentru instinctul sexual feminin sa vrea constant ceva mai bun, sa vrea ceva superior. Dar e anormal sa se retraga intr-un astfel de turn de fildes emotional si sa-l astepte acolo pe fat frumos. Ceea ce, desigur, conduce la ruperea relatiei cu partenerul actual, care si el are problemele lui. Urmeaza sa vorbesc si despre lacomia sexuala masculina de aici incolo. La barbati asa ceva conduce la plictiseala fata de partenera, fata de comportamentul sexual normal, si tendinta spre excentricitati sexuale. Cel mai putin sever dintre … cea mai putin severa pervertire a lacomiei sexuale masculine este poligamia. Adica dubla relatie iubita-amanta sau sotie-amanta. Adica in principiu o relatie sexuala cu o a doua femeie. Si aici apar problemele pentru ca sunt rare femeile care accepte din postura de iubite sau sotii asa ceva. Iar daca femeia afla, atunci relatia se distruge sau ea se inchide in sine, ceea ce inseamna acelasi lucru. Iata ce probleme pot aduce atentia suprasolicitata, stresul si lacomia! Practic sunt 3 lucruri intr-unul singur.

Si aici a vrea sa fac o mica paranteza in privinta culturii prostitutiei care se promoveaza la emisiunile cu pitipoance, si care atrag tinerele fete naive! Riscul catre o astfel de mentalitate a prostitutiei practic ne ameninta ca si natiune. Nu exista nimic mai grotesc pentru o natiune decat o gramada lasciva de barbati care fluiera pe strada dupa o femeie imbracata special si ea provocator pentru a atrage un client cu o masina scumpa. Deci ea cauta pe unul cu o masina scumpa si in spatele ei o gramada din asta amorfa de barbati libidinosi care o fluiera si incearca sa o seduca, sa ii atraga atentia. Din pacate catre asta riscam sa ne transformam ca natiune. Si tinerele fete sunt ademenite la o viata aparent usoara prin vanzarea trupului. Dar ele nu stiu ce risca. Spre exemplu, cazul Caracal poate sa se repete catre o astfel de fata educata in astfel de mentalitate. Chiar daca nu veti intalniti asa ceva pe viitor, un sadic din asta ucigas, esecul personal pe termen lung este mai mare in cazul prostituatelor decat in oricare alta profesie. Si, din pacate, sistemul social iar nu povesteste despre statisticile vietii prostituatelor. Desi pare ca le ridica din saracie, totusi prostitutia le duce pe multe la marginalizare, la dependenta de droguri, la moarte prematura. Astea sunt riscurile. Asa ca uitati, tinerelor fete de aceste emisiuni! De fapt, pentru toata lumea, uitati de televiziune in general! Pentru ca sunt putine emisiunile care contin adevar. Sunt atat de rare incat chiar nu merita riscat si uitat la ele. O sa revin un pic mai jos la dependenta de TV si de presa. Am tot vorbit despre asa ceva si inca voi continua pentru ca presa a ajuns un instrument al dezumanizarii si al manipularii.

Deocamdata n-am terminat subiectul sexualitate dereglata. Lucrurile pot fi mai grave decat poligamia nemarturisita si neacceptata de partenera. Dupa cum spuneam, poligamia asta este cea mai usoara forma de lacomie sexuala. Dar ea poate duce la predispozitia pentru comportamente sexuale si mai excentrice. De fapt intregul spectru de tulburari ale libidoului are la baza tocmai aceasta stare de constanta supraexcitatie ce vine de la abuzul de atentie datorat stresului. Am facut in trecut un video despre predispozitia psihopatologica spre sexualitate anala in care cad cei care activeaza in domenii represive cu un inalt grad de stres precum justitia, Politia, Armata. O sa-l pun in icoanele de sugestie de la finalul acestuia, sau chiar in descrierea lui. In forma extrema, acest sadism moderat al satisfactiei sexualitatii anale, preferinta pentru sexualitate anala, poate deveni unul ucigas precum cred ca s-a intamplat in rapirea celor 2 fete de la Caracal, plus cea decapitata in Parcul Romanescu in 2017 din Craiova de care nu se spune nimic pentru ca sistemul are cumva intentie si are interes sa ascunda lucrurile astea si sa convinga cetatenii ca acolo e vorba ori de iluzoriul butoi ori de trafic. Insa statisticile nu se adeveresc. Nu insist acum pe acest subiect. O sa pun unul dintre articolele mele in descrierea acestui video spre ceea ce cred ca s-a intamplat la Caracal. Iata ca riscurile de a transmite urmasilor dvs. astfel de configuratii psihopatologice extreme ii face si pe ei practic niste victime. Pentru ca daca libidoul se perverteste formal in asemenea masura incat sa aiba satisfactie doar ucigand femei, e clar ca aceasta nevoie morbida nu poate fi pusa in practica la fel cum poate fi pusa in practica o satisfactie normala. Practic un astfel de urmas cu predispozitii sadice din astea extreme, ucigase, nu are satisfactia sexului normal. E ca un om necasatorit care cauta partener. Asta riscati la urmasii dvs. prin expunerea indelungata la conditii de munca stresante.

O alta tulburare a libidoului conditionata de expunerea parintilor sau predecesorilor la conditii de stres este homosexualitatea. Nu o consider o lucrare a diavolului sau vreo boala contagioasa. Nu mi-as certa copiii daca ar avea asa ceva. Homosexualitatea nu este echivalenta cu lipsa de calitate umana. Multi homosexuali au creat lucruri remarcabile in istoria umanitatii. Insa chiar in cele mai tolerante tari din pacate ei risca sa fie blamati si marginalizati. Si situatia asta nu se va schimba prea curand. Asa ca e mai comod sa fii normal, chiar din punctul de vedere al vietii sexuale e mai comod sa fii normal. De asta e de preferat sa fii normal. O viata stresanta aduce si acest risc pentru urmasi cu orientare sexuala spre acelasi sex. O sa revin in viitor cu un video special dedicat acestei teme fata de ceea ce cred eu ca sunt cauzele homosexualitatii. Ea are legatura in mare parte cu stresul si suprasolicitarea atentiei noastre, adica cu hiperstenia pe care acest mediu o implica si pe care in general homosexualii le mostenesc de la parintele de sex opus. Din aceasta cauza libidoul lor e modelat in spiritul libidoului supraexcitat al parintelui de sex opus, ceea ce duce la preferinta pentru acelasi sex. Pentru ca de fapt homosexualul are in el conformatia libidoului parintelui de sex opus pe care il mosteneste. Deocamdata nu vreau sa insist mai mult pe aceste asertiuni, tin doar sa recomand celor mai tineri sa va alegeti partenera sau partenerul sexual cu intensitate libidinala apropiata de a dvs. Nu sa fie un partener hiperactiv iar celalalt plat. Incercati sa gasiti asemanari! Barbatul are de multe ori un libido ceva mai puternic. Dar nu trebuie sa fie mult mai puternic. Si e valabil pentru ambele sexe. Ca sunt barbati cu libido plat si, de asemenea, femei cu un libido foarte activ, hiperlibidinale. Cam astea sunt riscurile de deformare libidinale ale conditiilor de viata stresante, in mare. Desigur, tot spectrul tulburarilor libidinale pana la urma, la fel ca si spectrul tulburarilor psihice din care cele libidinale fac parte, pleaca de la aceste 2 mari cauze pe care le-am mentionat anterior, respectiv hiperstenia si traumele inregistrate de la urmasi sau din propria experienta.

Predispozitia asta spre lacomie conduce si la tendinte criminale. Acestea pot fi puse in act si atunci urmasii celor care traiesc in conditii stresante pot dezvolta comportamente antisociale. Sau, impreuna cu predispozitia libidinala excentrica, pe fondul unei educatii in spiritul cinstei sau onoarei, acestea pot conduce la depresii. Depresia consta intr-un conflict intre predispozitiile inconstiente ale temperamentului si cele educate ale caracterului. Sunt unele depresii care demonstreaza ca in strafundul lor exista lacomie. Acesta e cazul episodului maniacal din ceea ce se cheama astazi tulburarea Bipolara. Se numea in trecut Psihoza Maniaco-Depresiva. In timpul acestui episod maniacal, depresivul practic subiectul e foarte activ, doarme putin, se implica in jocuri de noroc, in scandaluri, in petrecerii continue. Deranjeaza vecinii. Se poate extrapola un astfel de fond psihopatologic mai sever sau mai usor la toti depresivii. Prevalenta tuturor depresiilor in randul populatiei este uriasa. Conform OMS 27 % din populatia occidentala sufera de diferite forme de depresie, mai severe sau mai usoare. Am mai vorbit despre asta si in textele mele si in alte video-uri pe care le-am facut. O sa pun sursa acestei informatii in descrierea acestui video, de asemenea.

O forma adiacenta a depresiei este alcoolismul; alta problema. Alcoolul este un drog ca multe altele, care inveseleste starea mohorata a depresivului. De fapt orice medicament impotriva depresiei, ma refer aici la medicament farmacologic, pentru ca exista si psihoterapie; orice medicament farmacologic este de fapt un drog oarecare mai mult sau mai putin diluat. Din aceasta cauza medicamentele antidepresive pot crea dependenta asemenea drogurilor autentice. Alcoolismul este exact asa ceva. Alcoolicul incearca sa scape de depresie, in mare parte dintre alcoolici. Depresivul consuma alcool pentru ca alcoolul cel mai accesibil drog, pentru a-si reduce starea depresiva. Si iata ca, din depresiv ajunge alcoolic, dependent de alcool. Conform unui studiu facut de aceeasi OMS publicat in 2014, Romania se afla pe pozitia a 5-a in lume la consumul de alcool pe cap de locuitor. Intrebati-va bunicii si unchii, persoanele in varsta la care ajungeti, sa … cu care aveti contact la un moment dat, cati alcoolici au cunoscut ei in tinerete! Si acum cautati intre cunostintele dvs., cautati printre colegii de scoala sau de facultate sau printre vecini si vedeti ce statistica iese sub propria dvs. experienta!

Cam asta aduce din pacate civilizatia si „bunastarea”. Iata ce riscuri aduce excesul de atentie! Ca de acolo se pleaca. Hiperstenia asta este de fapt una dintre cauzele generale ale tulburarilor psihice, alaturi de cele traumatice dupa cum am spus, adica accidentele, loviturile, batai repetate, atacuri din partea animalelor salbatice, si tot ceea ce poate fi traumatic. De fapt toate tulburarile psihice, dupa cum am spus, se reduc la aceste doua mari cauze: adica traumatismele si excesul de munca. Va dati seama ce mare capcana este aceasta cultura a lacomiei care s-a instaurat la noi dupa anii 1990? Intelegeti ce riscati pentru copiii dvs. si mai ales pentru urmasii dvs.? Toti banii pe care ei vi-i dau si cu care sunteti ademeniti in acest urias angrenaj de manipulare nu pot apoi acoperi gaurile lasate.

Sistemul capitalist se dovedeste astfel a fi mult mai draconic decat dictatura comunista. De fapt traim intr-o dictatura militara orchestrata de marile corporatii prin spioni pe care serviciile secrete ii au infiltrati in toate institutiile, in toate domeniile. Libertatea personala, desigur, intr-o astfel de lume de spioni este o iluzie crasa, mai gogonata decat iluziile Evului Mediu. Comunismul a ucis cu sange rece elita intelectuala si cateva mii de dizidenti. In rest, ceilalti cetateni aveau doza lor de libertate; in afara de locul de munca, in principiu originea sclaviei moderne, a abuzului de ordine si de supunere a omului. Insa dupa aceea aveau libertatile lor. Din pacate astazi multi lucreaza acasa fara sa isi dea seama, gandindu-se incontinuu la job, la problemele de acolo. Multi in timpul liber sunt ascultati. Practic si se face un dosar in timp ce ei cred ca sunt liberi. Din cauza asta capitalismul ucide incet si sigur prin aceste boli generalizate in corpul larg al societatii si prin suferintele psihice imense. Moartea produsa de capitalism e lenta si mult mai dureroasa decat executia rapida a dictaturii. Dezvoltarea medicinii ne poate prelungi viata, insa asta e o viata de embrion artificial ca in filmul Matrix. Moartea directa, brutala se intampla intr-adevar mai rar. Insa la fel e si viata. Viata autentica a devenit rara sub acest urias razboi informational de manipulare. Ce avem acum este mai curand o carpire medicamentoasa a unei vieti muribunde. Cam asta traim in momentul asta. Diferenta dintre dictatura si capitalism e aceea ca victima e mai eficient convinsa ca a fost vina ei pentru ca a trait un stil de viata nesanatos si s-a imbolnavit. Aceeasi blamare a victimelor care se manifesta si in alte contexte. Daca, in dictatura vinovat de distrugerea vietilor era ala care apasa pe tragaci si cei care au dat ordinele, dimpotriva, dupa cum a observat-o foarte precis un mare filosof francez, respectiv Michel Foucault, intre cei 2 s-au interpus o gramada de alte institutii in asa fel incat vina practic e de neobservat. Practic aceasta ierarhie a devenit mai colorata, mai diversificata, cu o multime de interpusi. Si fiecare dintre acesti pioni ai ordinelor te incolteste, te indreapta spre astfel de alegeri proaste in viata. Foarte putine dintre ele iti spun si despre aceasta capcana a manipularii. Evident, este impotriva telului lor, interesului lor ca tu sa servesti si sa executi ordinele. Stiu ca, ajuns la sfarsitul vietii sau undeva, pe patul de moarte sau intr-o boala din asta cronica lunga, crezi ca e vina ta, nu poti sa vezi in acest lant de ierarhie cine te-a indemnat spre asa ceva, nu poti sa vezi acest aparat urias de propaganda si manipulare. Esti confuz in urma influentei atator institutii si in final dai vina asupra ta pentru ca n-ai fost suficient de destept incat sa alegi mai bine.

Desigur, sistemul social nu va spune despre aceste riscuri, dupa cum cred ca la fel nu spune despre ce s-a intamplat la Caracal, despre adevaratul faptuitor pe care il ascunde sub interfata acestui Dinca. Sistemul social actual vrea doar sa va foloseasca pe post de sclavi. Vrea sa munciti cat mai mult, cat mai eficient. Vede doar profitul si face orice pentru a atinge maximul, un profit din acesta cat mai mare. Vrea sa fiti cat mai pofticiosi pentru a va satisface placerile multiple si perverse contra unor servicii de subordonare intr-o astfel de ierarhie toxica, de comanda. Sistemul social actual e sadic, mult mai sadic decat cel al dictaturii. El nu se gandeste la consecintele pe termen lung ale acestei practici, ci doar la satisfactia sa momentana de a va transforma in niste robotei agitati si lacomi, fara timp de socializare, si mereu nemultumiti de sine si propriul anturaj. Democratia actuala e o mascarada precum cea mimata de dictatura comunista. Cei mai in varsta si-aduc aminte ca si atunci se mima votul. Televiziunea si presa in general sunt, la fel, instrumente de manipulare si propaganda, la fel ca si atunci cum erau pe timpul dictaturii comuniste. Diferenta fata de propaganda facuta atunci e ca cea de acum se face cu pornografie, cu explozii, cu umor si cu tehnologie, cu 3D, cu tot felul de minuni din astea. Dar minciunile sunt cel putin la fel de gogonate ca pe atunci, din pacate. Asa ca, uitati de politica pentru ca totul e manipulare! Si va pierdeti timpul cu ea si memoria. La TV se promoveaza mentalitatea celui sau celor care pompeaza publicitate in aceste TV. Exista alternative. O multime de psihologi si psihoterapeuti si-au deschis canale de youtube. Chiar daca nu va regasiti in cazurile descrise de ei, totusi urmarindu-i, puteti gasi ceva mai util si mai interesant decat ce e la TV. Evitati-i pe cei care merg la TV, eventual platesc pentru asta, pentru ca ei practic sunt deja angrenati de aceasta mentalitate a profitului! De asemenea, exista canale de youtube cu continut in spiritualitate si in religie. Asa ca decat sa ramaneti inchistati in mentalitatea asta, in manipularea media si mentalitatea profitului care va inrobeste mintal, mai bine urmariti aceste canale si sunteti mult mai castigati!

Eu zic ca astfel de riscuri merita doar intr-un singur caz: anume pentru performanta in sport, in stiinta, in tehnologie, in cultura. Riscurile raman si in aceste domenii: marile genii au trait insingurate si de multe ori fara urmasi precum Nicolas Tesla, de exemplu. Dar cumva sacrificiul lor se regaseste in dezvoltarea materiala si spirituala a umanitatii de mai tarziu. Dar dvs. care lucrati in constructii sau in agricultura credeti ca veti aduce astfel de aport? Nu. Sunteti pur si simplu niste piese in acest angrenaj care pot fi oricand schimbate si aruncate la gunoi. Nu merita. Nu va zbateti in Occident sau chiar in Romania pentru ca sa va faceti palate pentru copiii dvs. Cu acest stil de viata practic ei o sa va vanda aceasta casa pe alcool sau pe droguri. Si ce-ati rezolvat? Unde ati ajuns? Era mult mai bine daca ramaneati cu ei, ii cresteati impreuna si ii educati in spiritul modestiei si a cumpatarii. Asta e ceea ce va recomand. Va recomand renuntarea la mentalitatea lacomiei. Desigur, averea e buna daca vine pe fondul unui efort minim. Si cam asta se intampla cu stapanii care profita la maxim de pe urma muncii voastre. Ei stau prin vacante exotice si voi hamaliti pe la firmele lor, pe la mosiile lor. Desigur, ei sunt destepti. Isi traiesc viata la maxim prin ceea ce se poate. Voi insa ati ales gresit. Bunurile materiale si banii aduc satisfactie doar pe termen scurt. Dupa aceea te obisnuiesti cu ele si traiesti practic la fel cum traiesti si cu bani putini. Vad ca de la o buna bucata de vreme incoace in Romania se foloseste cu sens negativ apelativul „saracule!”. Sigur, saracia nu e de dorit decat de cei ce iau ad litteram maxima crestina zisa de Hristos probabil „Fericiti cei saraci cu duhul”. Ma rog, cei care cred in asta pot sa traiasca ei in saracie, cum doresc. E bun pentru cei care decid sa si traiasca un stil de viata… sa se retraga din lume si sa se multumeasca cu foarte putin. Dar, ca specie dominanta in lume, noi suntem programati spre detinere si control al unei proprietati oarecare, al unui teritoriu. Deci iata ca trebuie gasita linia mijlocie. Nu e bine intr-o saracie extrema dar nici Insa lacomia nu va face nici pe departe bogati. Dimpotriva! Comportamentul lacomului e de fapt tot unul de sarac. Din cauza asta, cei ce folosesc acest cuvant sunt niste bieti membri ai clasei de mijloc si nu niste bogati, asa cum se viseaza ei si cum vor sa fie tratati de catre ceilalti.

O sa revin in viitor cu detalii pentru fiecare categorie sociala despre cum este optim sa traiasca. Deocamdata ma opresc la aceste lucruri generale. Cam atat despre acest subiect. Cand am sa fac acel video o sa-l vedeti probabil in coltul din stanga sau din dreapta al acestui video. Va rog sa share-uiti, sa recomandati acest video catre cei care sunt foarte prinsi in aceasta capcana a manipularii, sa-i ajutam sa iasa de acolo si sa ne salvam practic mentalitatea noastra, inca neafectata, inca nemurdarita, neintinata de aceasta cultura a profitului care, iata ne distruge vietile. Multumesc pentru atentie! O zi faina va doresc!

Experientele pe maimute si sonolani: Hinde, Robert A. - "Animal Behaviour: A Synthesis of Ethology and Comparative Psychology" New York: Miller, N. E. (1960). - „Learning resistance to pain and fear: Effects of overlearning, exposure, and rewarded exposure in context”. Journal of Experimental Psychology, 60(3), 137-145.

Raportul OMS privind prevalenta de 27% a depresiilor poate fi vazut aici :

Ipoteza cenzurata de autoritati privind tragedia de la Caracal: 

Gabriel Baldovin