Cinismul: principalul criteriu al angajării în Poliţie

 

Pe fondul fâsăielii panicii cu infectările record cu noua tulpină Omicron, care nu mai sperie pe nimeni, presha liberă a dat-o tacticos în ştirile de la ora 5, despre cum ne apără pe noi Poliţia de infractori şi clanuri. Descingere la clanul Duduială, doi adolescenţi l-au înjunghiat pe al treilea, Poliţia Capitalei solicită sprijinul populaţiei pentru găsirea unei tinere de 25 de ani, şi multe altele. Toate acestea sunt menite să contracareze imaginea de ucigaşi a Poliţiei, după ce un poliţist aflat în timpul serviciului, a spulberat o copilă, rănind pe a doua, în timp ce gonea la volanul unei maşini de poliţie fără să-i pese de cine mai participă în trafic. 

Primul lucru pe care l-a făcut acest criminal de lux a fost să dea repede drumul la girofar, gata pentru o construire a unui caz de blamare a victimei. Pentru că, în aroganţa sa poliţienească, mini-Garcea nu s-a mai deranjat să pornească girofarul. O viaţă a unui vierme ucis pe stradă nu merită disconfortul de a păsa un nenorocit de buton… Acum că tot s-a întâmplat „necazul”, hai să dăm şi drumul la girofar post-factum! Deci, da, fetiţele erau de vină pentru că au ignorat trecerea alteţei legale cu organu’ mare, şi, în loc să plece capul şi să se închine, s-a grăbit să treacă. După aceea, o gaşcă de băieţi buni la comuniculare au şi venit repede cu dezinformarea despre cum se afla poliţistul în misiunea de a proteja şi servi cetăţeanul cu o porţie de eternitate. O serviţi aici sau vi-o dau la pachet?

Alt doilea lucru pe care poliţistul bestial l-a făcut după accident a fost să-şi sune şefii şi să le ceară să trimită un echipaj „de extracţie”, pentru că între timp se adunaseră câţiva oameni, care deja ameninţau să-l linşeze. Cetăţenii care s-au adunat la faţa locului au sunat la 112, şi asta s-a văzut din live-urile de pe Facebook făcute de unii dintre ei, între timp şterse de această oribilă platformă de social media. Se auzea clar acolo cum oamenii îi reproşează faptul că n-a sunat la urgenţe ci la şefii lui pentru a cere sfaturi în privinţa persoanei lui. În 3 minute deja o brigadă mobilă a venit şi l-a scos din situaţia periculoasă. Pentru că, da, viaţa lui e mult mai importantă decât vieţile viermilor care vor să-l sfâşie…

Însă cel mai hidos lucru pe care l-a făcut acest criminal în această situaţie a fost să o împingă pe copilă cu piciorul ca pe o marfă, ca pe porcul tăiat de Crăciun, spre a vedea dacă mai trăieşte. N-a vrut să pună mâna, ca să nu lase amprente, probabil, în perspectiva unor muşamalizări ulterioare. Sau – cine ştie? – i-o fi fost scârbă de „viermii ăştia” … Nici un fel de remuşcare, nici un fel de ezitare în comportamentul său, aşa cum se vede în filmări, asemenea unui comerciant care-şi verifică starea mărfii. „Sunt poliţist bestial şi arogant – dă-mă drq ! – nu mă cobor la nivelul ei. Ea să se ridice dacă vrea să îi fie recunoscută viaţa!”

La câteva zile după accident, au apărut nişte înregistrări în care poliţistul se arată extrem de afectat de întâmplare, repetă cuvintele fără sens, în intenţia de a da astfel impresia că evenimentul l-ar fi marcat profund. La fel cum au contrafăcut înregistrările audio ale Alexandrei Măceşanu sunând la 112 , pot paria că în acelaşi fel au fost cosmetizate şi acelea. În loc să găsească nişte căi de consolare a familiei, eventual cu prezenţa şefului poliţiei care să suporte chiar nişte ouă în freză venite de la cetăţeni, sistemul acesta eugenic s-a apucat să dea ştiri despre cum se caută un suspect care l-ar fi ameninţat cu moartea pe poliţistul ucigaş, cu trimitere directă la tatăl fetiţei ucise, care, într-un interviul luat ulterior, declara că aceeaşi soartă ar trebui să aibă şi acesta. Adică asta e grija ta ca sistem eugenic? Să ameninţi tatăl devastat de durere spre a nu-şi face singur dreptate? Băi jegurilor neo-securiste? Cum dracu’ vă puteţi suporta? Ce dracului de lume vreţi voi să creaţi cu două specii de oameni, unii vânători şi alţii pradă?



(Editare ulterioară: La 8 zile după groaznica crimă cu premeditare, la sugestia băieţilor de la „comunicare” odată cu amploarea mediatică a cazului, poliţistul bestial avenit cu o scrisoare de scuze familiei îndoliate. )

Susţin justiţia soft a iertării propovăduită de Isus sau ţările nordice faţă de criminali. Însă principiul ei este acela ca omul care a săvârşit crima să înţeleagă că şi el ar fi putut deveni victimă a răzbunării sistemului social, sau a membrilor familiei persoanei ucise, dar aceştia au trecut dincolo de acest nivel. Dar când tu un sistem social devii din ce în ce mai criminal, de fapt te cobori pe această scară etică, nu urci către desăvârşire morală. Sub aspectul unei justiţii umaniste tu ascunzi cel mai radical sistem eugenic post-natal, în care tot felul de descreieraţi îşi pun în act pulsiuni psihopatologice care mei de care mai antisociale. Ne aducem aminte cum ani de zile poliţia l-a protejat pe celebrul pedofil , până la urmă prin de investigaţiile personale ale familiei copilului abuzat.

Pe fondul creşterilor nemulţumirilor sociale şi clocotului revoltei, poliţia şi instituţiile represive în general, angajează astfel de sadici pentru care lumea e o jucărie făcută spre a-i distra pe ei. Cu cât eşti dispus să omori pe cineva, cu atât sistemul te foloseşte în propriul interes în înăbuşirea unei potenţiale revolte sociale. De aceea astfel de indivizi sunt angajaţi în Poliţie. Poliţia şi instituţiile represive sunt mita pe care bancherii o fac faţă de popor pentru dreptul de vâna oameni. Avem rude sau cunoştinţe care lucrează în aceste instituţii, şi, de dragul lor, tindem să credem că acestea ar fi de fapt de partea noastră, pe când ei sunt sursa răului în societate.

Gabriel Baldovin