După ploaia de azi mi-am dezactivat ro-alert-ul

Prima dată când am avut o sperietură ro-alert, a fost în perioada guvidelui, prin vara lui 2020, când un mesaj text asociat cu un zgomot supărător de alarmă ne-a spus tuturor să stăm în case. Eram la ţară, într-o linişte deplină, şi mesajul ăsta mi-a scos inima din piept. De atunci am mai primit asemenea mesaje de vreo 4-5 ori, total inutil. Odată pentru că ar fi luat foc nuştiu ce fabrică. Apoi că ar fi un urs printr-o staţiune din Valea Prahovei. Şi tot aşa, nişte ştiri din astea, care, pe fondul abandonului dependenţei de televizor, se transmit acum în formă de mesaje nesolicitate, în mod extrem de agresiv. Dacă nu le mai ţin minte pe restul, ăsta e un indiciu că vizau pericole minore. Era cumva fabrica aia pusă pe stradă, şi m-ar fi ajutat să nu merg pe acea stradă? Într-o fabrică se intră cu legitimaţia, deci nu prea aveam cum să ajung acolo, lăsând la o parte că ştiu şi eu să fug de temperaturi ridicate. În ceea ce priveşte ursul, alarma s-a dovedit falsă, nici un urs n-a fost zărit în zonă.

Cum astfel de mesaje sunt date de pe undeva de la STS, până ajung ei să afle că acolo e un pericol, poate că deja a trecut, aşa cum s-o fi întâmplat şi cu ursul. Acum am primit o alertă pe telefon pentru o ploaie de vară. Nu m-a speriat tunetul cât m-a speriat ro-alert cu cretinitatea asta de mesaj de vijelie. La ce bun un mesaj din ăsta? Adică eu n-am mai văzut ploaie şi nu ştiu să citesc în stelele norilor că vine ploaia? Apoi alerta vine la 30 de minute după ce s-a potolit. Mersi...

Băieţii de la butoane fac pe proştii, mimând că n-ar ştii că n-am fi totuşi atât de idioţi. Om fi idioţi că acceptam o astfel de societate, dar nu atât de idioţi încât să nu ştim să ne ascundem dacă vedem semne de ploaie, încât să avem nevoie de ro-alert pentru asta, ca un fluierat al ciobanului faţă de turma ce se îndreaptă spre o prăpastie.

Interesantă e ipocrizia asta cu presupusa grijă pe care sistemul eugenic mimează că o are faţă de cetăţean. Nu faci ro-alert faţă de pericolul de a muri în spitale, de alte boli decât cea pentru care ai venit să te tratezi. Nu faci ro-alert pentru nişte puşti care pleacă iarna pe munte fără echipament. Nu faci ro-alert faţă de femeile care lucrează pe inserate, pe un salariu de mizerie, care riscă să fie răpite din staţiile de transport în comun, că n-au bani de taxi. Nu faci ro-alert faţă de scăderea natalităţii, aflată la jumătatea mortalităţii, care ameninţă însăşi naţiunea. Dar faci ro-alert de ploaie... Unde o să se ajungă? La alertă de vânt, caniculă, dimineaţă şi orice? Şi tot ar fi bine şi aşa dacă prognoza meteo ar fi şi ea cât de cât realistă. Dar ştim că nu pot fi prognozate cu acurateţe decât evenimente meteo de lungă durată.

Dar, nu, în spatele acestei griji se ascunde o nevoie sadică de a panica, în scopul profitului economic, aşa cum a funcţionat din timpul sclavagismului clasic. Dacă alerta în cauză ar fi nimerit chiar în timpul trăsnetului, probabil că nici n-am fi observat-o. Dar ea e menită să te trezească din liniştea ta intimă precum o sirenă în timpul războiului. Trăim timpuri în care panica a ajuns un capital, asemenea banilor. Cu cât mai speriată e piaţa, cu atât mai mare profitul. Nu te poţi relaxa în lumea asta precum un animal de pradă, ce aşteaptă mereu prădătorul ascuns după o movilă sau un tufiş. Trezeşte-te din ploaia feerică, sclavie, şi du-te la muncă, să nu te ia inundaţia!

Am intrat prin setările telefonului şi am văzut că nu ai opţiune de "silenţios" pentru aceste notificări. Ori vrei notificare, ca să te scoale din moarte clinică, ori deloc. Dacă notificările pentru aplicaţiile telefonului au variantă silenţioasă, dimpotrivă, asta n-are. Pe lângă opţiunea de silenţios, poate că astfel de notificări ar trebui să aibă sunet de crescendo, pornind de la un volum mic. Dacă tu eşti atacat de un hoţ sau te ascunzi de un animal periculos, atunci astfel de mesaj îl alertează şi pe acesta şi alerta te demască singură. Dimpotrivă, un mesaj cu sunet în crescendo, sau silenţios, poate fi oprit şi astfel evitată această problemă. Ro-alert ar putea să devină cu adevărat util, dacă ar funcţiona precum Waze sau alte aplicaţii de ghidaj în călătorie. Orice fel de schimbare a regularităţii drumului sunt anunţate de către cei ce trec pe acolo. Oricine poate semnala prezenţa unui obstacol pe carosabil, care poate confirmat sau nu de restul de participanţi la trafic. Există modelul, dar na, interesul este terorizarea cetăţeanului, nu ajutarea lui. Aşa că ia ia tu o dezactivare, Ro-alert, că de 2 ani văd că te plictiseşti! În 2 ani m-ai speriat de 4-5 ori, şi de ajutat concret, niciodată. Când acest serviciu va fi făcut cu respect pentru cetăţean atunci am să-l reactivez. Până atunci va rămâne inactiv.

Gabriel Baldovin

Drogurile şi excesul de muncă

Zilele astea e mare scandal la televizor despre un tânăr mort din cauza unei supradoze la un festival. Pentru publicul neinformat, o astfel de ştire e menită să lase impresia că un astfel de eveniment este excepţional. Dacă ne uităm pe raportul Agenţiei Naţionale Antidrog din 2020 , pagina 133, observăm că numărul morţilor anual direct asociate consumului de droguri este de ordinul zecilor. În 2019 au murit 46 de oameni. Pe lângă aceştia, o mulţime de dependenţi de droguri de mare risc zac prin clinicile de dezintoxicare. Prin urmare, poblema drogurilor este mult mai mare decât o ştire ca asta o conturează în mod mincinos.

Şi cum pe lângă o minciună se poate strecura şi a doua, televiziunile trâmbiţează la unison despre presupusa incompetenţă a poliţiei, în particular, şi instituţiilor represive, în general, pentru prevenirea consumului . Nu ştiu ce general, sau vreun posesor de nuş’ ce grade or avea ăştia, e sunat şi luat la 3 păzeşte la cacealma de jurnalişti, cum că de ce nu se face nimic. La care el răspunde că, „staţi aşa!", că „noi avem infiltraţi în publicul de la festivaluri, dar n-avem ce face, că e fenomen mondial, bla bla bla".

Şi iată cum, în felul acesta, se justifică fenomenul diversionismului, faţă de care am făcut documentarul "Diversioniştii", pe care îl republic mai jos . Pentru cei ce n-au timp să se uite, el arată în detaliu modul în care spionajul civil infiltrează agenţi între protestatari pentru a produce fapte ilegale in numele lor, şi apoi a justifica represiunea din partea instituţiilor represive. O astfel de temă de presă are rolul de a justifica dezinformativ prezenţa acestor infiltraţi între protestatari, respectiv, chipurile, pentru "binele comun", pentru protecţia participanţilor . Printr-o astfel de minciună dezinformatională se justifică la nivel social însăşi utilitatea publică a instituţiilor represive, al căror principal rol este de fapt eugenia.



Problema drogurilor, şi a consumului de substanţe psihoactive în general, este o constantă a capitalismului, în special a celui sălbatic, aşa cum există la noi. Raportul democraţiei şi drogaţii arată exact structura dictatorială, libertarist-făţarnică a aşa-numitei societăţii libere şi echitabile. Eu nu consum droguri, iar alcool beau doar când mă întâlnesc cu prietenii. Şi nu încurajez pe nimeni să o facă, dimpotrivă sunt adeptul analizei lucide a fenomenului social, fără influenţe chimice asupra judecăţii. Le-am dat şi le dau elevilor exemple de artişti care au reuşit în artă fără trişări chimice, precum Leonardo sau Picasso.

Dar situaţia substanţelor psihoactive e mult mai complexă decât punctul meu de vedere, care vizează exclusiv viaţa mea. Pentru o constituţie depresivă recursul la acestea este efectiv tratamentul. Medicamentele antidepresive sunt efectiv nişte droguri diluate. Fără ele am avea mult mai multe sinucideri decât acum. Aşadar aceste „sfaturi” nu funcţionează pentru cei cu tendinţe depresive. Eu nu sunt depresiv. Mă afectează enorm suferinţa celorlalţi, în ciuda uriaşei campanii de dezinformare practicate de hidosul spionaj civil cum că noi, dizidenţii politici, am fi lipsiţi de empatie . Însă, în psihopatologie, asta se cheamă doliu, nu depresie. Depresia, fie ea majoră sau simplă, nu se datorează unei pierderi sau empatiei cu suferinţa celorlalţi. Doliul se remite de la sine într-o perioadă mai mare sau mai mică.

Depresia, dimpotrivă, este rezultatul excesului de muncă, după cum am descris în detaliu în cartea mea „Dinamica Psihologiei Abisale” . Din punct de vedere psihopatologic, refuzul creştinilor catacombelor de a renunţa la cultul său chiar şi în cazul ameninţării cu moartea, este un exemplu de depresie cauzat de lăcomia stăpânilor antici de a avea sclavi câr mai productivi. Cu cât mai multă muncă, cu atât mai mare depresia. Lenea, şi chiar sărăcia ce îi poate urma, este cel mai bun antidot de contracarare a acestei uriaşe şi hidoase campanii de înrobire a celor slabi, reprezentat de capitalismul sălbatic.

Ipocrizia acestui sistem social este aceea că el cunoaşte faptul că cu cât mai acerbă este presiunea pe populaţie pentru profit, cu atât creşte riscul răbufnirii acesteia înspre halucinaţie chimică. Institutele sociologice şi armatele de psihologi ce şi-au vândut sufletul, îi oferă aceste date. Dacă sistemul profitului draconic ar avea un minim respect pentru fiinţa umană, în afară de respectul faţă de colegii lor de instituţii represive, prin care controlează turma umană, atunci ar institui o reală protecţie socială. Însă interesul lor principal este sadismul social, nevoia absolut degenerată de a produce suferinţă în lor, după cum am descris în detaliu în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională”

Şi pe timpul comunismului erau victime ale abuzului de substanţe psihoactive. Dar odată cu această hidoşenie pe care o trăim de după 1989 numărul dependenţilor a explodat, direct proporţional cu inechitatea socială implementată. Oraşele s-au umplut de jocuri de noroc, „terase” şi farmacii. Fiecare dintre ele reprezintă câte un procent din ruinarea sănătăţii publice. Te arunci într-un job stresant ca într-un joc de noroc, pentru a-ţi testa şansele de îmbogăţire, şi a-ţi creşte şansele supravieţuirii în urma unei catastrofe umanitare cu care sistemul dezinformaţional de mass-media te ameninţă. Faptul că nu te îmbogăţeşti, indiferent cât ai munci te face dependent de terase. Astăzi nu se mai fac vizite la domiciliu prietenilor. „Acasă” a ajuns să reprezinte intimitatea depresivă. Ne întâlnim la terasă şi simulăm fericirea cu alcool, altfel ne dăm de gol… Crescând doza, ajungem până la urmă la droguri. După ce ne stricăm ficatul, stomacul şi altele, avem nevoie de o farmacie bună. Asta e evoluţia în capitalismul sălbatic.

Sistemul social mafiot pe care îl trăim vrea să ne ţină cât mai mult pe bere, şi să nu ajungem la „tării”. Din cauza asta a venit cu o astfel de ştire. Ea e menită să sperie părinţii şi să nu le mai dea bani copiilor sau să nu-i mai lase „liberi”, deşi ştie foarte bine că fără alcool şi droguri lumea ar ieşi în stradă. Dar o astfel de ştire vrea măcar să folosească familia în scopul „convingerii” noilor generaţii să accepte stilul de viaţă propus de el. Dar decât să îţi îngropi tinereţea în puşcăria corporaţiilor, mai bine mort de o supradoză. Mi-e silă de ipocrizia cestui sistem social. Mi-e silă de prigoana noilor stăpâni faţă de drogaţi. Ea este similară cu a celor antici faţă de creştini; după cum aceştia evadau într-o lume fantasmatică, terorizaţi de sclavagismul clasic, la fel şi drogaţii evadează in halucinaţii reale , terorizaţi de presiunea mediatică a sclavagismul salarial modern pentru muncă asiduă. Am scris în 2008 despre acest raport dictatorial între stat şi cetăţean aici . 

Soluţia pentru a scăpa de acest hidos malaxor al umanităţii este o viaţă cumpătată. Dacă jobul pe care îl aveţi vă produce insatisfacţie, şi sunt multe astfel de joburi, ori schimbaţi-l pe altul mai puţin bănos, ori lucraţi jumătate de normă! Altfel, copiii şi nepoţii voştri vor fi victime ale depresiei, şi implicit al consumului de substanţe psihoactive şi neamul vostru se va sufoca sub povara .

Gabriel Baldovin

SRI lansează minciuni pentru a se dezincrimina de responsabilitatea stării României

Mare ştire dezinformatională despre cum că SRI nu mai are dreptul de a solicita informaţii de la companiile de telefonie mobilă, în urma unei hotărâri judecătoreşti definitive dată de Curtea Constituţională.

O astfel de ştire e un cârlig pentru a contracara ideea dizidentă asupra implicării spionajului civil în funcţiile de decizie din societate. Asta se traduce prin faptul că toată lupta politică şi echilibrul "puterilor în stat" este o piesă de teatru obosită, aşa cum am arătat într-unul dintre cele mai populare articole scrise de mine despre politica românească post-decemristă , sau în seria de articole ce se vor finaliza într-o carte începând de aici. Astfel de informații înseamnă sfârșitul democrației, ca o ipocrită vopsire a unei dictaturi negociabile. Spionajul civil decide politica din culise, trăgând sforile de care sunt prinşi factorii de decizie, prin şantaj şi sistemul hodos de pedepse şi recompense, iar vârful aisbergului ce se vede la TV, este doar dezinformare. La fel este şi ştire asta , care e menită să întreţină iluzia cum că SRI ar fi subordonat Parlamentului şi Ju$tiţiei, şi nu invers, aşa cum e de fapt în realitate.

Nu știu dacă e o coincidență sau nu, dar zilele acestea vestitul CTP a primit liber de la UM Digi 24. În ultima emisiune a avut niște replici acide la adresa SRI, comparandu-l cu vechea securitate, și chiar acuzându-l că vrea să devină mai ceva ca ea, prin noile restricții față de presă. Curajul de a vorbi despre funia SRI in casa spânzuratului de la UM Digi 24, amintește de verticalitatea pe care a avut-o în trecut.

Digi 24 și controlul subit al SRI asupra ziariștilor din ultimii 20 de ani se poate vedea intr-un video savuros capturat din dezbaterea dintre CTP și Gabriel Liiceanu la o emisiune Marius Tucă show din timpul bombardamentului NATO asupra Serbiei, după cum se vede mai jos.



Despre acest video o să scriu un articol separat, pentru că e fabulos. Acel CTP din 1999 , care punea corect sub semnul întrebării vinovăția Armatei Populare Iugoslave în privința civililor morți , ar fi pus același întrebări și acum 2 ani, la începutul plandemiei. Dar cu bani grași și manipulare pas cu pas, unul ca CTP a ajuns o astfel de epavă ideologică, susținând idioțenii pentru care și-ar fi tras palme în trecut. Dar ceva din acel CTP s-a păstrat: astfel de păreri despre SRI ar putea deveni un pericol pentru reconstrucția sistemului dezinformațional construit in Occident și in România, menit să fraierească sclavii salariali moderni spre a nu se revolta. șa că debarcarea sa e foarte probabil să fi fost comandată de la SRI. Poate că SRI nu-i mulțumit de prestația sa in convingerea populației să se vaccineze, sau poate că vrea să-i dea o lecție pentru cele afirmate în ultima emisiune. Și iată că fost tras pe line moartă. Tot ce a rămas de făcut e să fie șterse urmele ce duc la SRI, și interpunerea CCR în față, că oricum justiția are imagine negativă în ochii opiniei publice. La mișto... 😉

Gabriel Baldovin