Pages

April 22, 2024

Rezumat la documentarul „Eroii au murit” si la cartea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei”



Unii cunoscuţi care au văzut documentarul „Eroii au murit” au spus că e prea multă informaţie, că e nevoie să fac un rezumat. Cartea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” oferă şi mai multă informaţie şi a depăşit 800 de pagini. Aşa că am făcut un vlog cu un rezumat al celor mai importante două idei care trebuie comunitate, respectiv faptele concrete şi nominalizarea lor ca eveniment istoric. L-am ridicat pe mai multe platforme, după cum se poate vedea:

Archive.org



Netu



Rumble



Bitchute



TikTok

@gabriel_baldovin

♬ original sound - Gabriel Baldovin


YouTube



Facebook



Instagram



şi dailymotion, în variantă de link https://dai.ly/k7N2z5oxGtiE20Aw52Y



Dacă vi se pare mai uşor de citit decât de ascultat, iată şi varianta de text:

În 2023 am lansat documentarul „Eroii au murit” . În aceste săptămâni sînt aproape de a termina cartea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei”, care detaliază cele spuse acolo, cu referinţe la documente oficiale, sau la filmări, interviuri cu persoanele implicate. În acest moment am să fac un rezumat a celor spuse acolo pentru a fi înţelese de toată lumea. Există 2 idei principale pe are trebuie să ni le corectăm pentru a avea o imagine de ansamblu corectă a ceea ce s-a întâmplat atunci.

O primă idee este referitoare la ceea ce s-a întâmplat efectiv, şi a doua la nominalizarea acelui eveniment. Să începem cu prima! În primul rând am fost minţiţi că în 1989 poporul s-ar fi revoltat împotriva regimului, şi în special a lui Ceauşescu. Din numărul de morţi şi din felul în care ei au murit ne putem face o idee despre ce s-a întâmplat cu adevărat. O primă treime din cei aproape 1100 de morţi în tragedia din 1989 au fost militari care au murit în urma focului fratricid, datorat unor dezinformări încrucişate; respectiv, unei unităţi „A” i s-a spus că va fi atacată de „terorişti”, iar unei unităţi „B” i s-a spus să se ducă în locaţia unde era unitatea „A”, pentru că acolo sînt „terorişti”. Cele două unităţi s-au împuşcat între ele şi astfel au rezultat morţi. Au fost 100 de cazuri de astfel de dezinformări încrucişate,dintre care în jur de 30 au dus la morţi. Cea mai tragică dintre ele este cea de la Otopeni,unde o unitate era în aeroport, alta era la Câmpina; cea de-a doua a primit ordinul să meargă şi să cureţe aeroportul de „terorişti”, cea care era acolo a primit ordinul să scape de „teroriştii” care vin să-i atace. Au rezultat aproape 50 de morţi. La Sibiu, între miliţieni şi militari – 15 morţi. La Ministerul Apărării Naţionale, cu grupul Trosca – 8 morţi. Şi aşa mai departe, până la aproape 300 de morţi. Alţi 300 de morţi au fost împuşcaţi în locuinţele lor; nu protestau, nu aveau nici un interes de a protesta. Unii au avut curiozitatea să iasă pe balcon, celebrul caz Ciobanu de la Timişoara, şi lunetişti îi vânau. Unii pur şi simplu erau văzuţi prin casă şi au fost ucişi în felul ăsta. Alţi 300 au avut lipsa de şansă, de inspiraţie, să meargă la muncă în acea perioadă de 22, 23, 24, nu au luat în serios evenimentele, au crezut că e o joacă, şi au fost împuşcaţi pe străzi lăturalnice. Şi în Timişoara s-a întâmplat asta, şi Sibiu, şi în Cluj, şi mai ales la Bucureşti.

Iată că noi am fost minţiţi că poporul a ieşit să protesteze împotriva dictaturii şi dictatura a răspuns cu gloanţe ca să scape de popor în felul ăsta, ca la 1907. Nu. Cei care au ieşit erau în mare parte agenţi ai „Serviciilor secrete”. Vorba vine „Servicii secrete”, că pentru o minoritate sînt servicii, pentru noi majoritatea ele de fapt sînt o pacoste uriaşă. Erau agenţi sau colaboratori ai acestora, care mărşăluiau pe stradă, şi s-au văzut după mitingul din 21 că erau undeva la 1500-2000 de oameni, şi care n-au păţit nimic. Deci ne facem o idee de cât a protestat poporul în 1989. Într-adevăr, în 22 şi 23 decembrie poporul a ieşit masiv în Bucureşti, undeva în jur de 100 000 sau peste 100 000 de oameni, după ce minciunile de la radio „Europa Liberă”, cum că în 16 decembrie ar fi fost 4000 de morţi şi câteva zeci de mii de arestaţi, în 21 decembrie ar fi fost 60 000 de morţi iar în 22 decembrie au spus că e un genocid cu câteva sute de mii de morţi. Ei bine, minciunile astea au fost preluate de Radio România Actualităţi şi de TVR care, ironic, se numea în acele zile Televiziunea Română Liberă. Şi lumea, când a auzit de astfel de cifre, a ieşit revoltată să protesteze împotriva „regimului criminal”. Nu era adevărat. Morţii urmau să vină. Cum? V-am spus cum.

Asta este una dintre probleme; deci nu a protestat poporul, nu a răspuns regimul cu arme. A doua idee: cum poate fi numită o astfel de întâmplare, un astfel de eveniment politic. Ştim cele două idei, ambele greşite, ambele dezinformări, unii care consideră că e o revoluţie, alţii care consideră că este o lovitură de stat. Hai să le luăm pe rând! 1. Lovitura de stat. Sînt câteva elemente care seamănă cu lovitura de stat, în special timpul foarte scurt, de 1 zi sau 2; 1 zi - 2 s-a întâmplat la Timişoara, respectiv 15-17 decembrie, şi 1 zi -2 s-a întâmplat la Bucureşti agitaţie, respectiv 21-22 decembrie. Au fost unii care au tras de timpul ăsta, s-au dus până la 20 mai şi au început cu 14 decembrie. Vedeţi în cartea mea detalii despre cum aşa ceva nu există. Însă pentru ca o lovitură de stat sau de palat să se întâmple e nevoie de următorul lucru: mai întâi, fie armata fie un grup paramilitar dă jos conducătorul, şi asta se cheamă chiar lovitură de stat, fie un membru sau mai mulţi membrii ai guvernului sau ai parlamentului dau jos conducătorul, şi asta se cheamă chiar lovitură de palat. Ei bine, la noi nu a fost aşa ceva. Armata nu a luat puterea, nu a dat lovitură de stat, nu ea a făcut asta. Şi detalii despre teoria cum că generalul Stănculescu ar fi dat lovitura de stat vedeţi în cartea mea. După aceea, nu au existat membri ai guvernului sau ai parlamentului care l-au dat jos pe Ceauşescu. Deci nu a fost lovitură de stat.

Cu revoluţia lucrurile sînt un pic mai complicate. Mai întâi că timpul chiar şi de 2-3 luni, cât s-a spus, deşi au fost câteva zile, e totuşi mult prea scurt pentru o revoluţie; nu s-a întâmplat pe nicăieri o perioadă atât de scurtă. O revoluţie durează cam un an spre 2, de obicei. Dar poate să dureze şi o jumătate de secol, cum s-a întâmplat cu revoluţia chineză, care a început la începutul secolului al 20-lea şi s-a terminat după al Doilea Război Mondial, după un lung război civil între Partidul Naţionalist şi Partidul Comunist Chinez. După aceea, revoluţiile nu apar în orice fel de sistem. Ele apar în imperii. Pot fi paşnice, cum e Revoluţia Turcă faţă de Imperiul Otoman, organizată de Ataturk, Sau cea din Imperiul Habsburgic, în care primă figură a fost Maria Terezia, sau cea japoneză din secolul al 19-lea , fără violenţă. Restul sînt revoluţii violente, care au crize violente la început, care eşuează şi care apoi iar se repetă, până când, la un moment dat, se stabilizează societatea. Când apar astfel de crize violente? Apar atunci când puterea se concentrează în mâna unui monarh, şi monarhul nu reuşeşte să împace două facţiuni în societate, de obicei conservatori şi liberali, dar pot fi şi confesiuni sau etnii diferite, cum a fost în Revoluţia Engleză – 2 religii mari, catolicii şi protestanţii, care s-au tot bătut după aceea între ei până în secolul 20. Dar când s-a întâmplat Revoluţia Engleză, ea a apărut pe un război civil între cei care erau republicani, alţii regalişti, şi care, în acelaşi timp, aveau de împărţit şi nişte zone de influenţă de tip religios.

Ei bine, noi nu am fost imperiu. La noi nu au existat facţiuni sociale care să intre în conflict. Nouă ni s-au impus de către Imperiul Habsburgic, după aceea Austro-Ungar, sau de Imperiul Otoman, sau, după aceea, Imperiul Ţarist, încoace devenit Imperiul Comunist al URSS-ului, ni s-au impus anumite sisteme sociale. Nu a fost, aşadar, nici revoluţie ce s-a întâmplat la noi, ci ni s-a impus un sistem social care are reminiscenţe dictatoriale clare. O să revin cu alte video-uri despre cine a impus acest sistem, însă în acest moment mă opresc aici pentru că s-ar prelungi prea mult acest vlog. Iorga spunea că cei care nu-şi cunosc istoria sînt asemenea copiilor care nu-şi cunosc părinţii. Merg mai departe şi spun că cei care nu-şi cunosc istoria sînt predispuşi la pieire. Riscăm să dispărem ca naţiune dacă nu ne aflăm istoria şi nu o ştim. Aşa că vă rog să distribuiţi acest material să-l audă cât mai mulţi. Mulţumesc pentru atenţie!

No comments:

Post a Comment

Keep calm and say something smart!