Nimic nu e etern în dragoste şi familie. Dar asta nu trebuie să însemne că totul trebuie să fie trecător. Am făcut două video-uri pe tema asta, din care am extras textul (postat la final), după cum urmează:
1. Sfârşitul cuplului: când se justifică separarea
Despărţirea este justificată în 3 situaţii: o tulburare psihică/boală neurologică severă; o evoluţie spirituală/profesională neaşteptată; activismul politic. În rest cuplul trebuie să rămână sudat. Am urcat video-ul în:
rumble
youtube
tiktok
archive.org
2. Nu vă denigraţi la despărţire!
Respectaţi-vă partenerul/partenera în timpul relaţiei amoroase şi pe fostul/fosta, după terminarea ei! Am urcat video-ul în:
rumble
youtube
tiktok
archive.org
Mai jos varianta de text simplu:
Sfârşitul cuplului: când se justifică separarea
„Bună ziua! Şi acum va trebui să trecem la partea, să-i zicem aşa, neplăcută a unui cuplu, respectiv momentul de despărţire, că există şi aşa ceva. Eu, prin video-urile mele, încerc pe cât posibil să aduc argumente pentru ca un cuplu să rămână împreună. Dar există situaţii în care acest lucru nu se mai poate. De ce? Pentru că, în principiu, oamenii evoluează diferit. Şi atunci, desigur, când lucrurile nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă... acolo, zona aia, pilonul trei, şi chiar pilonul patru, că se poate întâmpla cu spiritualitatea, iar pilonul trei, cu concordanţa intelectuală, se poate întâmpla efectiv ca oamenii să evolueze în direcţii diferite, profesional sau personal; un membru al cuplului are o „epifanie”, să zic aşa, în ghilimele, are o revelaţie, vrea să facă altceva, vrea să experimenteze altceva. Deci, practic, el are o viaţă netrăită până atunci şi vrea să i dea curs şi ăleia. Şi, evident, partenerul se poate ţine după el. Dar, la un moment dat, poate că nu vrea. Şi atunci se separă.
Sau o condiţie psihopatologică pe care am menţionat-o ca fiind una din cauzele separării cuplului, şi anume atunci când un membru al cuplului are o tulburare psihică severă: o depresie în mod special, depresie medie spre avansată, spre majoră, ceva de genul ăsta. Şi evident că atunci partenerul preferă să plece. Sau chiar poate un debut psihotic mai serios, o schizofrenie, să zicem, sau – eu ştiu!– o boală neurologică mai serioasă. Deci atunci, evident, cuplul se separă; că nu mai găseşte efectiv resurse pentru a continua.
O altă situaţie, desigur, poate să fie şi convingerile politice diferite. Încep fiecare să vadă părţi pe care iniţial nu le vedeau, şi unul consideră într-un fel, altul consideră altfel. E bine, în principiu, ca partea asta să fie cumva ignorată, ca diferenţele politice să fie evitate. Şi, în general, ce auzim la televizor… e bine să schimbăm programul în materie de politică dacă nu ne implicăm serios în asta, pentru a supravieţui cuplul.
Şi mai e o situaţie, respectiv că unul dintre parteneri se îndrăgosteşte de o altă persoană. Se întâmplă şi aşa ceva. Tot o viaţă din asta netrăită e şi acolo. Dar asta e o problemă mai delicată. O să revin la ea ulterior, pentru că, ştiţi cum e, ce val ca valul trece. Şi e bine ca să nu se suspende cuplul în urma unei experienţe din astea pasagere şi trecătoare pe care o are unul dintre parteneri. Şi aici aş vrea să insist şi pe relaţii extraconjugale trecătoare. Dacă s-a întâmplat o dată, de două, de trei ori în cursul a 10, 15, 20, 30 de ani, eu cred că celălalt ar putea să treacă peste. Deşi aici depinde de fiecare. Trebuie el să se analizeze, adică ea, de fapt. Că de obicei femeile sunt cele care nu pot trece peste infidelitatea soţilor. Şi trebuie să caute adânc în ele! Chiar nu pot să treacă pentru a salva cuplul? O să revin la teme similare în viitor. O zi faină!”
Nu vă denigraţi la despărţire! :
„Bună ziua! Aşadar, se întâmplă ca membrii cuplului -o ia în direcţii diferite, mult prea diferite, şi atunci evident că, după o perioadă de rutină împreună, nu mai au lucruri comune deloc. De asta, în principiu, melodia aia de Paula Abdul „The opposites attract”, adică contrariile se atrag, e valabilă într-o anumită măsură, într-un anumit procent. Dacă contrariile sînt mult prea multe, ăsta este totuşi un indiciu că la un moment dat cuplul se va nărui, se va separa. Deci e bine ca mai mult asemănările să existe decât deosebirile. Şi acum hai să ne gândim la situaţia în care într-adevăr unul din membrii cuplului vrea să plece din cuplu!
Şi aici e o mare problemă pentru celălalt. Într-adevăr, el suferă, dar cel mai rău şi cel mai rău este că trece la denigrarea lui, trece la bălăcărirea lui. Şi multe cupluri ajung până la urmă la aşa ceva. Ne aducem aminte despărţirea asta dintre Prodan şi antrenorul ăla de fotbal …În fine, nu mi vine acum în minte (Reghecampf)…Şi s-au făcut ei în presă ani de zile… Mai mult ea pe el. Aşa ceva este neindicat. Pentru că e posibil ca persoana care pleacă din cuplu să aibă pur şi simplu o simplă perioadă din asta. Care se întâmplă. Oamenii evoluează în cicluri, la fel cum ce se numea odată „Psihoza maniaco-depresivă”, şi care se cheamă acum „Tulburarea bipolară”, evoluează în episoade; episodul depresiv urmează unuia maniacal, şi după care iar unul depresiv, după aia iar unul maniacal. În care, în perioada maniacală omul e foarte fericit, el se crede vindecat, şi altele…
Un astfel de episod maniacal, dar în proporţii mai mici, are fiecare dintre noi, la un moment dat. Adică, vrem să ne reinventăm. Însă, de multe ori cădem din lac în puţ. Adică, se întâmplă să ajungem, în stilul ăsta al nostru de viaţă, undeva la o situaţie mai rea decât cea de dinainte. Şi atunci se poate întâmpla ca membrul cuplului, care pleacă el să se reinventeze, să se reîndrăgostească, şi alte lucruri, sau chiar s-a îndrăgostit şi intră într-o relaţie, să intre după aceea în rutină, şi să vrea să se întoarcă la cuplu. Desigur, dacă persoana părăsită îşi găseşte pe altcineva, nu mai… nu se mai întâmplă. Dar se poate întâmpla ca persoana părăsită să nu aibă nici ea o relaţie bună. Şi atunci cei doi se pot recupla, după ce au stat zeci de ani, poate, împreună.
Deci iată, vă recomand ca la separare să nu vă bălăcăriţi. Că, chiar dacă, să zicem, că vă veţi separa de tot, şi vă veţi face fiecare vieţi separate, e bine să avem amintirea perioadei – că e perioada din viaţa dvs – să fie o amintire totuşi plăcută. Să nu o terminaţi la modul ăsta! Adică, am stat împreună atâta timp, şi ne-am înţeles, şi, dintr-o dată, ne facem albie de porci. E absurd! O zi faină!”
No comments:
Post a Comment
Keep calm and say something smart!