Baba si cavalerul...

Zilele trecute ma grabeam spre job. La un moment dat o baba cu pretentii ma intreaba cu accent sofisticat: “Mergeti incolo?” aratand spre direactia mea fireasca de mers.
Am raspuns aproape instantaneu cu absurditatea insasi a intebarii : “Nu. De fapt merg incolo.” in timp ce aratam directia opusa.
Bagajul de langa ea mi-a dat de inteles ce urma la un raspuns pozitiv : deveneam un mic hamal. Asta e. Din punctul ei de vedere trebuiam sa fac lucrul asta. N-a fost ea o viata intreaga o hamalitza ? Acum a venit randul sa mai fie si altii pentru ea hamali… Dar ce neobrazare tinerii astia care au tupeul sa o ignore !

Partea enervanta era nu atat faptul ca ea avea pretentia ca eu sa fi devenit hamalul ei momentan ci faptul ca avea pretentia de a-mi oferi o onoare sa devin membru al cercului ei de vecini. Putea sa ma roage sa o ajut in mod direct si cinstit. As fi refuzat-o oricum pt. ca ma grabeam. Poate daca s-ar fi aratat disperata as fi ajutat-o. Insa ea a vrut sa isi pastreze o falsa si kitschioasa demnitate de orasean cu pusee comportamentale rurale. Pot sa imaginez cum statea la geam si privea a suspiciune vecinii care intra in bloc si cum, la un moment dat, i-a adresat unuia rugamintea : “Vecine…daca tot mergeti incolo luati-mi si mie cutare lucru…”

Era clar ca lumina ca mergeam in partea aia. Pentru ce mai intrebi, nu vezi? Sau vrei sa aplici un test al falsificarii cunostintei dupa modelul lui K. Popper ? Jumatatea asta de masura cu jumatatea de inteligenta e marea buba. Ai doua posibilitati : ori vii la orash si te adaptezi cerintelor stilului de viata, ori stai la tzara naiv si intr-un stil de viata arhaic. Nu juca alba neagra ! Nu poti sa vii la orash si sa te comporti ca la tara ! Stai acolo cu animalele. Au trait generatii inaintea ta, parintii si strabunii tai stai si tu. Sau daca nu atunci lasa animalele si ia-ti masina cu care sa iti cari bagajele !!!

A-ti ajuta parintii si rudele aflate la batranete fireste ca e o datorie de familie. A cere insa ajutorul familial la intreaga comunitate este o mojicie romantioasa. Stiu cine e baba asta desi am vazut-o doar o secunda. Confundarea planului familial cu cel comunitar e povestea vietii ei. Cerinta de intimitati de la straini si comportamentul strain fata de membrii familiei este definitia unei generatii care a acceptat minciuna si compromisul.

Baba asta e jocul de-a alba neagra si eterna indecizie a romanului. Poate nici nu era din Bucuresti. Poate traia pe undeva pe la tara si a facut ceea ce fac babele de acolo. Ma ajuti la bagaj sau altfel iti fac reclama negativa in prima pagina la radioshantz. Nu stiu de ce cred ele babele ca lumea se invarte in jurul lor, ca ele pot pune totul la cale, ca sunt parte din sfatul batranilor ! Mi-aduc aminte o replica a unei babe in timp ce m-a rugat sa o ajut sa isi care papornitza. Eram elev la liceu la Craiova, mai purtam si plete si aveam si insigne in piept. Eram ceea ce azi se numeste trendy… Am refuzat spunand ca am treaba. Imaginati-va ca a avut tupeul sa ma intrebe sfantz : “Ce treaba ai?” Fiti atenti ce tupeu pe baba! Avea si pretentia de a-mi controla viata, de a se erija in parintele meu. Ca sa vezi unde se transfigurase Republica lui Platon cu cresele comune! Sa fii atat de redus incat sa nu iti dai seama ca un aspirant la stilul de viata urban ca mine nu ma voi cobori la unul arhaic ? Sau poate ca ea isi inchipuia ca cumva ma voi reabilita in ochii ei daca o voi ajuta ?
Cunosc prea bine eu babele astea care ma considerau un ghiavol in adolescenta pt. ca eram altfel. Replica mea a fost un mod de a le spune : “Mai tii minte babaciune cand spuneai ca nu se va alege nimic de mine ? Uite ca eu am reusit ceva totusi. Cel putin nu sunt hamal cu pretentii de diriguitor al dreptatii si valorii pe pamant. Crucea pe care ti-o faci duminica in Biserica nu inseamna nimic pentru salvarea ta. Mai ai putin de trait si tot nu vrei sa schimbi ceva la tine...”

Nu batranetea in sine mi-a produs repulsie ci mojicia. Tipul asta de om nu a stiut sa isi pastreze aproape copiii si sa faca lucrurile astea pentru ea. Sau nu a stiut sa faca ceva util in tinerete in asa fel incat sa poata plati pe cineva acum sa le faca pentru el. A stat lejer la umbra neimplicarii, a vazut cum oamenii de langa ea sunt batjocoriti sau pedepsiti de sistemul comunist pentru ca au avut intentia de a fi altfel decat majoritatea. A inchis ochii ca strutzul, a trait doar pentru sine si acum are pretentia ca un necunoscut membru al comunitatii sa aibe grija de nenorocirea ei. Pretentia cu care extragi ultima satisfactie dintr-o viata traita in minciuna si ipocrizie atesta acest tip de socialism egoist, de neimplicare sociala in obligatii dar cu pretentie de spirit comunitar atunci cand e nevoie de ajutor . O generatie care se bate cu pumnul in piept de minunile ingineresti facute la barajul Vidraru sau la tunelurile de la Bumbesti-Livezeni. Niste rahaturi in comparatie cu ce s-au facut in lume.
Si aiata ca tinerii astia au tupeul sa uite cum au muncit ei mult si prost, fara noima si cum au trait ei intr-o ironie soptita la adresa regimului dar totusi fara sa faca nimic ! Tz tz tz ! Veniti ba ratatilor si descoperiti rahaturile noastre cu care ne mandrim! I-auite ca aveti ocazia sa va las sa ma ajutati la bagaje. Ce obraznic ! Sa zica el ca merge in partea hailalta cand eu l-am vazut ca mergea in pairtea hailalalta !

Nu exista reconciliere intre generatii si mentalitati daca ai pretentia ca erorile trecutului sunt de fapt mari impliniri. Nu poate exista iertare daca esti incapabil sa iti ceri scuze. Nu poti sa te impaci niciodata cu Iliescu si electoratul lui pentru ca el nu vede unde a gresit. Nu ai cum sa-i repari.