Michael Jackson. 4.1. Tulburarea de personalitate de tip Histrionic

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
4.1. Tulburarea de personalitate de tip Histrionic dupa clasificarea DSM

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Cea mai folosita si cea mai de incredere clasificare a tulburarilor psihice este lucrarea „Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor mentale” (Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorders - DSM) editat de „Asociatia Psihiatrilor Americani” (APA).

In editia DSM IV-TM in limba romana din 2003, de catre „Asociatia psihiatrilor liberi din Romania”, se poate observa la codul 301.13 : „Tulburarea Ciclotimica”. Ea are mai multe criterii de clasificare din care cel mai important, pentru subiectul Michael Jackson, este urmatorul:

1. "A. Pentru cel putin 2 ani, prezenta a numeroase perioade de simptome hipomaniacale si a numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major ."

Cuvantul hipomaniacal presupune o anumita instabilitate emotionala cu treceri de la fericire la tristete. hipo” vine din grecescul ὑπό care inseamna "sub". El se adauga cuvantului „manie” care vine de la ceea ce in trecut se numea „Psihoza maniaco-depresiva” (astazi se numeste „Tulburarea bipolara”). O astfel de tulburare e cu un picior in gradina psihozelor si cu altul in cea a tulburarilor nepsihotice. Ea se manifesta printr-o perioada de cel putin 2 saptamani (ce poate dura si 1 an) de depresie absolut dezolanta urmate imediat, sau dupa o anumita perioada de normalitate, de asanumitul episod maniacal. Depresia majora in acest caz se diagnosticheaza atunci cand subiectul nu se da jos din pat, nu mananca, nu se spala si nu se ingrijeste deloc, se invinovateste pentru crime pe care nu le-a comis si se gandeste la sinucidere. Michael Jackson a avut simptome depresive insa nu atat de puternice pentru a fi incadrate la „depresia majora”. La fel se poate spune si despre episodul maniacal, unde subiectul se comporta la polul opus depresiei majore, respectiv prin grandoare, nevoie acuta de distractie si senzatii tari, prin vorbire fara sfarsit si cu mare viteza in asa fel incat uneori regulile gramaticale nu mai pot fi respectate, prin viata agitata de cazinou, prin scandaluri si consum abuziv de droguri si alcool.

In ceea ce il priveste pe Michael Jackson, acest episod maniacal nu ii este specific pentru ca el nu a ajuns in acest stadiu sever ci doar la cel hipomaniacal. Acesta presupune, dupa cum ii spune si numele, un episod maniacal ceva mai atenuat. Intr-adevar intre aceasta tulburare ciclotimica si tulburarea bipolara descrisa mai sus se vede ca exista diferenta de grad. Daca ne imaginam psihicul ca un bec iar energia lui (care alimenteaza puterea comportamentului pe care il determina) ca pe curentul electric ce il aprinde, atunci putem spune ca tulburarea bipolara este o crestere a intensitatii curentului becului urmată de stralucirea sa mai puternica

Din punctul meu de vedere, in structura psihopatologica a acestei tulburari ciclotimice se afla ceea ce DSM IV-TM numeste „Tulburarea de personalitate Histrionica” sau, in vechile clasificari, „Psihopatia isterica” . Pentru simplitatea expunerii am sa prefer aceasta ultima titulatura. Nu intru aici in detalii privind modul in care psihopatia isterica intra in componenta psihopatiei (tulburarii) ciclotimice, pentru cei interesati pot vedea detalii aici. Vreau doar sa evidentiez faptul ca cele doua psihopatii sunt foarte inrudite, asa ca, daca psihicul lui Michael Jackson se potriveste ambelor, asta nu inseamna ca diagnosticul ar fi gresit ci doar ca cele doua au puncte comune. Dealtfel insasi DSM IV-TM foloseste si recomanda psihiatrilor si psihologilor asanumita „clasificare multiaxiala” ce presupune luarea in calcul a mai multor astfel de tulburari si notarea precisa a fiecarora. Asadar, la fel am sa fac si eu luand cateva criterii ale acestei psihopatii numite de DSM IV-TM „Tulburarea de personalitate Histrionica”

Citez din DSM IV-TM:

„Un Pattern pervasiv de emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte dupa cum este indicat de 5 (sau mai multe) dintre urmatoarele:

1. este incomodat in situatiile in care nu se afla in centru atentiei
2. interactiunea cu altii este caracterizata adesea printr-un comportament seducator sau provocator sexual inadecvat;
3. prezinta o schimbare rapida si o expresie superficiala a emotiilor ;
4. uzeaza in mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa;
5. are un stil de a vorbi extrem de impresionistic si lipsit de detalii;
6. manifesta autodramatizare, teatralism usor influentat de altii sau de circumstante;
7. considera relatiile a fi mai intime decat sunt in realitate"

S-ar putea ca pentru multi dintre cititori acest moment sa fie prima data cand iau contact cu o viziune stiintifica asupra isteriei. In limbajul cotidian cuvantul isterie a capatat alte conotatii datorita lipsei de instruire in acest domeniu. Omul de rand, needucat pe aceasta tema, a preluat cumva mot-a mot cuvantul si l-a adaptat unei nevoi stricte de a cataloga pe cei foarte irascibili sau foarte galagiosi in exprimarea emotiilor, in special de frustrare (intotdeauna insotite de plansete) dar si de bucurie. Astfel de manifestari insa pot aparea si la alte tulburari psihice in forme specifice, iar cazul episodului maniacal din „tulburarea bipolara” este cel mai bun exemplu. Evident, o viziune structural combinatorie despre geneza si structura tulburarilor psihice, la care eu subscriu in totalitate, poate evidentia faptul ca in toate simptomele de acest gen din diferitele tulburari psihice exista un anumit procent de psihopatie isterica. Asa ca eroarea omului de rand de clasificare a unei astfel de tulburari nu este totusi prea mare. Paradoxal insa este ca aceste manifestari considerate de limbajul comun isterice sunt totusi foarte rare in psihopatia isterica propriuzisa. Esentialul pentru ea, este mai mult simularea si narcisismul decat irascibilitatea.

Criteriile de mai sus sunt un instrument foarte util pentru intelegerea si recunoasterea psihopatiei isterice. Cu exceptia punctului 5, lui Michael Jackson i se potrivesc cam toate din celelalte criterii. Unele dintre aceste puncte pot fi recunoscute de oricine care cunoaste cat de cat detalii din viata sa. Am sa le iau insa obiectiv pe rand pe fiecare pentru a arata in detaliu cate dintre acestea se potrivesc mentalitatii sale. In urmatorul articol am sa folosesc mai multe exemple de astfel de comportamente pentru a ne clarifica.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-42-exemple-pentru.html pentru următorul articol

Gabriel Baldovin