Michael Jackson. 5.5. Suspiciune si nesiguranta

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
5.5. Suspiciune si nesiguranta

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Amestecul familiei si sohowbiz-ului a avut un efect devastator asupra psihicului sau. Familia a prosperat in bunuri insa a devenit realmente o firma. Membrii ei s-au transformat intr-un fel de angajati cu atractiile si respingerile tipice relatiilor de afaceri. In loc sa devina stalpi ai increderii si dedicatiei unul pentru altul, membrii familiei Jackson au fost cuprinsi de suspiciunea tipica mediului de afaceri. In sanul familiei Jackson s-au manifestat mai tot timpul rivalitati, tensiuni, despartiri si apropieri care in familiile normale nu se intampla sau se intampla foarte rar. Problemele legate de cine intra pe scena, cat sta pe scena, ce produce pe scena implicau negocieri incredibile intre membrii familiei. Mediul familiei Jackson era un mediu al suspiciunilor. Asa s-a intamplat cand familia a parasit Motown iar Jermaine a ramas, casatorindu-se cu Hazel, fiica presedintelui Gordy. La pag 125 din „Eu si familia Jackson” (ed. „Atlas F and T”), La Toya descrie un dialog intre ea si Jermaine legat de aranjamentul muzical pe care Michael il facea pentru turneul „Victory”:

„Jermaine – Vrea sa ies rau.
La Toya – Nu, nu-i adevarat(…)
Jermaine – Ba da, este! (…) Nu-l cunosti pe Michael. E un perfid.”

Iata ca vechile dispute de pe vremea desprinderii de Motown erau inca active. Ranchiunele intre membrii familiei nu erau uitate asa de usor. In aceeasi carte, la pag. 124, La Toya povesteste cum, dupa succesul lui Michael cu „Thriller”, toata lumea voia sa ciupeasca ceva din acest succes prin cooptarea sa in turneul „Victory” si toata familia voia sa se asocieze cu imaginea sa de superstar. La fel si mai putin cunoscutele la acea data Janet si La Toya. Lumea stia de „The Jacksons” si „Jackson 5”, insa mai putin de cele doua surori, asa ca baietii, printre care si Michael, au fost impotriva aparitiei lor. Mai tarziu in 1989, dupa ce Janet se lansase furtunos, Jermaine a rugat-o sa ii deschida programul cu „2300 Jackson Street” iar ea a refuzat. Iata cum reda La Toya frustrarea lui Janet: „Iti aduci aminte de turneul Victory La Toya? Mai tii minte cand ni s-a spus: «Nu, fetele nu pot interpreta nici macar un cantec» ? (…) Ei bine, eu nu pot sa uit asa de usor…”

Sentimentul de tradare din partea familiei, pe care Michael l-a perceput, poate fi inteles in mod special dintr-o intamplare relatata de La Toya la pag 157 unde atitudinea fata de Janet este foarte acida. Ea tinea sa faca un album care sa il depaseasca in vanzari pe „Thriller” si se lauda sus si tare cu planul sau. Auzind asta, La Toya i-a spus lui Michael care, la randul, sau si-a aratat supararea: „E ingrozitor, spuse el jignit si abatut”.

Daca citim cartea lui La Toya, „Eu si familia Jackson”, vedem ca, cu cat relatiile erau mai apropiate intre ea si un alt membru al familiei, cu atat ea tindea sa prezinte o relatare despre un eveniment neplacut in masura sa il discrediteze. In ceea ce il priveste pe Michael, sunt foarte sugestive pasajele pe care La Toya le descrie pe spatiul a 3 pag. (175-178) o incercare de afacere pe care ea a vrut sa o faca cu Michael. O anumita firma voia sa isi asocieze numele cu imaginea lui iar La Toya era elementul de legatura. Oscilarea intre fratele fidel si business-manul eficient (in aceeasi masura in care si din partea ei era oscilare intre sora iubitoare si femeia de afaceri eficienta) se poate foarte clar vedea din lectura acestor pagini. Sentimentul de neincredere si dezamagire poate fi cu usurinta vazut aici.

Dealtfel La Toya i-o „va plati” lui Michael pentru unele dintre astfel de momente care probabil ca s-au mai intamplat intre ei. Desi, in filmul cu James Brown din culise de mai sus o vedem alaturi de Michael, totusi cu ceva timp inainte, atunci cand a izbucnit primul scandal de molestare sexuala, ea a fost singura din familie care, nu numai ca nu i-a luat apararea, dar chiar l-a acuzat direct in 1993 intr-un interviu la Tel Aviv.


Liantul natural al familiei s-a dizolvat sub interesul productivitatii si al profitului. Sentimentul de nesiguranta si insecuritate familiala este o consecinta directa a acestei anomalii. Iata ce declara in urmatorul film:



Joseph Jacskon este doar o parte din acest peisaj ciudat. Sunt convins de faptul ca aruncarea intregii responsabilitati pe Joseph este un mod de a face ordine in aceste incurcaturi si de a salva, in propria perceptie, imaginea familiei unite si fericite, dupa cum i-a ramas in minte in perioada de pana la 3 ani, cand Jackson 5 nu erau inca lansati, si cea imediat de dupa debutul lor rasunator. Diabolizarea lui Joseph, chiar si urmata de „iertarea totala”, este un mod tipic al mentalitatii clasice de a intari legaturile prin anatemizarea, prin marginalizarea unui membru. Practic razboiul inceput de comunitate cu acest membru este o refacere la nivel fantasmatic a unui razboi real cu alta comunitate. Canalizarea urii catre exterior si strangerea relatiilor intre membrii comunitatii este menit sa intareasca sentimentul de familie si unitate care ii cuprinde pe toti in aceste momente de criza sociala. Voi reveni la acest subiect in articolele urmatoare.

Nesiguranta familiala s-a rasfrant in nesiguranta fata de lume in general. Suspiciunea fata de lume a fost chiar indreptatita intr-o anumita masura. Amenintarile cu moartea fac parte din peisajul showbiz-ului. Ele au facut mereu parte din statutul de vedeta pentru toti membrii familiei Jackson. In „Eu si familia Jackson” (ed. „Atlas F and T” pag. 55), La Toya descrie amanuntit anxietatea provocata de aceste amenintari. Dar, dincolo de ele, majoritatea fratilor au dezvoltat o neincredere tipic paranoida fata de lume in general, neincredere care a provenit din insasi familia lor.

In aceeasi carte (ed. „Atlas F and T” pag. 111) ea declara: „E cumplit sa traiesti cu teama fata de toti strainii indiferent cat ar fi de amabili”. In filmul de mai jos la minutul 0. 41 putem observa clar anxietatea lui Michael insusi fata de oameni:



Vedem cum pe parcursul filmarilor documentarului „Living with Michael Jackson” relatiile dintre el si Bashir se strica progresiv, devenind chiar tensionate in final, dupa ce initial au inceput foarte cordial. La o astfel de involutie a contribuit si un alt factor pe care il voi discuta intr-unul dintre articolele urmatoare. Muzica si dansul lui Michael Jackson au in ele o latura paranoida, agresiva, suspicioasa, razbunatoare – asta e numitorul comun al starii de spirit a omului de rand contemporan – fapt ce a contribuit decisiv la insasi succesul fenomenal al lui Michael Jackson.

Evadarea lui intr-o lume noua, intr-o familie noua sau intr-o imagine noua, reactualizeaza in secolul al 20-lea evadarea transgenerationala a stramosilor sai sclavi din secolele trecute care i-a ramas ca reper emotional. Evadarea si idealizarea unui Rai („unde nu e durere nici intristare nici suspin”) sunt numitor comun si idealuri consolidate timp de generatii intregi pentru toti molestatii social. In constiinta lui Michael Jackson aceasta nevoie de evadare intr-un Rai a devenit ratiunea de a trai. Din acest motiv el a incercat sa fie un altul si sa devina un altul. Din acest motiv el a declarat ca scena si studioul de inregistrare , prin care crea noi lumi in fiecare dintre piesele sale, sunt locurile unde se simte cel mai in largul sau. Noile piese la care lucra erau acel pamant al fagaduintei pe care il descoperea etern prin formare si consolidarea lor. Ele erau terenuri virgine in care el evada provizoriu pana cand acestea deveneau ele insele banale. Epuizarea prin munca pentru cautarea unor piese muzicale ce sa redea chiar si provizoriu lumi diferite de cea reala a devenit un refugiu el insusi. Scena il facea sa se simta ca un Mesia intre muritori. Dragostea sufocanta a publicului i-a fost o provizorie gura de oxigen. Dar, din pacate, vom vedea in articolele urmatoare ca si aceasta dragoste insasi, la fel ca si „working, working, working day and night”, a fost un fals oxigen care, pe termen lung, mai mult l-au incatusat decat sa il elibereze.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-56-showbusinessul-si.html pentru urmatorul articol