Nu lasati leii paznici la oi

De la „Top Gun” incoace manipularea prin Hollywood nu se mai face atat de vizibil. Nu da bine ca omul de rand sa stie ca a fost pacalit cu lugu lugu povestilor de adormit copiii. De ce sa spui tu povestea filmului „Top Gun”, despre cum a fost el menit sa atraga tinerii catre cariera militara dupa ce odata cu perioada Vietnam lumea se saturase pana peste cap de razboi si armata? Suna a manipulare si asta nu e vazuta bine in societatea civilizata contemporana desi manipularea este fundamentul functionarii ei. Mai bine o faci mai subtil. "Lions for Lambs" este un astfel de „Top Gun” reloaded, un „Top Gun” al sfarsitului anilor 2000.

Centrul de greutate al filmului consta intr-o discutie ce se desfasoara de-a lungul intregului film intre un senator interpretat de Tom Cruise si o jurnalista interpretata de Meryl Streep. Tema discutiei vizeaza diferentele de opinie fata de razboiul din Irak. Jurnalista are idei antirazboi iar senatorul are odei pro. Intalnirea lor are loc deoarece senatorul vrea sa o convinga pe jurnalista sa prezinte o noua strategie de razboi in Orientul Mijlociu. La o prima vedere se pare ca filmul prezinta obiectiv divergentele fata aceasta tema in societatea americana, in special in ultimii ani ai domniei lui George Bush al II-lea. Dar la o analiza mai atenta se poate vedea ca "Lions for Lambs" prezinta discret superioritatea punctului de vedere sclavagist/corporatist/razboinic fata de punctul de vedere umanist/anticorporatist/pacifist.

Este clar ca discutia libera si amicala pe care Hollywood-ul o prezinta reporterita si senator este asa ceva ideal. Ea niciodata nu se intampla intre guvernanti si majoritatea antirazboi. Ca in film senatorul ia o pozitie democratica asta e „reclama” la democratie. In realitate lucrurile sunt mult mai parsive. Pe internet exista o multime de filme cu oameni ce brutal sunt dati afara de fortele de ordine pentru ca protestau in cladirile unde cate un oficial tinea cate un discurs favorabil campaniei din Irak.

Mai mult decat atat, oamenii din presa si din alte institutii au ajuns si acolo hartuiti daca nu sustineau politica lui "axa raului" si declarati nepatrioti si simpatizanti cu terorismul daca tindeau sa arate fapte abominabile ale unor soldati americani sau daca erau impotriva razboiului pur si simplu. Legislatia americana si a mai multe state civilizate poate permite acuzatii concrete de „terorism” pentru cei ce nu subscriu la ideea „axei raului”. Daca in antichitate Socrate era condamnat la moarte sub acuzatia ca nu credea in zei iata cum in societatea contemporana ai sanse sa ajungi in inchisoare pentru ca nu crezi in … diavol. Noroc ca societatea contemporana mimeaza democratia, tine cont de opinia majoritatii si astfel ca inchisoarea pentru ce nu credeau in „axa raului” a trebuit sa fie pusa deoparte odata ce razboiul din Irak si Afganistan a devenit nepopular. Dar pana atunci unii dintre cei ce erau antirazboi au fost discret tarati prin tribunale pentru „nepatriotismul” lor. Altii au fost dati afara din diferite institutii si companii care nu au in statut promovarea expresa a politicii Puterii pentru ca s-au declarat impotriva ei. Sub George Bush, America s-a intors cu cel putin 100 de ani in urma in materie de democratie. Iata un exemplu care arata cam care este soarta protestatarilor antirazboi, cu agentii care te anihileaza eficient:



Cam astea sunt realitatile dezbaterii problematicii razboiului in SUA si nu cosmetizarea pe care acest film o prezinta pentru gura casca:



Iata un alt exemplu despre cat de „democratic” se poarta politia „celei mai mari democratii din lume” cu un om care crede ca 11 septembrie a fost orchestrat din interior (min. 17)



Daca fortele de ordine au un astfel de comportament fata protestatarii antirazboi ne putem imagina ca tentaculele caracatitei merg pana la angajatori. A avea un job intr-o companie sau intr-o institutie presupune discret a fi avocatul politicii razboinice a guvernului. Iata cum teoriile despre apolitizarea institutiilor sunt de fapt vorbe goale menite sa il convinga pe omul de rand ca e liber, ca traieste intr-o democratie si ca isi alege singur destinul. In realitate multi dintre americani au recurs la vechea ipocrizie asumata, de fapt scopul esential al ipocriziei in genere. Acasa sustineau oprirea razboiului pe masura ce prietenii si cunoscuti piereau in Orientul Mijlociu iar la job erau de acord cu „seful”.

Iata cum aceasta drama individuala a asumarii ipocriziei sustinerii razboiului este prezentata sumar in cateva minute intr-o discutie ce pare amicala dintre jurnalista si seful sau. Nu imi dau seama cu cat tupeu se poate prezenta ca amicala o astfel de discutie atata timp cat jurnalista e amenintata evident cu somajul daca nu sustine teoria razboiului. Multi americani au trait si inca traiesc aceasta drama si refuza sa vorbeasca despre ideile lor intime fata de razboi si fata de sistemul social neosclavagist contemporan la fel cum in totalitarism oamenii se ascundeau sa critice partidul si conducatorul departe de urechile mascate ale vreunui ofiter de securitate acoperit. Sub domnia lui George Bush al II-lea foarte multi americani au trait pe pielea lor romanul „1984”. In realitate acest subiect al revoltei omului de rand fata de directia in care George Bush si corporatistii au dus America pana in 2008 a facut obiectul spectacolului si „revolutiei Obama”. Acesta nu e un subiect de cateva minute iar ingineria imaginii lui Obama arata ca profesionistii PR-ului guvernantilor se gandeau serios la aceasta „revolutie”. Daca nu i se promitea revolutia care intre timp s-a transformat intr-o noua dezamagire, absenteismul de la vot in SUA risca sa ajunga la cote record. Sa vedem daca revolutia „Hilary Clinton” care se pregateste abil de pe acum poate contracara acest fenomen al absenteismului care arata in cel mai clar mod cu putinta in ce mod ceea ce se numeste astazi „democratie” este o escrocherie la nivel macrosocial. Institutiile statului de drept contemporan sunt fabrici de manipulare si propaganda iar "Lions for Lambs" ca multe altele de fapt are exact aceasta menire pe caile ocolite ale neodogmatismului manipularii si propagandei prin cultura consumista.

Daca argumentele prorazboi care au fost expuse si supraexpuse pe toate canalele de media sunt reluate obsesiv aproape identic si in acest film, dimpotriva, contraargumentele sunt doar pe jumatate expuse si chiar usor trunchiate. De fiecare data senatorul are ultimul cuvant iar jurnalista nu continua argumentatia anti. Plus de asta nu sunt prezentate elementele hardcore ale opiniei antirazboi iar cea mai importanta este teoria mainii din interior fata de evenimentele de la 11 septembrie. De asemenea nu se spune nimic despre un alt reper al argumentatiei antirazboi: petrolul negociat mai ieftin daca controlezi statul iarakian. Caracterul tendentios, mincinos si escrocant al acestor argumente reflecta de fapt statutul clasei politice si clasei privilegiatilor social a caror pozitie e sustinuta prin escrocherie, minciuna si razboi.

La minutul 27 se vorbeste intr-un mod de o ipocrizie rara despre cum stau acolo trupele americane pentru a intampina sperantele afganilor pentru o lume mai buna. Ca sa vezi ce grijulii sunt politicienii americani fata de propriul popor si fata de oamenii din afara spatiului SUA! De parca acolo unde se intampla cate o nedreptate oriunde in lume imediat vine cate un soldat american ca un superman sa faca dreptate! Nu stiu pe cine vor astfel de mizerabili sa prosteasca. Ei au impresia ca noi suntem atat de idioti sa nu ne dam seama ca pentru ei omul e un simplu instrument. Ei cred ca nu stim ce inseamna capitalismul si cum trateaza el omul de rand! Ei au impresia ca pot sa mascheze milioanele de saraci din propria lor tara! (Pentru cei care poate n-au luat contact cu realitatea capitalismului lansez invitatia de a vedea documentarul „Capitalismul: o poveste de dragoste” , printre multe alte documentare de acest gen.)

La min. 25. 29 se spune ceea ce a tot spus George Bush si clanul sau pana la saturatie relativ la originea razboiului din Afganistan si Irak: "am fost atacati". Dupa cum am mai spus, eu nu prea cred. 11 septembrie 2001 cam miroase a mana din interior dupa cum, de asemenea, fortele militare si mafiile isi justifica eficienta. Dar hai sa zicem ca ai fost atacat. Daca asa s-a intamplat cum spui tu atunci te duci te razbuni sau faci dreptate pe aia care te-au atacat nu pornesti un razboi mondial din asta. Raspunsul disproportionat, pedeapsa supradimensionata este o crima ce poate fi mai abominabila decat crima pe care vrea sa o repare. Daca de la o astfel de situatie tu te duci sa pui mana pe petrolul irakian atunci cine sa mai creada ca tu insuti nu ti-ai inscenat „paguba” ca sa iei apoi „asigurarea”? Dar, ce sa o lungim, a raspunde disproportionat la crime minore sau chiar inventate de mafiotii castelelor aristocrate pentru omul de rand este un reflex al societatii clasice pentru a-si justifica crima sclavagista.

Pe de alta parte, chiar dupa spusele oficiale, nu Afganistanul si nu talibanii au provocat 11 septembrie. Eu stiu ca inainte de a incepe ofensiva americana talibanii au declarat sec ca n-au nici un amestec in evenimente si ca le condamna. Chiar legatura cu Bin Laden e o mistificare guvernamentala. Daca cei prezentati de autoritati ca fiind autorii atentatelor sunt cu adevarat autorii lor atunci nu inteleg ce treaba are Afganistanul si Irakul cu ei. Ei au fost crescuti/dezradacinati in spirit occidental. Terorismul alternativ* insusi este o realitate specifica civilizatiei occidentale care s-a manifestat inainte prin organizatii de tip IRA si ETA. Arabii abia de curand l-au descoperit dupa ce au inceput sa se occidentalizeze. Dar oricum nu a venit nimeni din Afganistan si Irak sa intre cu avioanele in WTC. Ca unii dintre ei au fost prezenti in Afganistanul talibanilor o perioada e adevarat. Dar asta nu inseamna ca talibanii insisi sunt in spatele acelor atacuri. Conform acestui argument si Germania ar fi trebuit atacata deoarece acolo au locuit o perioada mai lunga de timp acei prezumtivi teroristi.

Nu in ultimul rand, chestia cu raspunsul la atacuri si cu apararea e o minciuna specifica neosclavagismului contemporan prin care se justifica si aparatorul sau cel mai fidel: armata. La fel se justifica si actorii implicati in spirala violentei. In realitate e greu sa ne mai dam seama cine a inceput primul acest razboi dintre lumea occidentala si cea oriental-mijlocie. Pe timpul lui Herodot grecii se bateau constant cu persii. Apoi au venit macedonenii si au cucerit acele pamanturi. Deci cei care au atacat primii par tot occidentalii. Apoi romanii le-au cucerit. Apoi au coborat arabii. Imperiul bizantin (roman de rasarit) a inceput sa piarda din teritorii pana Constantinopolul a cazut de tot. Cruciadele, razboaiele intre greci si turci care au durat pana in secolul al XX-lea… Nu se mai stie cine a inceput acest razboi intre civilizatii. „am fost atacati” e doar cel mai recent episod pe care fiecare dintre parti il vede diferit! Cert este ca acesti reprezentanti de seama ai Evului Mediu si ai antichitatii in perioada contemporana – corporatistii – tin cu tot dinadinsul ca acest film sa continue. Au observat ca sclavul de acasa munceste de 2 ori mai bine daca e amenintat cu razboiul si inrolarea. De aceea corporatistii fac presiuni asupra guvernelor sa de-a drumul la razboaie care sa le umple lor buzunarele. Traim intr-o lume absolut mizerabila!

Dupa 6 ani de razboi in Irak se spune in film ca talibanii pe care i-au inlaturat de la putere au devenit de 2 ori mai puternici. Ceeee? Pai atunci de ce dracu mai te duci acolo? Te-ai dus sa aduci pacea si democratia dar dupa 6 ani fortele razboinice si antidemocratice si teroriste si-au dublat potentialul? Din 2002 pana astazi s-au cheltuit 1.087 trilioane de dolari pe razboaiele din Irak si Afganistan in conditiile in care in America numarul de saraci este de 39.1 millioane (dupa wikipedia ) la un numar total de 308 milioane de oameni. Pai mai bine plateai omului de rand din Afganistan cate 100 de dolari decat sa dai atatia bani pe un razboi care nu numai ca nu rezolva problemele pe care se presupunea ca le rezolva ba chiar le amplifica. Daca tot tii atat la viata si "speranta de libertate" a bietilor afgani poate ca ai putea sa tii un pic si la viata soldatilor americani care au pierit in acest razboi fraudulos. Pare logic. Doar ca nu viata afganilor sau a soldatilor americani este interesul principal al cyborgilor din varful piramidei Puterii ci petrolul din Irak. Povestea cu slavarea milioanelor de afgani din ghearele talibanilor e o chestie de propaganda. Asta e si sensul acestor bani ce par aruncati pe fereastra nesabuit. Ei sunt nesabuiti pentru omul simplu care nu are mai nimic de castigat dintr-o astfel de afacere, ba chiar poate pieri in razboi. Insa pentru corporatisti acesti bani sunt o investitie in viitor pentru colonizarea corporatista a acestor spatii geografice cu resurse importante de petrol.

La min 26 se spune: „luptam impotriva unui rau pentru care ultimii 1300 de ani inseamna erezie.” Hai nu ma innebuni! Si ce inseamna ultimii 1300 de ani? Axa binelui? Ce inseamna cruciadele, sclavagismul, inchizitia, colonialismul si acum neocolonialismul corporatist? Inseamna cumva binele coborat cartezian pe pamant exact pe maduva spinarii lui George Bush? Ma indoiesc. Nu stiu ce o ajunge civilizatia. Poate o sa readuca la viata dinozaurii si speciile pe care omul le-a exterminat intre timp. Poate o sa aduca apa in desert si sa faca acolo jungla. Poate ca o sa colonizeze alte planete si o sa le faca locuibile dezvoltand acolo viata. Nu stiu. Asta ar fi intr-adevar un triumf al civilizatiei si al vietii in general. Dar ce a facut pana acum este un rahat: avem o societate (inca) sclavagista. Crestinismul a promis ca cei din urma vor fi cei dintai dar s-a vazut cum sclavagismul a atins cote inimaginabile pana si fata de sclavagismul antic (impotriva caruia a luptat initial) pana acum 100 de ani. Doua mii de ani de minciuni care mai de care mai gogonate si mai nesimtite a caror nerusinare atinge cote absolut infioratoare. Avem un om care nu mai poate sa se bucure de viata decat daca se refugiaza in iluziile drogului. Avem un om civilizat care si-a pierdut increderea in toate si tot? Avem un om depresiv si o multime de specii disparute si pe cale de disparitie. Avem poluare si distrugere a mediului. Am facut o minunatie de civilizatie in ultimele 2 milenii, nu? Ma lipsesc de tot progresul tau si de societatea ta civilizata amice ca esti doar un salbatic barbierit si parfumat! Asta nu e civilizatie ce ai creat, asta e adevarata anarhie pe care tu o arati cu degetul fata de cei ce nu o accepta. Spala-te cu el pe cap numai lasa pe altii sa traiasca cum vor. Nu le impune tu stilul de viata pentru ca apoi sa devina dependenti de el si sa poti tu sa ii inrobesti! Nu, nu! Nu vreau sa spun nici pe departe ca civilizatia clasica a lumii arabe ar fi ideala. Dar ce propui tu e o falsa solutie. O minciuna care rezolva o problema si aduce in loc doua probleme noi. De fapt tu vrei doar sa ii inrobesti cu tehnologia ta mincinoasa si sa le subtilizezi bogatiile naturale. Canta la alta masa!

Pe de alta parte care e faza? Daca fundamentalistii aia cred ca civilizatia occidentala e o erezie tu le arati contrariul nimicindu-i? Foarte democratic, ce sa zic! Asa de bine se vede (sic) „diversitatea ideilor” si „toleranta fata de puncte diferite de vedere” intr-o astfel de atitudine!

In acelasi fel la min 27 18 se argumenteaza si un posibil razboi nuclear care s-ar putea isca daca SUA si-ar retrage trupele din Irak si Afganistan. Atunci "vom avea un Irak distrus, un Afganistan fara speranta si un Iran nuclear" se spune prin gura lui Tom Cruise. Corporatistul sugereaza ca prin eventuala retragere a trupelor s-ar isca un razboi nuclear catastrofal. Vai de capul meu ce grija ai tu! Asa de rau iti merge tie in razboi de ce sa zic! Parca nu am sti ca politicienii isi consolideaza puterea in timpul razboiului si ca nu-i mai freaca nimeni la cap si toti fac cum le dicteaza ei pentru ca altfel cei din opozitie risca sa fie impuscati ca tradatori. E rau (sic) in razboi pentru politicieni, nu? Cat de mizerabil poate fi un astfel de argument! Dupa ce ai vandut arme in Africa si in Afganistan, dupa ce ti-ai facut o „industrie de armament” in functiile de interesele si vanzarile de moment fara sa te gandesti la viitor si la dezastrele produse de ele acum invoci iminenta unui razboi nuclear! Cat de trunchiat poate fi un astfel de argument! Adica tu care ai arme nucleare te scoti in evidenta cu faptul ca nu incepi un razboi emfazand o moralitate superioara. In schimb „axa raului” este din start deposedata de orice fel de calitate morala fiind prezentata ca gata sa porneasca oricand un razboi nuclear ce poate distruge planeta odata ce arma nucleara ar ajunge in mainile lor. Tu esti reprezentantul lui Dumnezeu iar ceilalti sunt reprezentantii diavolului (sic)! Ca sa vezi cum cei ce poseda armele nucleare sunt dintr-o data posesorii pietrei filosofale a eticii in schimb numai incercarea de a o procura face din ceilalti niste vinovati pe neve pentru un razboi nuclear! Interesanta logica!

Dar cel mai mizerabil la o astfel de atitudine este situatia Coreei de Nord care ani de zile a tot amenintat cu testele nucleare si care a si realizat cateva. Raspunsul SUA a constat mereu din cateva declaratii goale ale unui politician sau altul si nici un fel de represalii armate. Dimpotriva o tara ca Irak sau Iran care declara ca NU poseda arme nucleare devin dintr-o data un obiect de interes intr-un potential razboi. De ce nu raspunzi cu aceeasi moneda si Coreei de Nord? N-are petrol? Pai tu vrei sa ma prostesti pe mine si sa-mi spui ca pornesti si continui razboiul din Orientul Mijlociu ca sa opresti un posibil razboi nuclear?! Sa i-o spui lu’ Mutu!

Filmul face apel si la mitologia figurilor politice ale trecutului. La un moment dat senatorul pleaca sa raspunda la un telefon in timp ce jurnalista admira mobilierul. Intr-un tablou statea scris un citat din Roosevelt: "Daca trebuie sa aleg intre dreptate si pace, aleg dreptatea". Hm…! Dreptatea: o alta escrocherie a sistemului sclavagist!

Dar desi argumentele prorazboi sunt expuse cu grija obsesionala totusi apelul la „logica inimii” este cheia filmului in cauza pentru ca am vazut ca argumentele antirazboi sunt mai puternice. Majoritatea covarsitoare a celor ce activeaza in domeniile umaniste de la profesori universitari pana la filosofi si savanti s-au declarat impotriva razboiului. Tocmai de aceea filmul prezinta un conflict intre logica si „inima” unde, fireste, in mod populist „inima” invinge. De aceea cred ca filmul reia discret tema din „Top Gun” pentru ca pe langa interviul dintre reporterita si senator sunt inserate alte doua actiuni separate. Una este povestea a altor doi tineri care abandoneaza facultatea si se inroleaza in razboi. Cei doi sunt prieteni de sange desi unul e alb iar celalalt negru reprezentand noua politica antirasista a spiritului american. In lipsa argumentelor si logicii dar cu ajutorul multelor zerouri venind de la autoritati filmul aduce sentimentalismul lacrimogen al patriotismului celor 2 care pur si simplu nu se lasa prizonieri si prefera sa moara. Spartani adevarati! Mentalitate antica.



Cealalta este cea a unei discutii intre un profesor si un student prezentat ca supradotat ce pare sa treaca printr-o criza de identitate. El are profunde dubii fata de societate si numeroase idei anticorporatiste. Discutia e pretentioasa rau! Profesorului i se da o alura de profet pe pamant care reuseste sa le insufle tinerilor patriotismul si cultura „jertfei pentru tara” (in traducere – jertfa pentru imbogatirea si mai mare a corporatistilor) prin atitudinea lui ezoterica, misterioasa! Copiind superficial atitudinea paradoxala si frazele celebre ale unor personalitati din domeniul culturii (in care eu personal am recunoscut pe Picasso si pe Sartre de exemplu) profesorul reuseste sa ii schimbe studentului sceptic atitudinea fata de lume catre foamea pentru „ceva maret”. Filmul ne prezinta un cadru de cateva secunde in care studentul sceptic vede niste stiri la TV si ochii i se umplu de lacrimi a revolta lasandu-ne sa credem la final ca si acesta se va inrola in armata si va merge pe front. Parca acelasi lucru trebuia sa il faca si Top Gun in anii 1980, nu?!



Si tocmai aici consta manipularea subtila realizata prin Hollywood. Exista fara indoiala cateva cazuri de revoltati anticorporatisti care au intors macazul devenind patrioti si inrolandu-se in armata. Dar astea sunt totusi foarte rare. Filmul nu prezinta faptul ca cei mai multi dintre anticorporatisti raman astfel toata viata. El prezinta doar pe cei care si-au schimbat subit si paradoxal atitudinea. Pe de alta parte cazul cu jurnalista amenintata cu pierderea locului de munca daca refuza sa relateze versiunea autoritatilor despre razboi este trunchiat. Ni se prezinta o jurnalista care are o discutie aprinsa cu seful sau care o ameninta ca isi poate pierde slujba. Dar nu se spune exact pentru ce. Iata cum, cu ajutorul manipularii un fapt general este mascat si necomunicat celor care nu il cunosc indeaproape iar un fapt improbabil sau foarte putin probabil este prezentat ca regula de moralitate si exemplu. Noroc ca omul de rand a cam inteles cum e si cu patriotismul si o astfel de perspectiva are o probabilitate de 0.001 %.

Ce nu pot sa inteleaga un cowboy ca George Bush si niste mecanici ca banda lui de jefuitori ai poporului american este ca omul nu este un animal sau o masina. Nu il poti extermina pur si simplu. Nu il poti dezasambla si baga la retopit. Daca te duci acum cu tehnica ta militara sa ii speri pe acei oameni o poti face doar pe moment insa arunci problema in spatele generatiilor urmatoare. Ura rezultata in urma acestor operatiuni este alimentata de nevoia ancestrala de supravietuire. Inconstientul nu uita! Mai devreme sau mai tarziu acei oameni se vor razbuna prin urmasii lor. Si se vor razbuna pe copiii si nepotii nostri care poate ca n-au nici o vina ca noi suntem lacomi, vrem petrol mai ieftin sau vrem sclavi mai profitabili si mai putin pretentiosi proveniti din lumea a treia. Societatea occidentala face astfel un imprumut pe care copiii ei il vor plati mai tarziu atunci cand urmasii sclavilor ademeniti spre fericirea consumista se vor arunca in aer din cauza lipsei de sens a vietii pe care o vor resimti din ce in ce mai pregnant. Epuizarea mentala este o realitate specifica dezradacinarii provocata de societatea de consum.

Pe mine nu m-ar deranja daca guvernul SUA ar fi jandarmul lumii asa cum ar scrie la carte sa fie un jandarm. Adica sa apere pe cei fara aparare. Din pacate la fel ca si armata, principalul scop al unor astfel de institutii este inrobirea si nu apararea de abuzuri. Astea sunt elemente de mascare, spalare si justificare a acestei crime originare pe care o au „fortele de ordine”. Armata intoarce rapid armele impotriva demonstrantilor intr-o situatie de revolta sociala. O astfel de situatie arata o diferenta minima intre statul de drept contemporan civilizat si cea a Romei de pe timpul lui Spartacus de mai bine de 2000 de ani in urma. Armata SUA nu merge sa apere pe ruandezii care se macelaresc intre ei dupa ce tarile „civilizate” au vandut acolo arme (printre care si SUA, iar tipul de arme folosite in acel genocid atesta acest lucru). Guvernul SUA merge sa aduca "binecuvantarea" democratiei mincinoase acolo unde are interes economic – cum ar fi spatiul arab. Pentru asta e in stare de orice sacrificii, desigur. Din Somalia s-a putut retrage ca nu e nimic de ciugulit insa cu Afganistanul si Iraqul e alta poveste...

* numesc terorism alternativ pe cel facut de organizatiile teroriste neguvernamentale (gen ETA sau IRA) si recunoscut ca atare de autoritati spre deosebire de terorismul oficial al autoritatilor insele care este nerecunoscut ca terorism. Mai multe detalii despre aceasta tema se pot gasi aici: http://baldovinconcept.blogspot.com/2010/02/terorismul-ca-pilon-al-functionarii.html