La multi ani!

N-as fi scris postul acesta da’ parca n-as vrea sa termin blogareala pe anu’ asta in nota trista din postul precedent despre 21 decembrie si neevolutia din 1989. N-am sa spun bancuri de ras in hohote ca sa schimb nota dar vreau sa termin ceva mai optimist. Dar si ceva mai realist. Vad ca majoritatea blogurilor ce insista pe „trezirea” umanitatii din somnul corporatist sau totalitarist insista pe tema falsificarii datii nasterii lui Isus sau a lui Mos Craciun. Am sa completez cele spuse in acele bloguri cu doua teme oarecum diferite dar intim legate. Prima este amintirea mea despre Craciun iar cealalta este o investigare psihologica fata de entuziasmul acestei perioade.

N-am sa va mint. Mie nu-mi place Craciunul. Mi-a fost frica si de Mos Craciun dar ii zambeam printre dinti pana ii luam bomboanele si fugeam. Din cauza guitatului porcilor la taiere mult timp decembrie a fost pentru mine luna de cosmar desi iarna mi-a placut tot timpul. Dar vacanta de iarna a fost un fel de traversare a raului pentru antilopele gnu. Trebuie sa treci dincolo desi in rau sunt crocodili. Daca vrei zapada si partie trebuie sa treci si prin guitatul porcilor din decembrie. De asta am fost vreo 5 ani vegetarian. Si cred ca voi reveni la un moment dat la mancare vegetariana.

Dar, dincolo de asta, mie nu mi-a placut ipocrizia craciunului. Toti se fac veseli, binevoitori si prosperi desi in viata reala nu sunt asa. Cand vad acei brazi cu fundita, frumos legati, gata sa-si deschida universul bomboanelor, de fapt eu ii vad peste cateva saptamani uscati si indesati prin tomberoane. In acelasi fel porcii, crescuti si dragaliti cu lugu-lugu si ciucu-ciucu (unii chiar primeau nume asemenea animalelor de companie) sfarseau prin a fi kilariti si parliti. Ia mai lasati-ma cu sarbatoarea voastra mare! De 1000 de ori era mai frumos la „San’ Pietru” la inceput de vara cand veneau tigancile cu inghetata de mancam pana raguseam :D M-am identificat mult timp si cu bradul si cu porcii… Asa ca am preferat sa evit pe cat de mult am putut craciunul :D

Intre timp am dat de psihanaliza, am vazut ca omul e condus de impulsuri contradictorii si oscilarea intre doua stari uneori contradictorii e normala si apare in functie de intensitatea acestora. Dar tot nu am priceput de ce teatrul despre marinimie, bunatate si toleranta trebuie jucat tocmai de Craciun si de ce de fiecare.

Si pentru ca tot vorbim de psihanaliza cred ca putem vedea in artificiile moderne ale anului nou si in pocnitorile traditionale din bici ale craciunului fantasma cuceritorului specifica oricarei petreceri. Bubuielile petrecerilor inseamna reactualizarea asediului urmate de orgii. Si in craciun si in orice petrecere (printre care si revelionul) exista o retraire a nevoii inca prezente a omului contemporan de a cuceri si coloniza. Dincolo de aceasta salbaticie actuala in comportamentul uman, asediile reusite ale cetatilor au avut si parti bune, respectiv improspatarea sangelui si evitarea incestelor repetate. Bucuria invingatorilor a fost dublata de entuziasmul ascuns al femeilor cucerite. Bucuria anului nou sau oricarui tip de aniversare care se lasa cu artificii, cu impuscatul in aer, cu pacanitul sampaniei, cu spargerea farfuriilor, cu pocnitul din bici marcheaza trecerea fie de la disperarea soldatului ce marsaluieste luni de zile pana la orgie si noua viata de dupa orgie, fie trecerea femeii cetatii de la banalitatea sau regulile rigide ale vietii de cetate la niste experiente noi pe care respectabilitatea ei nu le-a cunoscut. Va doresc experiente noi in anul urmator dar sa nu le faceti pe spatele semenilor vostri!

Hai BUZZ