Reflexii postreferendum

 06-08-2012

Desi popularitatea lui Basescu se situeaza undeva in jur de 10 % totusi prezenta la referendum a fost destul de redusa. Acest lucru atesta inca odata lehamitea unei mari parti a cetatenilor pentru scena politica. Ocazia unui vot negativ presupune in principal insasi boicotarea alegerilor la care o buna parte din cetatenii Romaniei au subscris in ultimii ani. Si cu toate astea s-a lipsit masiv chiar si de la acest tip de vot. Cei absenti sunt in cea mai mare parte a lor satui si de Basescu dar si de alternativa USL. Incercarea disperata a PSD de a forta scurtimea mintii poporului si de a poza in eliberatorul sau prin acest referendum a esuat total. Protestele din ianuarie au ramas fara reprezentant la nivel oficial ceea ce este foarte periculos pentru democratie. Ba mai mult decat atat, daca tinem cont ca foarte multi dintre sustinatorii lui Basescu au boicotat referendumul pentru a nu se valida din lipsa de 50% + 1 ne dam seama ca popularitatea lui a inceput sa creasca odata cu guvernarea USL. Daca in ianuarie era de sub 10 % dupa majoritatea sondajelor iata ca odata cu acest circ al suspendarii el s-a dus la peste 10 %. 

Derapajele de la si asa problematicul stat de drept pe care USL le-a facut in cateva luni de guvernare par la fel de periculoase ca acelea ale PDL-ului in acesti 8 ani. Sa ne gandim la sclipirea lacoma a ochilor lui Antonescu ajuns dintr-o data la Cotroceni! Sa ne gandim la privirea stalinica a lui Ponta care afirma cu lejeritate de speriat ca n-a plagiat desi zeci de pagini se regasesc cuvant cu cuvant in teza sa de doctorat iar autorul nu este citat! Sa ne gandim la acea comisie care declara si ea la fel de senina ca nu e plagiat in acest caz! S-a schimbat cumva sensul acestui cuvant si nu-l mai stim noi? Cum poate o comisie sa spuna asa ceva? Cum te mai poti numi savant si orice titlu il ai cand spui ca negrul e alb cu atata dezinvoltura? Unde iti e simtul realitatii si alura profesionala? Cum poti sa corectezi lucrari de admitere? Cum poti sa lasi corijenti? Cum poti sa predai unor studenti? Probabil ca acesti intelectuali si-au luat si ei titlurile in aceeasi masura si vor sa isi acopere slabiciunea in acest fel. Probabil ca intreaga lor cariera e plina de astfel de practici devenite intre timp normale. De la titlul de doctor si savant de renume mondial al Elenei Ceusescu nu s-a mai vazut asa o distorsionare a realitatii evidente a valorii stiintifice. Teama de dictatura clasica i-a facut pe multi sa nu iasa la acest referendum (vezi postulanterior ) mizand pe raul cel mai mic, pe dictatura de catifea a lui Basescu mai curand decat pe cea de senila cu care ameninta USL. Majoritatea intelectualilor si destui romani neintelectuali isi aduc aminte ca PSD este fost PDSR care este fost FSN, care la randul lui este fost PCR. Asemenea unui octogenar care tresare la cuvintele „au intrat rusii in Odessa!” multi romani au avut recent astfel de reflexe fata de dictatura de dinainte de 1989. 

 

O buna parte din cei absenti sunt insisi intelectualii. Loviturile pe care ICR le-a primit odata cu instaurarea regimului USL sunt de neacceptat. Oamenii de cultura si institutiile culturale nu sunt ca functionarii publici desi, formal, sunt trecuti intr-o astfel de categorie. Nu poti sa ii schimbi si sa le ordoni tu programe ca politician. Indiferent de opiniile lor politice ei nu trebuie subordonati nimanui. PSD-ul pare sa nu fi invatat nimic in acesti ani. "Fereasca-te sfantul de blestemele poetilor!" Cum a reusit Basescu sa se invarta si sa se sfatuiasca dar in timpul guvernarii lui cultura a mers bine. Patapievici a fost un bun sef acolo iar atacurile impotriva lui au fost marsave indiferent de ce vorbe insuficient digerate a spus la un moment dat sau ce opinii politice are. Pana una alta Patapievici e un intelectual erudit ce nu trebuie terfelit de catre niste jurnalisti superficiali lacrimand cu limba scoasa dupa audienta. Perspectiva instaurarii in loc de ICR a unei noi „Cantarea Romaniei!” care sa semene cu cultura fundatiei Dan Voiculescu sau Antena 3 este de-a dreptul terifianta. Experienta cu „Galeria Noua” care a „redevenit a bucurestenilor” se prefigureaza si pentru ICR si pentru o astfel de perspectiva multi intelectuali au boicotat acest referendum.  

 

Insa boicotarea referendumului de catre intelectualii legati de ICR si chiar numeroasele justificari prost construite fata de aceasta decizie este o problema si poate fi criticabila din punct de vedere politic. Lipsa de consens a culturii mari cu cetatenii simplii iarasi este o cutuma grea in spatiul mioritic. Recursul frecvent la valorile democratiei si statului de drept dar fara sustinerea cetatenilor simpli este o anomalie ceea ce arata ca reflexele totalitariste exista si acolo unde te astepti mai putin. O cultura inchistata in propriul turn de fildes pe cand realitatea omului simplu devine din ce in ce mai presanta si in care viata sa din ce in ce mai grea nu imi suna bine. Si sunt convins ca un astfel de repros nu se poate rezuma doar la latura politica a culturii elitiste a ICR. As fi preferat un spirit ICR care sa isi taie mesianic creanga politica de sub picioare si sa iasa la referendum din respect pentru un public-masa intr-adevar needucat dar totusi respectabil.  

 Dar, per total, boicotul nu s-a datorat intelectualilor si razganditilor. Asta e pentru cei ce mai au intr-adevar opinii politice. Pentru ca dincolo de asta cetateanul roman s-a saturat de ei. Aici este grosul absentilor. Democratia pare o tiranie al carei principala arma este manipularea in masa. Refuzul marketingului fie el politic sau economic este o chestiune de sanatate mintala. Acest refuz de marketing politico-economic este exact acela al pestelui atunci cand nu musca din momeala. Si consecintele unui astfel de peste demn sunt cam aceleasi si pentru cetateanul demn invatat sa se fereasca de aceasta uriasa masina de spalat creierele. 

Adevarul este ca apolitismul a (re)devenit in Romania un criteriu pentru un dosar bun la locul de munca. In valtoarea lor de principi medievali, patronii romani rar accepta angajati care sa fie altfel decat niste catei dragalasi care sa rada cand patronul maestru e vesel sau sa se intristeze atunci cand acest guru mediteaza profund (sic!). Eu personal am primit „urecheli” cu blandete stalinista la doua dintre firmele la care am lucrat in trecut. Pe cand lucram la Fun Labs patronul mi-a spus in fata tuturor ca un Becali intr-un avant autoritarist sa ii scriu demisia daca am de gand sa mai am preocupari politice. Motivul a fost teama ca va primi niste controale de „mai sus”. Eu unul n-am acceptat o astfel de intruziune a firmei in viata personala si in opiniile mele. Dar multi se lasa pacaliti de o astfel de limitare a drepturilor cetatenesti care continua cu limitarea altor drepturi de natura profesionala si civica. In concluzie politica lui „gura ca-ti pierzi painea” valabila chiar inainte de stalinism s-a pastrat cu voiosie si in zilele noastre. Asa ca multi cetateni isi declara apolitismul din prudenta.

As fi vrut ca Basescu sa pice tocmai dintr-un gest de gratificare simbolica. A da jos un politician si a-l scoate din viata publica este o insula de demnitate pentru cetatean in acest ocean oligarhic. Inca consider ca legea electorala este proasta si ca politicienii trebuie sa dea aceste examene prin care sa raspunda periodic in fata cetatenilor si sa fie demisi in situatia in care lucrurile merg rau.  Cu alte cuvinte vreau coerenta: nu se poate ca un politician sa fie inscaunat cu orice fel de majoritate si sa fie demis cu 50% +1 din numarul total de cetateni cu drept de vot. Daca vrei ca sistemul tau social sa fie numit democratie atunci joaca dupa aceleasi reguli. Si evident, in situatia in care nu poti stabili presedintele sau parlamentarul pentru ca nu s-au strans 50% +1 din numarul de cetateni cu drept de vot va trebui sa iei aceleasi masuri pe care le iei si in situatia in care politicianul este ales cu majoritate simpla dar si demis in aceleasi conditii. Eu sunt convins ca in aceste conditii de reala democratie politicienii s-ar gandi inainte sa bage mana pana la cot in visteria comunitara si poate ca ar baga doar un deget discret. In fel acesta zecile de mii de borfasi milionari care si-au facut averile doar din afacerile cu statul pe care l-au secatuit ca niste capuse ar avea mai putine sanse de destabilizare sociala.