Un meci de tenis absolut fabulos a avut loc ieri (05 07 2013) intre Djokovic si del Potro, contand pentru semifinala turneului Wimbledon 2013 la masculin single. Un meci interzis cardiacilor. Cei doi jucatori au mers cap la cap dupa cum se vede si in printscreen-ul de mai jos. Diferenta a fost facuta de serviciul naucitor al lui Djokovic, mingea depasind frecvent 200 km/h, care i-a adus 22 de asi. De partea cealalta, del Potro n-a reusit decat vreo 5. Pentru a contracara acest handicap, argentinianul a trebuit sa alerge mai mult, lucru care s-a vazut in setul 5 cand, obosit, se misca asemenea unui zombie. Vazandu-l la conferinta de presa, Djokovic parea proaspat dupa mai bine de 4 ore de joc intens. Am tinut cu del Potro pentru ca mi s-a parut mai spectaculos. A reusit niste mingi incredibile insa a pierdut si altele la fel.
Si ca strategie, a jucat bine. Si-a dat seama ca are putine sanse sa castige la tie-break incercand fortarea breakului. Asta a si facut in setul 2 pe care l-a castigat cu 6-4, egaland la 1 pe Djokovic dupa ce acesta luase break-ul in setul precedent chiar in ultimul ghem. Cei doi au inceput sa atace break-ul abia pe la jumatatea setului 1, pana atunci fiecare castigandu-si lejer serviciul. Setul 2 a aratat un del Potro dornic de revansa si o oarecare abordare mai lejera a lui Djokovic, care, probabil se gandea prematur la finala. Setul 3 a fost foarte disputat, fiecare dintre ei incercand fortarea break-ului si salvand spectaculos.
S-a ajuns la tie-break si, dupa cum era de asteptat, Djokovic s-a impus lejer. Lucrul acesta parea ca l-a demoralizat pe del Potro care a fost dominat la inceputul setului 4, moment in care a si cedat un break. Spre sfarsitul lui insa, argentinianul a renascut din propria cenusa si a reusit cu eforturi disperate sa-si ia break-ul inapoi. Dupa aceea el a reusit cu mare greutate sa-si castige propriul serviciu, Djokovic fiind aproape de un alt break si de castigarea meciului. Insa del Potro a reusit sa salveze si sa impinga meciul in al doilea tie-break. Aici, din nou Djokovic a condus meciul si a avut posibilitatea sa castige insa, ca un adevarat erou, del Potro a reusit sa castige tie-break-ul cu 8-6. Al cincilea set a fost dominat de Djokovic pe fondul oboselei din ce in ce mai evidente a adversarului. Totusi del Potro a avut o minge de break aproape de jumatatea setului. Daca il facea atunci, poate ca meciul ar fi avut alt deznodamant insa, motivat de aceasta salvare, Djokovic a jucat ca un monstru pana la final, castigand setul cu 6-3.
In cealalta semifinala s-au intalnit Murray si polonezul Janowicz, britanicul invingand mai lejer decat in primul caz. Tenisul cred ca s-a ales cu un alt jucator important, Janowicz care, chiar daca a pierdut, a aratat calitati importante la serviciu si in schimburile de mingi. Daca va continua sa joace asa cum a jucat la acest turneu si daca isi va imbunatati serviciul si atitudinea, va ajunge un jucator foarte bun, de top 5. A aratat niste mingi interesante, a castigat primul set la tie-break insa s-a incapatanat sa execute niste lovituri riscante care i-au adus pierderea unor puncte importante si, cu ele, celelalte 3 seturi. De asemenea, numarul mare de duble greseli arata ca trebuie sa lucreze ceva mai mult la moral.
Duminica vom vedea daca Murray poate castiga in fata lui Djokovic, dupa ce, la masculin, un britanic n-a mai castigat acest turneu din 1936, prin Perry. Djokovic s-ar putea sa acuze totusi o oarecare oboseala dar cred ca Murray are a doua sansa, chit ca are publicul de partea sa. Daca vrea sa castige, Murray trebuie sa arate cel mai bun tenis pe care l-a jucat vreodata.
(adaugare 07 07 2103)
In finala: Murray – Djokovic: 3 -- 0
Cand l-am vazut pe Murray cum plangea ca o curca, dupa ce a ratat finala cu Federer de anul trecut de la Wimbledon, eram convins ca nu va mai ajunge vreodata aici. Parea prea fragil si prea neincrezator in viitor. Dar uite ca s-a adunat si a facut un turneu bun, castigandu-l in trei seturi in fata lui Djokovic.
Nu ma asteptam ca Murray sa castige, chiar daca Djokovic avusese un meci greu in semifinale, dupa cum se vede mai sus. Sarbul n-a jucat insa mare lucru. De fapt, intreaga finala a fost destul de anosta, exceptie facand cateva schimburi lungi de mingi si cateva returnari incredibile ale scotianului. Imi plac loburile sale pe care le da in situatii de criza, cand adversarul pune mingi grele. Lobul ii da timp sa isi gaseasca un loc propice in teren si, astfel, practic avantajul mingii initiale se pierde. Si astazi a reusit cateva. E posibil ca lipsa de stralucire a lui Djokovic de astazi sa se datoreze tocmai retururilor lui Murray. Cei 22 de asi din meciul cu del Potro s-au redus la mai putin de jumatate astazi. Pe de alta parte, Murray a dat 8 asi, aproape dublu decat reusise argentinianul in semifinala.
Dupa cum o arata si scorul, Murray a controlat meciul, inceputul fiind mai ciudat cand a si pierdut un break. Insa apoi a revenit, a luat 2 breakuri fara sa piarda niciunul si a castigat primul set. Cam la fel s-a intamplat si in al doilea set doar ca Djokovic n-a mai reusit vreun break. Sarbul a avut un singur moment in care a pus sub semnul intrebarii castigatorul, respectiv in setul 3 la corul de 2-0 pentru Murray. Djokovic a adus in jocul sau scurta care l-a ametit pe Murray timp de 4 ghemuri. La 4-2 insa scotianul a stiut sa contracareze alternanta scurtelor stand ceva mai aproape de fileu si recuperand ce pierduse. Ultimul ghem a fost si cel mai dramatic, Murray avand 3 mingi de meci (40 -0) insa sarbul le-a anulat si a intrat chiar in avantaj. Cei 2 au impartit apoi aceasta situatie dar scotianul, a reusit mingea decisiva, devenind primul britanic din 1936 care castiga pe iarba londoneza.
