De cateva zile bune, poate chiar saptamani se desfasoara in Brazilia „Cupa confederatiilor” la fotbal. Turneul este un fel de Campionat Mondial ceva mai restrans. Cum eu nu ma uit la TV, am aflat oarecum intamplator de el. Am vazut pe Facebook la un moment dat o poza cu scorul de 10-0 inregistrat de Spania versus o nationala din lumea a treia a fotbalului. Asa ca aseara si alalaieriseara am vazut si eu ultimele 2 reprize ale celor doua semifinale. Prima a fost Brazilia-Uruguay iar cea de-a doua Spania-Italia.
Mi-a placut mai mult prima. Brazilia a dominat meciul cu Uruguay insa sunt cativa jucatori de top acolo ca Forlan, Suarez, Rodríguez (Atletico Madrid ) sau Cavani (ce putea lua titlul cu Napoli anul acesta in Italia) care au facut din nationala aia o echipa puternica. Brazilia a fost mereu peste ei insa Uruguay putea face surpriza pe contraatac. Au facut-o doar pe jumatate, egaland la 1. Insa, pe final, Paulinho a inscris cu capul pentru 2-1 si Brazilia a fost prima finalista.
Remarc germanizarea fotbalului brazilian; au inceput si ei sa joace pe angajament fizic si pe buna plasare in teren , renuntand la vechiul lor stil bazat pe executii spectaculoase si realizari individuale. Asazisa vedeta Neymar a incercat cateva circareli insa nu i-a iesit mare lucru in fata fundasilor uruguayeni caliti prin campionatele de top din Europa cu jucatori mult mai tehnici ca el. Ma rog, poate sunt subiectiv aici; ca suporter al lui Real Madrid e normal sa-l desconsider pe Neymar care a fost cumparat de ceva vreme de Barcelona si se spune ca din acest sezon va juca la ei. Insa e clar ca mai are de invatat pana sa ajunga un fotbalist mare; deocamdata pare un balon de sapun cam ca Robinho care, la un moment dat, era anuntat ca Pele II.
A doua semifinala a fost mai lenta. Dupa finala de anul trecut pierduta in fata ibericilor la CM 2012, ma asteptam ca Italia sa manance pamantul in dorinta revansei. Au fost peste ei in repriza a doua si prima de prelungiri. Puteau sa inscrie de mai multe ori insa Spania a stat bine in teren. Din pacate pentru dubla campioana mondiala, doar atat. Jocul ibericilor mi s-a parut chiar fad, de multe ori italienii tika-takandu-i pe ei si nu invers asa cum obisnuiau anii trecuti. Scaderea randamentului lui Xavi si Iniesta se resimte si la nationala. Iniesta a avut o actiune individuala interesanta in repriza a doua insa sutul de finalizare a fost unul de incepator, mingea ocolind cu mult poarta. Xavi nu s-a vazut insa decat la loviturile libere. Torres a jucat asa cum joaca el de obicei, absent, parca lipsit de motivatie, asteptand ca meciul sa devina critic. E drept ca, aparandu-se, el nu putea face decat un presing la mijlocul terenului.
Spania insa si-a aratat coltii in cea de-a doua repriza de prelungiri unde i-a cam cocolosit pe italieni. Pana la urma Spania a castigat la penalti-uri dupa ce Bonucci a tras peste poarta aparata de Casillas. Ambele echipe mi s-au parut bine montate la executarea loviturilor de departajare; ratarea lui Bonucci a venit practic la a doua serie de lovituri, pana atunci cele doua echipe mergand cap la cap si executand bine. Poate ca si lipsa de miza a permis o astfel de concentrare mai mare insa valoarea jucatorilor are si ea un cuvant important de spus aici.
Daca Barcelonei nu-i vad in urmatorii ani o perioada fasta odata cu reculul cuplului Xavi – Iniesta, la nationala treaba sta altfel. Si anul trecut Spania n-a jucat mai nimic pana in finala cand, deodata, a surprins pe toata lumea cu fotbalul ce o facuse campioana mondiala si europeana inainte, daramand practic cu 4-0 Italia. Stiu ca Brazilia de anul acesta nu e Italia de anul trecut. Insa nu trebuie uitat ca Spania are niste jucatori tineri foarte buni care vin din spate si ameninta locul titularilor. Spania e campioana la toate grupele de copii si juniori plus categoria de sub 21 de ani. Mi-e teama ca vreo 10 ani Spania o sa monopolizeze fotbalul asa cum Michael Schumacher facuse acum 10 ani in Formula 1. Asa ca daca nu actualii titulari ai nationalei mari ai Spaniei nu vor castiga si „Cupa confederatiilor” unii dintre ei si-ar putea pierde locul anul viitor la Campionatul European. Cred ca vom vedea alta Spania in finala de duminca cu Brazilia.
Chit ca e deja vechi, insa e vara, e vacanta si trebuie sa ne mai si amuzam:
”La un bar, in Spania, un grup de italieni il roaga pe barman:
- Dati-ne 4 Coca Cola Light.
La care barmanul raspunde:
- N-avem Light. Va dam 4 Zero”
Editare din data de 30 06 2013:
Astazi duminca a avut loc finala mica intre Uruguay si Italia. Italia a dominat prima repriza, cand a si inscris. Golul a venit dintr-o faza fixa insa italienii au avut cateva oportunitati clare. Am remarcat si acuratetea paselor pe care n-am mai vazut-o la nationala Italiei in ultimii 15 de ani. Intr-a doua repriza lucrurile s-au schimbat si Italia rareori a depasit jumatatea terenului. Cred ca si-au asumat acest risc tinand cont ca la loviturile de la 11 metri au in Buffon un atu important. In urma unei greseli in aparare Uruguay a egalat printr-un soi de semicontratac prin Cavani. Scorul final a ajuns 2-2 dupa ce mai intai Diamanti si apoi acelasi Cavani au inscris din lovituri libere de la distanta niste goluri superbe.
La loviturile de la 11 metri, cum era de asteptat, Buffon a facut diferenta. A aparat 3 lovituri si astfel Italia castiga bronzul.
Maine (luni) e Spania-Brazilia. La cum s-a jucat astazi, Brazilia e favorita conform (pseudo)silogismului: Brazilia a fost peste Uruguay , Uruguay a fost peste Italia, Italia a fost peste Spania; rezulta Brazilia este peste Spania. Plus de asta, brazilienii sunt foarte motivati pentru a prinde contracte mari prin Europa. Insa uneori fotbalul pare ca are propria logica si nu cea logica. Spania are experienta si atuu-uri cat toate la un loc. Daca le-ar da si brazilienilor un 4-0, ca italienilor anul trecut, nu m-ar mira. Mi-e teama insa ca, la Xavi si Iniesta un an deja se simte. Sunt foarte curios de ce se intampla maine. Vom vedea.
Tiki-taka a fost un fel de antichitate a fotbalului. Spania ca nationala si Barcelona ca echipa de club, cu regret o spun, au cam revolutionat pentru cativa ani fotbalul. Niste pitici tehnici pasau mingea intre ei obosind adverasrul cam ca toreadorul pe taur. Acesta alerga dupa ea pentru a o recuperea pana se epuiza. Avantajul posesiei prelungite e ca tu iti dezvolti atitudinea de atacant in timp ce, adversarul tau --pe cea de recuperator. Intr-o faza identica tu poti marca, deoarece ai experimentat pana atunci diferite suturi si executii, iar adversarul poate rata, deoarece a alergat ca bezmeticul fara minge in incercarea de a o recupera. Dupa ce il oboseau, spaniolii ii marcau repede un gol si apoi iar incepeau sa tese pase interminabile. Daca iti pierdeai cumpatul si ii atacai, atunci iti mai dadeau un gol si asa pana cand te invatai minte si te asezai pe 3 linii in fata portii. Era singura solutie prin care puteai sa contracarezi un astfel de joc naucitor. Mie nu mis s-a parut ca Barcelona a fost ce mai buna echipa din istorie, asa cum s-a spus. Mai buna a fost Real Madrid din era galactica. Barcelonaa fost insa, cu siguranta, ce mai eficienta, castigand tot ce se poate castiga.
Cand jucai cu Barcelona singura speranta era sa pierzi la un scor cat mai mic. Asta si-au propus majoritatea echipelor care jucau acum 2-3 ani cu catalanii. Si de aici vine si ideea de fotbal antic. Vazand ca majoritatea se apara ca in autobuz, Barcelona n-a mai fost nevoita sa joace cu fundasi; un Puyol sau Pique iesind din aparare si atacand si ei. Multe goluri au inscris astfel de ei, prinzand gustul pentru gloria marcatorului dar uitandu-si rolul lor in echipa, fapt ce s-a vazut incepand de acum 1 an 2. Toata lumea ataca asa cum se juca la inceputul secolului. Un astfel de sistem de reinventare a fotbalului poate functiona daca ai in echipa cuplul magnific Xavi-Iniesta. Daca mai adaugi si un Messi atunci poti avea pentru cateva sezoane un dream-team.
Declinul a inceput exact in urma cu 2 ani cand Real Madrid a invins-o pe Barcelona chiar pe Camp Nou in supercupa Spaniei, gol Cristiano Ronaldo. Explicatia: cuplul Xavi-Iniesta incepea sa isi arate oboseala. Tiki-taka n-a mai aratat bine si lumea a cam inceput sa se plictiseasca de aceasta posesie sterila. Spania a fost fluerata anul trecut la CM pentru acest tip de joc. De atunci lucrurile au luat-o in jos, culminand cu acel uluitor 7-0 administrat Barcelonei, in dubla mansa, de Bayern Munchen in aceasta editie de Liga Campionilor. Dupa ce anul trecut au fost aproape de postura de a avea 2 finale europene doar din echipe spaniole, ei bine, anul acesta reculul a fost zdravan: nici o echipa spaniola in finalele cupelor europene si infrangeri umiliotoare. Infrangerea categorica in fata Braziliei scoate la iveala o Spania care n-a mai trait de mult o astfel de umilinta. E adevarat ca aceste infrangeri au venit in faze superioare (finala sau semifinale) insa astfel de scoruri se intampla intre echipe etalon ce joaca cu amatori.
Dupa cum am scris, ma asteptam ca Brazilia sa castige dar nu in asemenea maniera. Am auzit opinii cum ca, stai asa, ca Spania avut si ea ocazii, ca daca marca era egal. Nu. Spania a avut acele ocazii dupa ce Brazilia a luat piciorul de pe accelaratie si doar rezervele intrate si cu Neymar voiau sa mai inscrie. In prima repriza Spania n-a existat in ofensiva. A avut o singura ocazie prin Pedro, insa Luiz a reusit sa scoata intr-un mod incredibil. David Luiz e un jucator absolut magnific. Am vazut niste goluri, date din lovitura libera de el sau chiar din actiune de la mare distanta, absolut fabuloase. In partea opusa, apararea Spaniei cu Pique si Shakira in tribuna, a cam murdarit the clothes, underneath. Neymar a fost cel mai bun om de pe teren si asta ma ingrijoareaza, odata ce va juca de acum incolo la Barcelona. A driblat, a jonglat, a scos cartonase pentru adversari (printre care un rosu pentru Pique), a executat lovituri libere periculoase, a inscris un gol (cel de 2-0) si a ajutat la insrierea celui de-al treilea.
Dupa cum am anticipat, mijlocul Spaniei a fost nul. Iniesta ce s-a mai luptat cat de cat. Iar atacul a fost mort: Torres si Villa a reflectat exact forma lor in ce a jucat Spania in acesta finala. Nu stiu daca jucatorii din nationala de tineret pot suplini prabusirea de forma a celor din nationala mare. La ce am vazut in aceste 2 meciuri, sunt vreo 4-5 jucatori ce trebuie schimbati. O avea ea Spania un viitor la fel de luminos ca trecutul apropiat, insa nu stiu daca atat de repde. Vom vedea la anul. Pe de alta parte, Brazilia e cu adevarat robusta. Vom vedea daca jucatorii vor avea constanta sau daca au jucat doar pentru a atrage privirile si a prinde contracte la cluburi din Europa.
