Rosia Montana la fata locului

Cel ce e impotriva proiectului RMGC de la Rosia Montana ar trebui sa viziteze ca turist aceasta localitate. Asa cum musulmanii au obligatia sa viziteze macar odata Mecca, la fel si ecologistii romani au obligatia de a vizita macar odata Rosia Montana. Cred ca unul dintre cele mai bune momente de vizitat ar fi chiar aceasta perioada in care tocmai s-a terminat Fan-Fest. Asta am facut si eu iar acest articol e parte din impresiile pe care le-am trait cu ocazia acestei vizite. Din pacate, sambata, la apogeul festivalului, la scena (nucleul cultural al festivalului) erau undeva la 1500-2000 de oameni. Sa zicem ca ar mai fi fost 1000 in alte parti: 3 000 de oameni. Cam putini fata de pericolul ce paste Rosia Montana.

Cei care sunt impotriva proiectului RMGC nu trebuie sa creada ca aceasta localitate este un fel de jungla curata ce urmeaza sa fie calcata de senilele utilajelor. Rosia Montana nu este o oaza idilica si edenica. Partea cu senilele utilajelor e adevarata insa Rosia Montana nu este un spatiu natural asemenea junglei. De mii de ani aici se practica mineritul traditional. Acesta nu este nici pe departe o activitate sanatoasa nici pentru mediu si nici pentru mineri. Odata cu diversificarea tehnicilor de minerit din secolul al XX-lea o astfel de activitate a devenit din ce in ce mai distructiva. Muntii din localitate par niste arbori muribunzi, cuprinsi de putregai. Rocile macinate si aruncate in vale seamana cu niste avalanse permanente. Viata e ingropata de vie sub o zapada eterna. Aspectul acestor munti este unul de cancer geologic.

Odata ce am ajuns la Rosia Montana, primul lucru care m-a frapat a fost un paraias care are aspect de orange spre rosu vermillon usor inchis. Apa lui nu e chiar atat de rosie pe cat se vede, insa are ceva in ea de face ca albia sa sa se roseasca astfel.

 

M-am uitat la aspectul pietrelor: la suprafata apei pietrele iau o nuanta deschisa iar mai la fund ele devin grena vermillon. Probabil ca la fund e mai mare concentratia de substante nocive. Oricum, per total apa asta pare un fel de cerneala.

 

In ciuda saturatiei ce da aspect de proaspat, grena-ul din natura, daca e pus langa galben, e menit sa atentioneze mediul proxim de iminenta toxicitatii veninoase. Natura are intelepciunea ei. In acest caz ea avertizeaza potentialul pradator sau atacator de riscurile unei infruntari cu un organism colorat in galben si grena. Dar, spre deosebire de avertismentul fairplay al naturii, culoarea acestui parau are un aspect seducator, atractiv, la fel de inselator ca multele false idealuri, promisiuni si valori ale civilizatiei. Frumusetea toxica a acestei ape frizeaza irealul si imposibilul. Nici un fel de viata nu exista in aceasta apa. Asemenea unui zeu al intunericului ce seduce prin intransigenta sa, sau asemenea unui vis de imbogatire ce devine cosmar, frumusetea materna a acestei culori ascunde in sine glaciatiunea non-fiintei.

Intr-un dialectic fals contrast cu aceasta toxicitate traditionala, statia de epurare a apelor propusa de monstrul „mineritului modern” e mult mai acida, nu doar prin substantele nocive aruncate in mediul exterior, ci si prin toxicitatea informationala ce mutileaza constiinta umana.

Promisiunea acestui banner, plasat strategic chiar la intrarea in localitate, cum ca va curata apele Rosiei Montane de substantele nocive, este doar advertising. Locatia sa e menita sa influenteze parerile nedecise in privinta proiectului propus de RMGC; prima si ultima impresie raman cel mai mult in minte si, prin urmare, sunt decisive pentru facerea unei pareri.

De fapt o astfel de statie de epurare transforma apa nociva in apa distilata. Nimic nu traieste, de asemenea, in apa distilata. „Readucerea vietii” este o incercare usoara de a face o metafora. La fel ca si in politica, si in advertising sensul opus al unui mesaj are aceeasi sau chiar mai mare valoare de adevar. Si nu, nu e Hegel cel care a avut dreptate cu dialectica sa. Ci pur si simplu asa se manifesta minciuna si escrocheria ridicate la rang de politica de stat. Perspectiva unui mediu poluat de diferite corporatii e terifianta. Imi vine in minte o reclama de genul: „Veniti in Romania! Avem un mediu curat. Pe raurile noastre curg apa distilata, spirt si diluant…”.

Picatura chinezeasca a convingerii prin advertising este folosita din plin la Rosia Montana de catre autoritatile locale corupte supervizate de politicienii de la Bucuresti carora RMGC si altii le-au facut cadou ceva vile exotice sau altele. De exemplu peste tot in Rosia Montana exista acest banner.

Am mai vazut si altul care spunea „Rosia Montana exista datorita mineritului”. In mesajul acestora se spune intr-un stil autoritar ce „trebuie” sa fie Rosia Montana. Niste escroci au decis ca o astfel de localitate trebuie sa fie doar miniera, ca ea nu exista decat prin minerit si nu mai poate fi nimic altceva. E ca si cum ai spune ca cladirea Colosseumului de la Roma exista doar pentru spectacole de gladiatori deoarece asta a fost menirea ei. Sau „Cernobal exista doar pentru ca acolo s-a construit centrala atomica”. O astfel de limitare a dreptului de dezvoltare personala arata exact gradul de autoritarism si dictatura pe care sistemul social il are. Probabil ca din cauza asta o astfel de localitate nu e racordata la vreun sistem de transport. Localnicii trebuie sa mearga undeva la 3-4 km pe jos pana la cea mai apropiata statie de autobuz. Am aratat aici logica unei astfel de masuri.

Am intalnit un localnic care a intrat in vorba cu mine, probabil vazandu-ma strain si stiind de existenta festivalului Fan-fest. El se vanduse companiei si voia sa ma convinga de justetea actiunii sale. Am evitat sa intru in polemici cu el, fiind si oaspete acolo si spunandu-i sec ca ii respect decizia insa mult mai mult le-o respect pe a celor care nu au vandut, pe care ii consider adevarati eroi. Mi-am spus insa punctul de vedere si principalele argumente, respectiv ca (1) nimeni nu trebuie sa fie convins prin nici un fel de mijloace sa renunte la proprietate si ca (2) daca pierdem Rosia Montana atunci toata Romania va fi fracturata in scopul extragerii gazelor de sist. Desi era cu fiu-sau dupa el a parut ca nu-l intereseaza tema, sugerandu-mi ca exagerez. Nu a uitat insa sa-mi arate inconsecventa fata de tema comuna a ecologistilor la care subscriu, respectiv „Salvati Rosia Montana”. Mi-a zis-o direct: „Daca vrei sa ma salvezi de ce nu-mi dai tu pe loc un milion ca sa pot sa traiesc?”. Burta lui crescuta putea fi un argument asupra faptului ca, in acest moment nu prea are nevoie de salvare. Desigur, de aici incolo polemica e fara iesire. Exista niste oameni care gandesc doar la prezentul proxim si la ei insisi fara sa le pese de viitorul indepartat sau de ceilalti, dupa cum am precizat in articolul linkat mai sus. Vanzatorii de organe proprii sunt in situatia asta. Apoi exista si cei care isi fac strategii pe termen lung si se gandesc si la ceilalti.

Cu adevarat trist este ca un astfel de proiect nu prea poate fi impiedicat. RMGC au incercat calea gulerelor albe, cu reclame, cumparari de politicieni si alte mizerii din astea normale. Si eu stiu si altii stiu ca jumatate de tara poate fi cumparata pe loc cu un mesaj de genul : „Printr-o tehnologie de ultima secunda RMGC va transforma iazul de cianuri in tuica”. Sa vedeti atunci sustinere populara! Sa vedeti atunci exod! Rosia Montana ar deveni intr-adevar o Mecca de Romania. Dar, din pacate, nu pentru ecologisti.