Sunt fericit. Pe un ger specific iernii, mii de romani au iesit sambata 21 decembrie in strada pentru a-i comemora pe cei ucisi in decembrie 1989.
Ani de zile in Piata Universitatii nu erau decat o mana de oameni pentru a-i omagia. Cand ma uit peste dezamagire mortii Pietei Universitatii consemnata de mine pe acest blog intr-un articol de acum aproape 6 ani (http://baldovin.blogspot.ro/2008/02/piaa-universitii-ist-tod.html ), prezenta vie a tinerilor in ultimii 2 ani in acest loc ma bucura nespus. Altii au fost dezamagiti, sunt suparati ca „poporul nu a iesit masiv” si nu a produs nu stiu ce utopica schimbare in societate. Gandindu-ma la absenteismul in masa a tinerilor din chestiunile politice in anii trecuti, prezenta fie ea si doar de cateva zeci de mii a lor in acesti 2 ani, si in special pe 21 decembrie, mi-a umplut sufletul de bucurie. Nu se poate ca acei oameni sa fi murit degeaba! Cineva trebuie sa isi aduca aminte de ei si sa le cinsteasca memoria, naivitatea, solidaritatea si umanismul pentru ce au facut atunci.
Nu mai conteaza ca sunt foarte multi „lasi” care comenteaza cinic si fatalist din fata televizorului. Cei care au iesit sunt destui. Ei conteaza pentru mine si numarul lor imi de ajuns. Lor le dedic optimismul meu prezent. Si un filmulet pe masura, in acord cu anotimpul:
La multi ani!
