S-ar putea ca povestea asta cu Samsonite sa devina o radiografie a asimilarii spiritului statului de drept de catre politia romana. Dupa ispravile de la Cora Pantelimon de saptamana trecuta, saptamana asta m-am mutat cu pancarta pe Magheru, in fata magazinului de acolo. Daca la Cora a venit pe fiecare seara cate un echipaj de la politie, dimpotriva, aici politia a venit doar marti. Insa, dupa cum se vede in filmul de mai jos, abuzurile au atins apogeul.
Fiind cu lectia invatata de la experientele de saptamana trecuta, la sosirea echipajului si la solicitarea actelor de identitate, am avut grija sa precizez mai intai ca drepturile mele cetatenesti imi sunt incalcate si ca Samsonite ignora mai intai Cod Civil care (scuze de repetitie pentru cititorii mei fideli) are la ART. 1.716 urmatoarele prevederi:
”Conditiile garantiei pentru buna functionare
(1) In afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a garantat pentru un timp determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in cazul oricarei defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa.
(2) Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea bunului.
(3) Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa ii restituie pretul primit in schimbul inapoierii bunului.”
Apoi firma in cauza ignora legea nr. 449/2003, republicata 2008, privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora, care spune clar la articolul 13:
”Consumatorul poate solicita o reducere corespunzatoare a pretului sau rezolutiunea contractului in oricare dintre urmatoarele cazuri: a) daca nu beneficiaza nici de repararea, nici de inlocuirea produsului; b) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie intr-o perioada de timp rezonabila; c) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie, conform art. 11 alin. (4), fara inconveniente semnificative pentru consumator.”
De asemenea, le-am spus ca ma voi legitima imediat ce le voi arata articolul 31, punctul 1, aliniatul a) din legea nr. 218 din 2002 (statutul politistului), care spune ca politistul poate:
„sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor care incalca dispozitiile legale ori sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala”
Asadar, le-am spus ca, daca nu precizeaza pentru ce as fi suspect si ma legitimeaza fara aceasta conditie a legitimarii, se situeaza in afara legii. Ce s-a intamplat mai departe se poate vedea pe acest film pe care l-am facut cu telefonul:
In loc sa ma apere pe mine si legile statului pentru care jura, politistii in cauza au avut un comportament de bodyguarzi ai acestei firme. Pentru ca am "indraznit" sa le citez din aceste legi si sa le cer sa le apere acest echipaj de politie m-a dus la sectie pe motiv ca as fi refuzat sau intarziat legitimarea. Se vede pe film ca au primit la fata locului actul de identitate si ca nu era nevoie de o verificare a datelor la sectie. Asemenea unor bodzguarzi, interesul lor a fost sa ma intimideze si sa ma faca sa renunt la drepturile mele de consumator in contractul cu aceasta firma. Cei doi si-au justificat actiunea prin faptul ca as fi intarziat o jumatate de ora cu prezentarea actelor, insa nu e adevarat. A trebuit sa caut prin rucsac dupa aceste legi pentru a le arata si a le cita din ele. Insa nu avea cum ca toata povestea sa fi durat o jumatate de ora. Daca politistii de la Cora au avut curiozitatea sa se uite peste acest text de lege, dimpotriva, acest echipaj au preferat sa ma bruieze in timp ce citam din ea. "Nu ma intereseaza legile tale" a afirmat ea arogant la un moment dat, ignorand insusi statutul politistului care este menit sa asigure aplicarea legilor si nu sa ii protejeze pe cei ce le incalca.
Le-am spus inca de la inceput ca ma voi legitima doar ca si dumnealor trebuie sa faca acelasi lucru, conform cu prevederile legale. Legea 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane prevede:
"ART. 41
(1) In exercitarea atributiilor de serviciu politistul este obligat sa prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, dupa caz, pentru a-si face cunoscuta, in prealabil, calitatea, cu exceptia situatiilor in care rezultatul interventiei sau siguranta ulterioara a politistului ar fi periclitata. "
Politista a refuzat sa isi spuna numele. Politistul s-a prezentat cu numele de Gheorghe Florin. Ulterior, la sectie, mi-a aratat pentru o secunda si legitimatia pe care insa eu am vazut fugitiv numele Dumitru, asa ca nu stiu sigur daca acesta este numele sau real sau complet.
La sectie am fost perchezitionat amanuntit, fiind amenintat ca daca nu-mi voi scoate toate lucrurile din rucsac, acestea imi vor fi deteriorate. Mi-am gravat pe laptop chipul lui John Lennon si chiar mi-a fost teama sa nu mi-l strice talibanii. Telefonul mi-a fost pur si simplu confiscat, nu mi s-a permis folosirea lui pentru a lua legatura cu un avocat si nici filmarea evenimentelor. Regret mult ca n-am avut un reportofon sau ceva de inregistrat, au scos niste perle absolut remarcabile amandoi. S-au comportat megalomaniac, nu au folosit pronumele de politete si, pe alocuri, doamna politista a folosit limbaj suburban de genul „sa mori tu!”. Chiar ea a afirmat la un moment dat ca este o „mica golanca”.
* Pentru jandarmi exista ceva similar la Art. 27 din legea Nr. 550 din 29 noiembrie 2004
privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane care la punctul (5) spune:
” In exercitarea atributiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Romane este obligat sa isi faca cunoscuta calitatea si sa prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, dupa caz, cu exceptia situatiilor in care rezultatul interventiei sau siguranta ulterioara a acestuia ar fi periclitata.”
Actualizare 06 01 2014:
Recent mi-a venit prin posta si o amenda in legatura cu acest eveniment.
In procesul verbal pe care politistii l-au intocmit se spune:
”A refuzat sa dea relatii pentru stabilirea identitatii Sale si de a se legitima cu actul de identitate la solicitarea organelor de politie, acesta fiind gasit ulterior la controlul corporal”
Fireste, am refuzat sa semnez procesul verbal in care se minte cu nerusinare cum ca as fi prezentat actul de identitate „la controlul corporal”. Pe film se vede clar ca eu le-am inmanat actul de identitate chiar pe Magheru, si chiar agentul a recunoscut acest lucru. Repet ce am spus mai sus, nu a durat o jumatate de ora pana sa le arat actul de identitate ci doar atat cat sa le prezint legea, asigurandu-i ca ma voi legitima indiferent daca si ei o vor face sau nu. Ne putem da seama cum au ajuns hotii stapani in tara asta din moment ce tocmai cei ce ar trebui sa apere legea mint in asemenea hal.
Desigur, voi contesta amenda la fel cum am facut si in urma cu 6 ani, cand jandarmeria m-a amendat pe nedrept. Multumita consilierii APADOR-CH, am contestat atunci amenda in instanta si am castigat. Sper ca si de aceasta data sa ma ajute sa le dam peste nas celor care nesocotesc legile in aceasta tara.
Desigur, voi contesta amenda la fel cum am facut si in urma cu 6 ani cand jandarmeria m-a amendat pe nedrept. Cu ajutorul APADOR-CH am contestat atunci amenda in instanta si am castigat. Sper ca si de aceasta data sa ma ajute sa le dam peste nas celor care nesocotesc legile in aceasta tara.
Se poate vedea pe film ca cei doi agenti au invocat legea securista 60/1991 privind intrunirile publice, dupa ce deja le aratasem deja actul de identitate. Dar iata ca amenda a venit pe motivul ca nu m-as fi legitimat. Adica tu iti bazezi actiunea de legitimare pe „indiciile temeinice” ca incalc legea 60 si apoi imi dai amenda nu pe aceste indicii ci pe refuzul de legitimare? Nu ti se pare ca esti idiot? Pai tocmai faptul ca nu mi-ai dat amenda pe altceva decat refuzul de legitimare iti neaga orice fel de drept de legitimare, conform legii 218. Exact pe asa ceva am fost amendat in 2007. Am contestat atunci procesul verbal pe baza faptului ca eu singur nu ma constitui intr-o adunare publica ca sa intru sub incidenta legii 60. Am castigat acel proces tocmai pe lipsa de temeinicie a echivalentei intre adunare publica (contramanifestatie in acel moment). Dupa DEX , adunarea (publica) este:
”2. Grup de oameni strinși laolalta cu un anumit scop”
Observam ca cei doi agenti de politie au abuzat articolul 31, punctul 1, aliniatul a) din legea nr. 218 sus citat cu falsa justificare cum ca persoana legitimata ar fi ea singura o adunare publica nedeclarata. Desigur, aici e mai mult decat imbecilitate. E mascarea statului politienesc in ambalaj de stat de drept, dupa cum vorbeam. Degeaba introduci acest text de lege prin care sa restrictionezi apetitul dictatorial al politiei, daca ea le interpreteaza doar ca pe niste reguli pentru „fraieri” si declara senin: "Nu ma intereseaza legile tale"
Intrebarea care se pune este in ce grad permitem statul politienesc sa existe. In aceste conditii, un politist te poate amenda cand vrea muschii lui pe motiv ca ai refuza sa te legitimezi, desi tu stai cu actul in mana. Daca el refuza subit sa il vada atunci tu, cetatean onest, te afli la cheremul lor si nu invers asa cum ar trebui sa se intample. Le putem da astfel de libertate de abuzuri acestor mentalitati retrograde? Sunt curios sa aflu si o sa merg pana in panzele albe cu asta.
O astfel de experienta mi-a adus aminte de o situatie de prin anii 1993 pe cand eram elev la liceu, naiv si cu parul lung. Asteptam trenul in gara Targu Jiu , impreuna cu un unchi. Vazandu-ma mai cu mot, un militian din asta intarziat, plictisit din cauza lipsei de infractori, ne-a poftit autoritar la sectia garii cu ditamai bagajele sa le faca o perchezitie. S-a comportat militianul de parca am fi fost suspecti de ucidere.
Acum vreo 2 ani mergeam haihui prin Bucuresti si am gasit urmatoarea masina abandonata. M-am gandit ca ar putea fi un interesant subiect de blog dar nu aveam un subiect. Iata ca am gasit acum unul. :)
Actualizare 13.01.2014.
E foarte usor sa anulez acest proces verbal pe vicii de procedura, cum se zice. Am studiat mai detaliat legislatia si am constatat ca are 2 mari puncte slabe care il fac nul. Primul este ca agentul de politie nu mi-a adus la cunostinta posibilitatea de a face obiectiuni la respectivul proces verbal, si nu mi-a permis consemnarea punctului meu de vedere cu privire la aceasta situatie, ceea ce, potrivit art. 16(7) din O.G. nr. 2/200, atrage sanctiunea nulitatii sale. Cei doi agenti au scris acolo in mod mincinos faptul ca „refuza sa faca mentiuni devenind recalcitrant” (SIC!!! , fara virgula de rigoare dupa cuvantul „mentiuni”) , numai ca mentiunile mele se tot aud pe filmare. Ar fi trebuit fie sa ma puna sa le scriu, conform procedurii, fie sa le scrie ei. Cum n-au facut-o, procesul-verbal este nul. Cel de-al doilea punct slab este cel al absentei martorului in momentul faptei pentru care am fost amendat. Acest lucru este punctul slab al oricarei amenzi pe care Politia o da. Problema e ca orice fel de acuzatie care ti se aduce trebuie probata cu un martor, care nu se gaseste in mod normal la locul faptei.
Am aflat si eu ulterior, invatand legislatia si practicile judiciare ca lipsa concreta a acestui martor face ca orice astfel de amenda sa fie anulata in instanta tocmai pe baza acestei conditii complete a martorului. Desigur, problema trece in partea opusa, respectiv a imposibilitatii de sanctionare a vinovatilor si atunci sistemul a recurs la o mica pacaleala a celor vizati. Mai intai politistii umbla de obicei cate doi. Asta creeaza multora impresia ca se pot pune unul pe altul ca martor. Insa asa ceva nu este posibil deoarece ei sunt parte dintr-o astfel de actiune in instanta. Apoi, pentru cazul celor ca mine, ceva mai atenti la prevederile legislative (dar fara studii anterioare in domeniu) sistemul a creat un martor fictiv, adus dupa aceea. Acest martor oficial ar fi menit sa consemneze refuzul celui amendat de a semna procesul verbal intocmit de politisti. Dar de fapt el creeaza impresia celui sanctionat ca ar fi un martor al intregii fapte. Sistemul il manipuleaza astfel pe posibilul contravenient sa renunte la ideea contestarii in instanta a contraventiei. Si, printr-o astfel de strategie, multi nu mai o mai contesta.
In cazul meu nu a functionat pacaleala si chiar eram chitit pe a-i acuza pe cei doi de infectiunea de fals material in inscrisuri oficiale (art. 320), uz de fals (art. 323) si influentarea declaratiilor (art. 272) din Codul Penal, prin aducerea ulterioara a martorului. Un judecator insa m-a lamurit care e rolul acelei semnaturi a martorului, asa ca am renuntat la idee. Insa infectiunea de fals material in inscrisuri oficiale (art. 320) ramane pentru faptul ca au scris in mod mincinos ca ar fi gasit actul meu de identitate „la un control corporal”; faptul ca el li l-am aratat direct la fata locului se vede direct de pe filmare.
Initial am fost foarte suparat pe acesti doi agenti pentru comportamentul lor ce aminteste de dictatura. Dar, la o analiza mai atenta a situatiei totusi pare putin probabil ca ei sa fi riscat sa savarseasca fapte penale doar pentru a nu le-a placut fata mea. Dar, in acest moment nu ma intereseaza sa contest procesul verbal pe viciile procedurilor intocmirii sau ca nu stiu regulile elementare de gramatica. Dupa ce am realizat ca ei au fost niste pioni, principala mea tinta au fost cei ce le-au dat ordine. Vreau sa vad sigur daca ei au initiat de capul lor acest abuz sau chiar au urmat niste ordine venite de mai sus. Putem banui ca nimeni nu se leaga la cap daca nu-l doare. Cei 2 agenti nu aveau prea clare motive de razbunare pe mine si sa piarda o ora aiurea. In fond, prin folosirea legislatiei ca argument, eu le legitimam insasi munca lor de aparatori ai legii. De ce sa te legi la cap daca nu te doare? Mi se pare mult mai probabila varianta ca cei doi au primit ordin de mai sus sa actioneze astfel. Astfel de explica aroganta din expresia "Nu ma intereseaza legile tale" de care am amintit anterior.
Cumva, o mare parte din vina pentru incalcarea legii in ceea ce ma priveste nu le apartine lor ci celor care le-au ordonat sa actioneze astfel. Dar supararea mea pe ei s-a diminuat odata ce am intuit ca au fost niste simpli pioni. Asta nu inseamna ca ei ar fi absolviti de vina. Practic cu ajutorul unor astfel de oameni care au ascultat de ordine ilegale mai curand decat de legi si constiinta morala s-a creat jaful postdecembrist din aceasta tara. Rolul lor declarat nu este de a fi gardieni ai hotilor si escrocilor, ci sa apere legea. E scandalos pentru ca s-au obisnuit cu astfel de practici. Tocmai din acest motiv voi initia in paralel cu contestarea acestui proces verbal si o plangere penala impotriva lor privind infractiunea amintita mai sus dar si cu cele de purtare abuziva, abuz in serviciu (art. 296), (art. 297), lipsirea de libertate in mod ilegal (art. 205) si amenintarea (art. 206), din Codul Penal.
Dar nu voi contesta acest proces verbal pe calea sigura si simpla a nulitatii de care am pomenit mai sus, ci pe baza abuzului asupra legislatiei insasi. In mod normal judecatorul, daca ar tine cont de litera legii, trebuie sa-mi dea dreptate. Cei doi agenti nu trebuiau sa-mi ceara act de identitate pentru ca eu nu am incalcat dispozitiile legale si nici nu am oferit indicii temeinice ca m-as pregati sau as fi comis o fapta ilegala asa cum spune legea nr. 218 din 2002. Vreau sa vad nivelul de la care s-au dat aceste ordine celor 2. Vreau sa stiu daca la nivelul puterii judecatoresti un astfel de comportament este acceptat. Pentru ca legile sunt uneori facute in asa fel incat sa se permita interpretarea folosirii lor pentru astfel de abuzuri. Din pacate, in Romania statul de drept este asa doar o vorba in vant pentru multi desi insusi statutul lor social se datoreaza tocmai principiului statului de drept. Legitimarea nejustificata a fost o forma discreta de intimidare cu amenda folosita de jandarmi in timpul protestelor de dupa 2012. Asa ca e posibil ca acest instrument abuziv de atentare la dreptul constitutional al cetatenilor de intrunire pasnica sa fie abuzat inca de la acest nivel al puterii judecatoresti. In tarile corupte precum Romania actiunile de tipul statului politienesc se manifesta sub ambalajul subtire al statului de drept. Statul de drept este deseori doar mimat, iar comportamentul real este de fapt unul de tip feudal. Nici un jandarm nu a fost pus sub urmarire odata cu abuzurile fata de protestatarii pasnici din 2012 pana acum. Asa ca, chiar daca voi pierde acest proces de contestare, acest lucru va fi un semnal de alarma fata de derapajele dictatoriale ale statului roman ce merita platit cu aceasta suma.
PS. Astazi 13 01 2014 am primit o asanumita „invitatie de a prezenta” la sediul lor spre a discuta despre cele intamplate. Se intelege ca initial am facut o plangere la sectia 1.
M-as fi dus sa vorbesc despre asta daca data la care am fost „invitat sa ma prezint” (10 01 2014) ar fi fost ulterioara celei la care am primit „invitatia” (13 01 2014).
Actualizare octombrie 2014.
Recent mi-a venit prin posta comunicarea privind respingerea cererii mele de contestare a acestui proces verbal.
Ce mi se pare scandalos in acest caz este faptul ca judecatoarea Birsasteanu se substituie in creator de lege, ceea ce este o functie a Parlamentului. Legea 218 nu spune nimic de faptul ca actul de identitate trebuie aratat in secunda a doua. In schimb, aceasta judecatoare nu aplica spiritul legii in judecarea acestui caz, ci justifica acest abuz prin prisma unei legi de 23 de ani, neactualizate, respectiv legea 61/1991. Intre aceste 2 legi exista o oarecare discrepanta. Articolul 31, punctul 1, aliniatul a) din legea nr. 218 din 2002 spune ca poate verifica „identitatea persoanelor care incalca dispozitiile legale ori sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala”. Insa legea 61 creata de gasca lui Iliescu in1991 nu contine clar aceste precizari. Dar chiar si in 1991, cand practicile dictatoriale erau folosite constant de politie, se preciza necesitatea „justificarii” acestei actiuni din partea organelor de cercetare si mentinere a ordinii publice. Punctul 31 din aceasta lege spune ca constituie contraventie:
„31 ) refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice, aflate in exercitarea atributiilor de serviciu; „
Desigur, s-a vazut ulterior ca Iliescu a gasit justificare pentru mineriade. De aceea articolul 31, punctul 1, aliniatul a) din legea nr. 218 a venit cu aceste precizari privind indiciile despre comiterea in trecut, prezent sau in viitor a unei fapte ilegale care justifica legitimarea. Odata cu aceste precizari ale legii 218 ar fi trebuit imediat ajustate acestui punct in asa fel incat el sa aiba urmatoarea forma: „(constituie contraventie) refuzul unei persoane care incalca dispozitiile legale ori sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale …” . fara aceste precizari procedura legitimarii precizata de legea 61 se aplica conform propriului liber arbitru al agentului de politie.
Oricum, ad litteram, niciuna dintre aceste legi nu precizeaza vreo perioada limita de timp in care actul de identitate trebuie aratat. Dimpotriva in ele se precizeaza justificarea (din legea 61/1991) sau temeiul (legea nr. 218 ) in urma carora se face o legitimare. Asadar, pana cand acestea ii sunt comunicate celui care este legitimat, va trece o anumita perioada de timp. De asemenea actul de identitate poate fi depozitat intr-un loc mai ascuns pentru a fi protejat sau pastrat in siguranta. Poate e in portofel, poate e in rucsac. Cautarea si inmanarea lui necesita si in acest caz o oarecare perioada de timp. Ce se intampla daca ies la alergare sau imbracat sumar precum la plaja si nu am actul de identitate la mine pentru ca nu am unde sa-l pastrez in siguranta? Ce se intampla daca, sa zicem nu am acte? Poate le-am pierdut, poate n-am vrut sa-mi fac. Nu e ilegal sa nu ai acte. Merit sa fiu amendat pentru ca nu l-am prezentat imediat? Pai asta e dictatura in toata regula. Iata ca presupusa conformare de legitimare chiar „in momentul solicitarii organelor de politie” asa cum au sustinut cele doua instante anterioare este absurda.
E de remarcat in acest caz preluarea de catre judecatoarea Birsasteanu a argumentului idiot oferit de cei doi agenti cum ca eu singur as fi fost o adunare publica in acel loc, incriminat de legea 61/1991. Justificarea legitimarii s-ar face prin faptul ca eu nu m-am anuntat la primarie ca fiind o … adunare publica. Iata-ma devenind un fel de miting neautorizat fara sa stiu! Oare cati dintre cetatenii acestei tari s-au anuntat la primarie ca ia aviz de adunari publice cand ies pe strada? Hai sa amendam pe oricine nu are astfel de aviz! Pe langa acceptarea inadmisibila pentru un judecator a unei astfel de imbecilitati, judecatoarea Birsasteanu s-a transformat mai intai in Parlament, aducand detalii acestei legi, iar apoi in procuror, contribuind la o acuzare in plus a mea. Ca in Evul Mediu. Halal separatie a puterilor in stat! Halal stat de drept!
Mi se pare de-a dreptul fabulos ca, desi am fost initial acuzat ca m-as fi constituit intr-o adunare publica nedeclarata, dar totusi observam la sfarsitul acestei redactari observam formularea „l-au depistat pe petent in timp ce afisa o pancarta cu textul …”
Adica, cum vine asta? Eu ma constitui intr-o adunare publica nedeclarata dar totusi sunt … depistat. Pai judecatoarea Birsasteanu nu intelege sensul cuvantului „a depista”. Conform dexonline
„DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva tainuit, nedat pe fata; a da de urma unui lucru ascuns, a carui descoperire intereseaza, prezinta importanta. A depista cazurile de scarlatina.”
Pai inteligento, daca eu eram manifestam intr-o adunare publica nedeclarata, e clar ca doream eu insumi sa-mi exprim punctul de vedere, si nu faceam lucrul asta in mod ascuns, ca sa fiu depistat. Actualizare 2015: nici macar cele 2 judecatoare de la Tribunal nu au avut vreo problema cu aceasta formulare. O sa vedem ca exista si alta eroare de limba romana in formularea de la Tribunal. Halal intelegere a sensurilor cuvintelor din limba romana tocmai la acest nivel, in care se da examen exact la asa ceva. Ne putem da seama cam cum au trecut examenul aceste judecatoare…
Cu un astfel de precedent, practic ne intoarcem la dictaturile naziste si comuniste in care politistul vine sa-ti ceara actul de identitate dupa bunul lui chef. Daca ceri informatii suplimentare despre motivele legitimarii se cheama ca refuzi sa te legitimezi si esti amendat.
Pe de o parte ma bucur. Am gasit o dovada clara despre cum statul politienesc e sprijinit de la cele mai inalte nivele. Cum se putea altfel? Pe de alta parte sunt trist ca mi-am pierdut atata timp in aceasta tara.
Am sa fac apel la aceasta deciziei a instantei si, daca se poate (o sa ma interesez), o sa merg cu actiunea mai departe in afara granitelor Romaniei.
Actualizare noiembrie 2015
Mi-a fost respinsa acţiunea in apel şi la Tribunal. Postez aici decizia:
La sfarsitul textului hotararii se poate citi urmatoare propozitie „Argumentele invocate de contestator in fata instantei de apel dovedesc persistenta acestuia in activitatea ilicita si justifica mentinerea amenzii contraventionale”. Pardon! Adica a gandi inseamna „persistenta in activitatea ilicita”. Argumentele tin de logica iar fapta ilicita tin de realitatea exterioara mintii. Aceasta judecatoare are viziune primitivista despre ideile mintii si faptele realitatii. Cum dracului sa mai cream noi stat de drept in aceasta tara cand o astfel de judecatoare spune a gandi e ilegal!
Uitati-va aici la halul de exprimare intr-un act oficial, conform stilului juridic, la judecatoarele cu comportament de procuror Nina Paraschiva Gogescu si Doina Segărceanu:
„Instanta retine, atat din sustinerile petentului cat si din inregistrarea video, rezulta ca petentul nu a prezentat actul de identitate la momentul solicitarii organelor de politie ci a purtat cu acestia o discutie in contradictoriu, numai dupa aceasta o discutie care a durat, , dupa cum insasi petentul a invederat, 5-10 minute”
In ambele etape ale solutionarii cauzei din dosarul 1191/299/2014/ instantele si-au depasit prerogativele judecatoresti, substituindu-se si in legiuitor, ce este o functie a Parlamentului. Nici art. 3, punctul 31 din legea 61/1991 si nici articolul 31, punctul 1, aliniatul a) din legea nr. 218 nu spun nimic de faptul ca actul de identitate trebuie aratat imediat. Niciuna dintre aceste legi nu precizeaza vreo perioada limita de timp in care actul de identitate trebuie aratat. Dimpotriva in ele se precizeaza justificarea (din legea 61/1991) sau temeiul (legea nr. 218 ) in urma carora se face o legitimare.
Asadar, pana cand acestea ii sunt comunicate celui care este legitimat, va trece in mod firesc o anumita perioada de timp. De asemenea actul de identitate poate fi depozitat intr-un loc mai ascuns pentru a fi protejat sau pastrat in siguranta. Cautarea si inmanarea acestuia organelor de control necesita si in acest caz o oarecare perioada de timp. Iata ca presupusa conformare de legitimare chiar „in momentul solicitarii organelor de politie” asa cum au sustinut cele doua instante anterioare este absurda.
N-am mai facut gramatica din clasa a VII-a, dar tot mi-aduc aminte ca „insasi” se foloseste pentru persoana 3-a feminin, nu pentru persoana 3-a masculin, care ma viza pe mine. Desigur, in acest caz trebuia folosit cuvantul „insusi” si nu „insasi”. Si nu, nu este vina grefierei care, s-ar putea zice, a citit gresit textul procuroarei. Aceasta greseala gramaticala e una comuna, specifica pentru nespecialisti. „a”-ul nu are aspect de „u”, ca sa-l interpreteze gresit grefiera. Pur si simplu, procuroarea Nina Paraschiva e ea insasi la nivelul de nespecialist , desi , din cate stiu, la facultatea de drept se dadea acum vreo 15 ani examen foarte sever la gramatica. Ne putem da seama cum l-a trecut aceasta Nina. Uitati-va la cum e formulata aceasta fraza!
La sfarsitul textului hotararii se poate citi urmatoare propozitie:
„Argumentele invocate de contestator in fata instantei de apel dovedesc persistenta acestuia in activitatea ilicita si justifica mentinerea amenzii contraventionale”
Remarc intai o lipsa de diferentiere intre fapte si idei. Doar faptele pot fi ilicite dar nu si ideile in argumente. Apoi observ o artificiala acuzare de „fapta ilicita”, in lipsa vreunei fapte ilicite, care seamana destul de bine cu modul de operare din procesele staliniste. Instanta de apel nu si-a manifestat rolul de arbitru neutru in aceasta cauza deoarece a intervenit retroactiv in desfasurarea evenimentelor prin invocarea ca argument pentru justificarea cererii actului de identitate conform cu prevederile articolului 31, punctul 1, aliniatul a) din legea nr. 218, respectiv ca as fi incalcat legea 60/1991 privind intrunirile publice. Prin acest argument instanta a sugerat ca eu m-as fi constituit de unul singur intr-o adunare publica nedeclarata, conform legii mai sus mentionate. Insa cei doi agenti nu au invocat aceasta lege drept justificare a prevederilor de mai sus, dupa cum se poate vedea si auzi in materialul filmat la secunda 57. Singura fapta ilicita de care am fost acuzat de cei doi agenti la locul faptei a fost cea de incalcare a legii 61/1991 privind sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, si nu 60/1991, asa cum se spune in Decizia Civila de fata.
O astfel de interpretare a textului de lege de catre instanta este profund deformata deoarece adunarea publica presupune un grup de mai multe persoane, si nu unul singur, asa cum am fost eu in acel moment. Dimpotriva, actiunea de hartuire a mea de catre cei doi agenti a fost o incalcare a dreptului libertatii de expresie prevazut in Constitutia Romaniei.
Actualizare 2018
Dupa cum am mentionat mai sus, in urma faptelor din decembrie 2013 am depus plangere la sectia 1 Politie. Reactia sectiei 1 Politie a fost intocmirea dosarului 622/P/2014 depus la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1, a carei cauza a fost clasata ulterior. Am considerat ca acest dosar este superficial intocmit si, prin urmare, in anul 2015 am depus la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 o plangere penala mai cuprinzatoare impotriva celor doi agenti de politie, avand drept capete de acuzare infractiunile de abuz in serviciu, purtare abuziva, lipsire de libertate si amenintare, in temeiul art. 296, 297, 205 si 206 din legea nr.286 din 17.07.2009 reactualizata (Codul Penal). In urma sa a rezultat dosarul 7638/P/2015. Ordonanta din 25 09 2015 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului a dispus , de asemenea, clasarea cauzei. La data de 24 02 2017 am formulat plangere impotriva acestei ordonante de clasare. La data de 07 03 2017 Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a dispus, prin incheierea nr. 6339/299/2017 admiterea plangerii mele, si desfiintarea ordonantei din 25 09 2015. La data de 15 05 2017 Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 a dispus clasarea cauzei. A urmat din partea mea o plangere impotriva acestei ordonante la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, intocmindu-se astfel dosarul 29406/299/2017 (numit si 455/II-2/2017). Ordonanta Judecatoriei sectorului 1 din 04 08 2017 a dispus respingerea ca nefondata a plangerii mele si obligatia la plata a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat. La data de 08 09 2017 am formulat o plangere impotriva acestei ordonante la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, care de asemenea a respins-o ca neintemeiata in data de 13 10 2017, mentinand solutia de clasare dispusa prin ordonanta din data de 15 05 2017.
Dupa aceea am trimis acest caz si la CEDO. Conventia CEDO are la ARTICOLUL 5, Dreptul la libertate si la siguranta:
„1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale :
a. daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent ;
b. daca a facut obiectul unei arestari sau detineri legale pentru nerespectarea unei hotarari pronuntate de un tribunal, conform legii, ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege ;
c. daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice ale necesitatii de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia ;
d. daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in vederea aducerii sale in fata autoritatii competente ;
e. daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond ;
f. daca este vorba despre arestarea sau detentia legala unei persoane in scopul impiedicarii patrunderii ilegale pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare. „
Asadar, retinerea mea si conducerea abuziva la sediul politiei nu a intrunit niciuna din aceste conditii si a fost abuziva conform principiilor CEDO.
Mai departe, respingerea actiunii mele de catre instantele romanesti, in special din partea Tribunalului Bucuresti incalca ARTICOLUL 6 din aceasta Conventie a CEDO, respectiv Dreptul la un proces echitabil, care spune:
„1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. (…) .”
In ceea ce priveste actiunea civila, instantele de judecata romanesti nu au judecat echitabil aceasta cauza, conform spiritului statului de drept, favorizand abuzul fortelor de ordine. Apoi, si in ceea ce priveste actiunea penala, in materialul filmat de mine si depus in copie la dosar se poate vedea la secunda 0.50 ca actul meu de identitate a fost inmanat de buna voie de mine inca de la inceput. Insa agentii de politie Sofian Mirela si Gheorghe Florin, au scris in procesul verbal cu seria PA nr. 1554758 ca actul meu de identitate ar fi fost „gasit ulterior la controlul corporal”, ceea ce atesta si savarsirea infractiunii de fals intelectual prevazut de art. 321 din legea sus mentionata. Atat instanta civila cat si cea penala au refuzat sa ia in calcul acest aspect. Asadar si acest articol 6 din Conventia CEDO a fost incalcat.
De asemenea, mai este incalcat si ARTICOLUL 7 din Conventia CEDO, respectiv principiul „Nicio pedeapsa fara lege”
„1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul savarsirii, nu constituia o infractiune potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea aplicabila in momentul savarsirii infractiunii. (…)”
Asadar amendarea mea pe baza unei prevederi legale inexistente, cum ca actul de identitate trebuie aratat imediat, incalca si acest articol.
Am trimis dosarul la CEDO si primit de acolo un raspuns sec ca aceasta cauza este inadmisibila. Fara niciun fel de argumentare. Si,cu asta m-am lamurit si despre Europa si cu intentia ei de a ne „civiliza”. De fapt Europa are tot interesul ca in Romania sa existe o astfel de dictatura discreta. De aici migreaza noul tip de sclavi si sustin economia europeana . Mi-am adus aminte dupa cum CEDO n-a facut nimic in dosarul „Revolutiei”. Ceea ce mi-a confirmat banuiala ca asa-numita noastra revolutie a fost orchestrata de spionii dubli din securitatea romaneasca , ce batusera palma cu spionajul occidental. Ni s-a promis libertatea si bunastarea dar, in realitate, avem o dictatura capitalista care ne inrobeste si mai mult decat cea comunista, clasica. Observam ce rol a avut si inca are ju$titia in consolidarea sistemelor dictatoriale. Prin puterea cu care au fost investite, aceste judecatoare au facut din pix albul negru; desi se vede clar din filmare ca eu am aratat actul de identitate celor 2 agenti, ju$titia a spus ca am refuzat legitimarea. Mai mult decat atat, se spune ca eu insumi as fi refuzat asa ceva. Mai mult decat atat, din victima a practicilor dictatoriale, iata-ma si „persistent in activitatea ilicita”, adica pur si simplu un fel de criminal.
In ceea ce ma priveste, nu ma voi opri aici. O sa-mi fac singur dreptate la momentul oportun, daca ju$titia fie ea romaneasca fie europeana nu e in stare.
