De cateva zile s-a lansat o tema politica menita sa abata spiritelor slabe atentia de la faradelegile guvernarii. Cei care sunt vizati sunt oameni necititi si destul de naivi. Mintea lor este de obicei spalata cu teme de tabloide dar, in lipsa de teme recente mai consistente, li s-a servit discret aceasta pastila nationalista. In loc sa fie atenti la pericolul major pe care il implica tehnologia fracturarii hidraulice, ei se infierbanta pe marginea acestui subiect pueril al pierderii Ardealului. De parca Ardealul ar fi al lor! De parca viata lor s-ar schimba dintr-o data, devenind una feerica daca Basarabia s-ar uni cu Romania sau daca alte teritorii ar fi anexate! Pentru ei si pentru noi in general nu are nici o relevanta daca de pe tinutul secuiesc ar culege taxe guvernul roman sau cel maghiar.
Exista un anumit tip de megalomanie ce se hraneste cu credinta ca, daca apartii unui imperiu, ai fi cumva mai cu mot de parca tu, nationalistul ai fi conducatorul acelui imperiu. De asta multi se dau granzi apriori despre eroismul si patriotismul lor insa, din fericire pentru spatiul nostru mioritic cuminte, avem destui de putini astfel de lunatici. Drept dovada sta insusi razboiul transnistrean din anii 1990 la care n-a participat nici un … erou roman. Cu totul altfel sta situatia in Rusia, de exemplu, unde viata grea e indurata mai usor de sclavii rusi daca sunt hraniti cu iluzia apartenentei la un mare imperiu. Din cauza asta face acum Rusia ce face in Crimea; ostilitatea unei parti dintre ucrainieni pentru rusi e vazuta de acestia drept afront personal iar sistemul a reactionat pentru a le potoli aceasta frustrare. A impune dragostea cu forta e pueril, desigur. Insa vorbim in general de mentalitati puerile in acest caz. Despre nationalism am scris mai detaliat pe baldovin concept, aici: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2013/12/psihopatologia-mentalitatii.html
