De 2 zile incoace asist amuzat la escaladarea unui conflict ceva mai profund, dar care si-a gasit o noua supapa de expresie: romanismul si Simona Halep. Pe retelele de socializare au avut loc adevarate certuri pe tema finalistei a recent incheiatului turneu de tenis Roland Garros. Nationalistii au jubilat si unii naivi s-au indragostit iremediabil de ea. Am vazut si unele mesaje cu tenta ultranationalista care au trecut in partea opusa, reprosandu-i ca nu le-a refacut onoarea dupa umilintele cu rusii sau ca nu a reusit sa demonstreze ca viata a aparut in Romania (sic!). Am vazut chiar si o reactie cu tenta xenofoboida, dupa care Simona Halep n-ar fi romanca, fiind de fapt machedoanca. Altii au acuzat-o ca se bucura de o falsa glorie.
Eu cred ca aceste opinii sunt exagerari. In acest scandal nu Simona Halep este miza, ci conflictul ideologic intre doua mentalitati. Pe de o parte sunt nationalistii si naivii iar pe de alta parte sunt unii ultranationalisti, unii boemi, unii invidiosi si mai toti haterii care vor cu tot dinadinsul să demonstreze contrariul a ceea ce e acceptat drept comun. Nationalistii isi aroga pe nedrept meritele Simonei, doar pentru ca vorbesc aceeasi limba cu ea. Naivii din clasa de jos s-au identificat cu ea de asemenea, gasind astfel o cale fantasmatica de a evada din umilintele de fiecare zi.
Multi dintre care au atacat-o in aceste 2 zile vor de fapt sa se razboiasca cu nationalismul si naivitatea primilor, gasind ca tocmai datorita acestora noi romanii suntem ramasi in urma Europei. Exista aici si un soi de invidie sau o bizara fatalista lehamite fata de spatiul romanesc, dupa care Romania e un cos de gunoi si doar atat. Interesant e ca acesti oameni sunt cumva dependenti de aceasta dispretuire de sine prin altii, nefacand mari eforturi sa plece din tara, de exemplu, sau sa schimbe ceva in propriu spatiu de trai. Am citit pe undeva o acuzatie la adresa Simonei cum ca ar fi parut ca se comporta de parca ar fi castigat openul francez. Asa ceva mi se pare un repros nedrept, tinand cont ca e numarul 3 mondial in clasamentul WTA. Cine dintre acestia se apropie de o performanta asemanatoare intr-un oarecare domeniu consacrat? Faptul ca si-ar asuma o anumita aroganta e pe deplin justificat.
Cat despre machidonismul sau, ma intreb unde am ajunge daca am judeca la fel si in alte cazuri. Daca i-am retrage si lui Hagi titlul de cel mai bun fotbalist roman? Si el a fost machedon, nu? Dar Boloni, ungurul? Nu cumva si Nichita Stanescu a fost pe jumatate rus? Iar pe Eminescu nu-l chema initial Eminovici? Parca si Victor Brauner si Tristan Tzara erau evrei…
Din alt punct de vedere, laudarosii o si vad pe Simona Halep drept cea mai mare campioana, cam la fel cum Brancusi ar fi cel mai mare sculptor. Sint destule lucruri pe care Simona trebuie sa le puna la punct, iar cel mai arzator este propriul serviciu. In setul 3 din finala cu Sharapova a atins un procentaj de numai 31 % la primul serviciu (Sharapova a avut 77%). E inca mica de varsta, abia iesita din copilarie si corpul ei inca nu s-a maturizat complet. Are sanse bune sa se puna la punct aici. Din pacate e cam scunda si rareori jucatorii scunzi pot avea un serviciu bun. Insa poate compensa prin mobilitatea pe fundul terenului si agresivitate in joc, la fel cum a facut si Nadal, si astfel poate ajunge numarul 1.
In concluzie, pentru o viata sanatoasa, e preferabila o mai mica mancatorie dar si o mai mica nevoie de idolatrie. Ar fi bine ca nici unii si nici altii sa nu gaseasca in altcineva nici calea si nici bariera pentru implinirea fericirii lor.
