Termenul „economie” se refera la 2 lucruri: 1. ansamblul mijloacelor de productie dintr-un spatiu social anume; 2. stiinta despre productia, desfacerea, comertul si consumul produselor realizate de aceste mijloace de productie. Asa cum „democratia” vine din greaca veche si inseamna „puterea data poporului”, la fel si „economia” insemna „gospodarirea casei”. Stiinta economiei are 2 principii simple pe care le poate vedea oricine, concret, in orice piata (libera): 1. legea cererii si ofertei; 2. inventia sau inovatia de produse care le inlocuiesc pe cele aflate in uz. In primul caz vorbim de o economie teoretica , iar in celalalt vorbim de una practica. Asta este baza economiei, adica un management.
Pornind de la aceasta baza, s-a creat o economie abstracta, la fel cum insasi democratia a ajuns abstracta, unde poporul voteaza nesemnificativ. Fara prea mare legatura cu managementul propriuzis a mijloacelor de productie, economia politica a ajuns mai mult o teorie rupta de realitate, ce ascunde o realitate simpla, usor de vazut. Aceasta realitate este faptul ca statul este un vamuitor al schimbului economic, adica e interesat sa se interpuna intr-un schimb de produse intre doi parteneri comerciali, si sa-si ia si el partea. E simplu. Insa, asta e, e cam greu al naibi de recunoscut. Pentru cei ce fura – deoarece furtul e imoral. Pentru cei ce sint furati – deoarece deplangerea acestui fapt a adus cu sine si pedeapsa stapanului timp de milenii. Definitia sclavului de grecii antici e fara dubiu: „cineva care trebuia ucis, dar, pentru ca e profitabil, a fost lasat in viata”. „Gura, ca-ti pierzi painea!” sau „Capul plecat, sabia nu-l taie” sint zicale care s-au format in viata de zi cu zi.
Fireste, astazi traim vremuri noi. Vechea munca a sclavilor e facuta de masini. Ei au trebuit sa fie educati ca sa poata sa conduca aceste masini si, ai naibi, au invatat sa foloseasca armele. S-au emancipat. Nu prea mai merge cu „Gura, ca-ti pierzi painea!”. Pe cand, concepte ca „democratie” sau „MTO”… Eeeee! E altceva. Suna intr-un fel. Politicienii nu se mai pot exprima cu „presteaza sclavule!” pentru ca si-ar jigni profund gura-cascatii care ii voteaza si care, tz tz tz, de la o vreme sint din ce in ce mai putini. Si, vorba aia, ce democratie ar mai fi aia cand demosul fie nu voteaza, fie prefera sa iasa in strada si sa-si expuna optiunea politica?
Stiinta de baza a economiei s-a amestecat cu o gramada de domenii din jurul politologiei. In felul acesta ea a ajuns astfel un corp vast de strategii politice acoperite de vorbe goale. Acestea sint, de fapt, o neoscolastica. „Nu exiata bani la buget” sau „De unde scoateti 5 miliarde?” sint formule neoscolastice. Banii ca atare nu au nici un fel de realitate decat in mintea sclavilor, la fel ca propozitiile logice aplicate conceptelor religioase in Evul Mediu. Hartiile alea pot fi oricand tiparite intr-o noapte. Realitatea acestor hartii este, de fapt, insasi munca sclavului, disponibilitatea lui de a produce mai mult pentru mai putin. Sclavul nu mai vrea sa accepte o recompensa mai mica pentru munca lui. Ati vazut, s-au revoltat in 2012 si nu s-au linistit nici in 2013. „Ponto, nu forta nota, ca duci iar tara de pe fagasul ei si toti avem de pierdut!”.
In capitalism, mai nou, furtul social se face in numele „stiintei adevarate”. In Evul Mediu furtul asta se facea in numele lui Isus: „Isus te iubeste fratele meu: hai sa-ti dau o imbratisare si tu-mi dai averea”. In comunism, de exemplu, acest furt se facea in numele marelui materialism dialectic si istoric (!). Ooooooo! Hegel, Marx, Heidegger… Aaaaaa. Da’ ce sa faaaaci!!! Au devenit populari unii ca Wittgenstein, Freud, si au stricat piata… E nevoie de ceva mai concret. Pe la colt de strada inca se mai practica un furt magicist: „daca asta are si asta n-are, care-i aia marcatoare?” Ai riscat si ai pierdut. Sau n-ai stiut si ai pierdut.
Iata, deci, ca scolastica economica poate rezolva problema! Un furt pare mult muuuuult mai elegant daca e facut cu „MTO”, cu „strategii de implementare macroeconomica” sau „prudenta fiscala”. Stiti ma voi ce sint astea? Le-ati studiat ma voi la Harvard sau la Oxford sau chiar la Baia Mare? Nu? Pai sinteti niste prosti baaa! Adica, pardon: nu va pricepeti la economie, domnilor. Ia scoateti ma voi banii sa facem bugetul, (care habar-n-aveti ce e)! Forta! Forta democrata!
Sintagme sau termeni ca „deficit bugetar” sau „MTO”, sau o gramada de multe altele, sint adevarate rugaciuni pe care un credincios si le face pentru spalarea pacatelor. In acest caz, faptul ca Ponta nu a stiut o prescurtare, nu inseamna mai nimic. Poate sa nu stie nici prelungirea prescurtarii, ca tot aia e. Eventual , o astfel de logica deductiva scolastica poate intari siguranta unor intelectuali cum ca sistemul social ar fi un construct filosofic si nu o jungla unde cel puternic il suprima (manipuleaza) pe cel slab. Intentia de a da un aspect stiintific, sistematic si echitabil sistemului social, este chiar o salvare personala pentru acesti oameni, un fel de ceea ce in psihanaliza se cheama rationalizare.
Realitatea politica a scolasticii economistice e una simpla: statul. Nu sint nici pe departe omul care sa ia partea vreunui politician. Apoi, si la noi, politicienii nu mai au puterea decat formal. Cei care conduc sint corporatiile, la fel ca in Occident. A crede ca un politician ar fi mai nociv decat altul, sau mai bun decat altul, inseamna a crede ca politicienii chiar fac ce si-ar dori ei. Ei sint instrumentele magnatilor, PR-ul lor, purtatorii lor de cuvant, absorbantii urii venite dinspre sclavi.
Asa ca cred ca mai bine se pot intelege dedesubturile intalnirii celor doi din urmatorul video:
