Problemele fotbalului romanesc

Am castigat cel de-al treilea meci in grupa F de calificare la Campionatul European de fotbal din Franta de peste 2 ani. Romania a invins cu 2 0 pe Finlanda, la ei acasa; avem 7 puncte , dupa 1 - 0 cu Grecia si 1-1 cu Ungaria. Un debut bun, s-ar zice. Personal, am simtit victoria asta ca pe o infrangere. Jocul nationalei arata rau. Jucatorii au dat totul pe teren impotriva unei echipe incomode si bine pregatita fizic. Pentru asta merita respectul. Insa eu nu mi-aduc aminte sa fi vazut o serie mai slaba de meciuri la nationala. E drept, am crescut cu generatia de aur. Dar se vede de la o posta ca nationala nu mai are vana. Sanmartean e cam singurul jucator care are fata de jucatorii de constructie pe care ii aveam odata. Aparatori inca avem insa de construit – slabe sperante.

Dar hai sa intoarcem putin foaia si sa privim in ansamblu! Nu cumva echipa noastra nationala a fost peste ceea ce sintem noi ca natiune in raport cu altele? Nu discut aici decat aspectul economic pentru ca cel cultural este mai greu de evaluat. (Si, oricum, noi ca natiune nu am oferit istoriei un reper major in cultura.)

Talentul nu mai e suficient pentru fotbalul modern. S-a vazut la ultimul campionat mondial in ce mod strategia germana a sters pe jos cu talentul latino-american. Franta, Belgia, Olanda, Spania (iesita din forma, dar cu acelasi potential) puteau fi in locul Germaniei. E nevoie de programe stiintifice de formare a jucatorilor , de strategii sociale de recrutare a copiilor cu potential, de investitii masive in sport. Ceea ce noi, ca natiune, nu am facut. Si ne-am supara rau pe conducatori daca ar face-o in detrimentul spitalelor, de exemplu. Simtindu-i potentialul de propaganda politica, Ceausescu a investit masiv in sport. Generatia de aur s-a creat de fapt dupa zeci de ani de constructie si investitii. Din pacate, politica lui Ceausescu a neglijat alte domenii; imi aduc aminte de dusul care se rupea odata la 2 luni. Imi aduc aminte de maracinii si albinele care ma chinuiau pentru ca eram nevoit sa joc fotbal descult dupa ce tenisii mei se rupeau la cateva saptamani dupa ce ii cumparasem. Si altele…

Nici tarile inca sarace ale Americii Latine nu fac destule investitii in fotbal, pe aceleasi motive, desi ele se afla in acest moment in plin boom economic. Personal nu as fi de acord cu baze sportive sofisticate si alte astfel de investitii in sport inaintea celor din sanatate. Astfel de investitii se fac in tarile bogate ale Europei, unde sectorul medical este bine finantat. Si s-a vazut in ce mod Europa domina de vreo 20 de ani fotbalul de nationala. Noi nu sintem inca acolo asa ca nici cu sportul nu putem sa ne laudam.

Superioritatea echipelor nationale europene, construite programatic, fata de cele latino-americane, facute in general doar din talent consta, de fapt, in superioritatea unei baze sportive coordonate de un profesor-antrenor fata de o plaja unde niste copii saraci vor sa ajunga cineva si se antreneaza haotic. La 16-17 ani, cand ii vede cineva si ii ia la un club, e deja tarziu pentru ei.



Si astfel ajungem din nou la investitii. Vrem echipa nationala? N-avem cu ce. Copiii nostri mananca parizer ieftin facut din nustiu ce animale mai mult sau mai putin vii sau din produse crescute prin laborator si testate aici. Copiii nostri mananca paine facuta din faina remacinata din paine uscata. Scolile sportive de stat au metode invechite si profesori buni mai curand in facerea de acte decat in rezultate concrete. Si, mai mult decat atat, copiii nostri se apuca de sport pentru ca nu intra la alte licee, sau e mai aproape de casa.

Din pacate, scolile serioase de fotbal costa cam mult, iar cei mai multi parinti nu isi permit astfel de costuri. Plus de asta, educatia fotbalistica programatica a fost afectata de obisnuitele cutume autohtone: locul in echipa se plateste. Nustiu ce gagiu isi duce copilul la astfel de scoala ca sa-l faca Messi. E vreun lider de galerie sau vreun patimas din asta care isi vede copilul ca pe masina si vrea sa arate tuturor ca ce are el e “ceal mai tare , frate! ”. Da bani antrenorului ca sa-l bage in echipa, desi se vede clar ca rezervele sale au randament mai bun. Stiind ca tata “sare cu banu’ ”, micul Messi nu se antreneaza suficient iar pe la 18 ani o cam lasa moarta cu fotbalul si se apuca de gainarii de-ale lui ta’-su. Cei care stateau rezerva in locul lui poate ca au lasat-o s ei moarta, considerand ca meseria de fotbalist e cam riscanta… Iata ca o baza sportiva aratoasa nu e nici ea suficienta pentru performanta.

Mergeam intr-o zi pe o strada din jurul Stadionului National. In fata mea vreo 4 pusti de vreo 15-16 ani de la Steaua (erau in echipament) mergeau spre stadion si se tineau de sotii. Vazand o masina ceva mai rasarita, unul dintre ei a zis in zeflema catre ceilalti : “Ati primi ma asa cadou la 18 ani?”. Au continuat, intrecandu-se cu mistourile. Am vrut sa-i dau o replica pe moment, insa m-am abtinut. La modul cum gandeau, ar fi putut deveni violenti. Si nu pareau prea dispusi sa mai invete si altceva decat mistocareala la adresa caprei vecinului. As fi vrut sa-i spun simplu: “de ce nu te compari tu cu Deulofeu (sau alt tanar de perspectiva din fotbalul mondial)? De ce te compari cu omul simplu care e amator? Hagi se compara cu Maradona nu cu bietul om simplu. In loc sa te gandesti cum sa-l driblezi pe nu stiu ce fundas advers, tu te gandesti sa ai o masina mai tare decat a vecinului pentru ca ti-a ramas tie nu stiu ce frustrare din copilarie pe el peste care nu poti trece…” O gramada de talente autohtone s-au pierdut pentru ca le-a lipsit capra vecinului, sau, ma rog… masina vecinului, cu care sa se compare. Exista, intr-adevar, de la o vreme incoace, scoli de fotbal manageriate de fostele glorii ca Hagi sau Gica Popescu. Poate astea vor schimba fata fotbalului romanesc in 10 -15 ani, daca cei implicati in ele se vor dovedi manageri buni.

N-as vrea sa scot din aceasta ecuatie poate cel mai important factor: publicul. La meciul cu Ungaria, tare a mai crescut nationalismul in el! Despre ciudateniile mentalitatii nationaliste am scris aici: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2013/12/psihopatologia-mentalitatii.html . E ciudat ca, dintre 40 000, de voci care cantau eroic “Trec batalioane romane Carpatii” nu s-au strans nici macar vreo 5 000, acum un an pentru a marsalui macar pe strazile din Bucuresti impotriva terorizarii pungestenilor de catre Chevoneria Romana! Stiu, e mai usor sa te umfli in pene in fata unui adversar mai slab. E mai usor sa aparam Ardealul acum ca nu-l mai ataca nimeni. Doar ca asta e mentalitate de mascul marginal… Masculul marginal e acela care, batut de masculul alfa pentru dreptul de imperechere, sa razbuna si el pe masculii mai tineri sau mai slabi, batandu-i cu mare aplomb, desi miza e 0. A canta “Trec batalioane romane Carpatii” si apoi, peste 5 minute, “Romania: stat plitienesc!” e parte din acest circ: pe de o parte cresc muschii pe tine gandindu-te ca-l bati pe cel mai slab, dar, pe de alta, plangi cu gura pana la urechi ca te bat jandarmii. Nu te prinzi ca “Romania: stat politienesc!” rezulta direct din “Trec batalioane romane Carpatii” ? Nu. Nu-i nimic!

PS: Recent, echipa nationala de sub 19 ani a pierdut cu 9-0 in fata celei similar a Germaniei, gratie unei prestatii excelente a portarului nostru care a reusit sa mai salveze vreo 5-6 goluri gata facute.