Stapani pentru o zi

Tema coruperii institutiei electorale m-a inspirat sa scriu acest articol: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html si sa fac acest film:


Adevarata politica este deciderea de proiecte socio-economice. Cetateanul nu are acces oficial la votarea de astfel de proiecte. Sistemul face orice pentru a-l opri pe cetatean sa voteze proiecte tocmai pentru ca decizia politica sa fie una favorabila mafiotilor si mai putin cetatenilor. Cetateanul poate iesi insa in strada sa-si exprime parerea, cu pretul primirii de bastoane din partea mascatilor, a amenzilor si a altor metode de hartuire si amenintare din partea celor care monopolizeaza deciziile politice. Asa au patit purtatorii de portavoce de la protestele din 2012 si 2013 care si-au „asigurat viitorul” prin tribunale, contestand amenzile abuzive date de jandarmerie pentru exercitarea drepturilor normale, precizate in Constitutie.

Asanumita noastra democratie nu se deosebeste fundamental de sistemele clasice sau totalitariste existente de-a lungul istoriei. Fiecare din acestea a permis libertate unei minoritati elitiste si sclavagism pentru clasele de jos, care le-au sustinut libertatea si luxul celorlalte. Daca socialmente te situezi in clasele superioare, atunci sistemul iti pare democratic; pentru Marc Aureliu un astfel de sclavagism a fost indiciul unei lumi perfecte. Aristotel spunea ca „omul liber” n-ar mai putea fi liber si fericit daca nu l-ar servi acolo niste sclavi. Si, repet, daca am fi in locul lor, probabil ca si noua lumea ni s-ar parea perfecta, ideala.

Pentru a detensiona oarecum starea asta de tensiune intre cele doua categorii sociale, romanii aveau o sarbatoare anuala in care sclavii faceau schimb de locuri cu stapanii. Era mai mult o joaca, desigur. Sclavul, devenit stapan pentru o zi, nu putea sa-si ameninte sau sa se poarte urat cu stapanul sau de drept. Ei bine, cam la fel este si votul din democratiile contemporane: un fel de joaca prin care noii stapani mimeaza egalitatea de sanse si o societate echitabila.

Insa chemarea la urne e facuta pentru cauze neesentiale din punct de vedere politic. Alegerea de presedinte sau de alte functii din acestea artificiale, nu are legatura cu adevarata politica insa creeaza iluzia ca ar fi politica. O astfel de scamatorie e facuta mai intai pentru a-i proteja moral pe cei aflati in topul sistemului sclavagist de vreo urma de vinovatie relativ la imoralitatea sclavagismului. Aceasta vinovatie se poate intoarce apoi catre sclavii nemultumiti cu formule de genul „tu l-ai votat” sau „de ce n-ai votat?”, si astfel se poate obtine un argument in disputa pe prosperitate sociala.

Apoi, nu in ultimul rand, chemarea la urne e facuta pentru a lua pulsul credulitatii sclavului. Daca el e dispus sa mai dea o noua sansa cuiva din protagonistii circului inseamna ca e dispus si sa accepte un job mai greu. Votul este, asadar, un fel de sondaj.

A participa sau nu la acest circ depinde, fireste, de pozitia sociala si scopul pe care fiecare si l-a propus in viata. Daca esti un membru onorabil al claselor superioare, desigur ca vei dori sa votezi un politician cu un caracter mai sobru si cu aspect mai serios, care sa-ti carpeasca tie iluzia ca sclavii care iti sustin statutul o fac datorita „dreptului divin”, adica datorita superioritatii tale ancestrale fata de aceste animalute vorbitoare. Daca esti un corporatist, atunci vei sustine financiar campania electorala a celor care au sanse de castig pentru ca apoi sa-ti ofere legi favorabile sau chiar facute special pentru tine, asa cum s-a intamplat cu legea minelor dedicata special pentru RMGC. Banii pe care ii „investesti” in campanie se vor intoarce mai tarziu atunci cand legile lobitilor tai iti vor permite manevre economice specifice.

La acestia se adauga grosul pesteracilor, a sclavilor care au nevoie de acest vot ca de umbrele proiectate pe peretii pesterii prin care sa comunice si ei in lumea lor obscura, aproape anorganica. Ei voteaza convinsi ca votul lor inseamna puterea de a decide in chestiunile politice. Nu trebuie uitati unii si mai intunecati, cei care voteaza un candidat pentru ca le place zambetul lui sau nu le place fata contracandidatului. Partea proasta e ca sint destui care au pasit in afara pesterii si s-au cam ingrozit de ce au vazut. Astia nu merg la vot sau nu sustin mascarada electorala.

Intreaga mascarada politica contemporana din spatiul civilizat, indiferent de tara, se confrunta cu absenteismul. Problema e ca daca nu se strang 50% dintre votanti, „democratia” nu prea mai seamana a „poporul a ales”; poporul nu poate fi minoritar fata de numarul cetatenilor. Si atunci exista cateva variante. Una este cea de tip Halloween:

Ce coincidenta!

Alta este mita electorala. Daca esti recompensat cu o lingura de ulei si cu doua – trei bobite de zahar, poate esti convins sa-ti misti fundul si sa-ti bagi votul in urna lor. In tarile civilizate se da o zi libera pentru votanti. De fapt votul e pus in zi lucratoare. Asta e cam acelasi lucru cu cadourile pe care le primesc votantii nostri autohtoni, cu diferenta ca, acolo, litrul de ulei si kilogramul de zahar are forma de zi libera datorita bunastarii specifice sporite.

Daca la tara se dau pachete cu cadouri pentru gura-casca, exista un fel de pungi cu zahar si ulei pentru tinerii urbani care n-au avut inca experienta unui job serios, care vor sa se distreze, dar (dupa cum se poate intelege), nu prea au bani: intrarea gratis la concerte, dupa cum se poate vedea aici:


Ei sint o categorie sociala foarte importanta pentru cei implicati in aceasta masinarie a iluziilor politice: ei vor fi absorbiti in piata de munca si storsi sistematic de puteri in asa fel incat, din niste aiuriti cheflangii vor ajunge in 10 ani niste ursuzi aroganti , sau chiar niste aurolaci.

Nereusind sa-i convinga pe majoritari, iata ca noii stapani au decis sa se adreseze si scepticilor prin insulta, pe panouri publicitare , dupa cum se vede mai jos.

Cum eu nu votez, am un raspuns in special pentru varianta cu puta mica:

Actualizare 10 11 2014: Recent, intre turul 1 si turul 2 al alegerilor prezidentiale, profesorii au primit o prima surpriza de 700 Ron.