La comemorarea celor care au fost ucisi in decembrie 1989 erau prezenti doar o mana de oameni pana prin 2011. Iata care era atmosfera in 2011 : http://baldovin.blogspot.ro/2011/12/21-decembrie.html Cea mai trista comemorare mi se pare cea din 2007, in plin apogeu al boom-ului economic cand un puhoi de gura-casca s-au ingramadit ca vitele la bradul unei banci http://baldovin.blogspot.ro/2007/12/bradul-mantuirii-neamului.html insa la comemorarea eroilor n-au fost prezenti decat vreo 30 de oameni. Mi-aduc aminte ca pe undeva prin 2005 sau 2006 pe 21 decembrie strigam neentuziasmat impreuna cu vreo 2-3 oameni „Jos comunismul!” si altele care se strigasera in 1989. La un moment dat se apropie de noi un mustacios nonconformist cu alura de fost hipiot care ne intreaba un pic iritat:
„ – Ati fost in 1989 aici?”
– „Eram mic…”, raspund eu, impaciuitor
– „Ei, eu am fost.” raspunde el ceva mai iritat si apoi continua: „Va place cum traiti?”. Am inceput atunci sa-i vorbesc despre democratie si libertate insa, dupa cateva cuvinte, el deja se departa lasand in urma urmatoarele cuvinte: „O meritam. Noi am vrut-o.”
„Uitarea” eroilor din 1989 se datoreaza unei mentalitati cinice. Cei mai multi romani, cei din clasele de jos, dezavueaza protestatarii pentru faptul ca acestia li se par niste tradatori. In ciuda cresterii evidente a nivelului de trai, a diversitatii produselor si a unei oarecare libertati de exprimare in plus fata de dictatura, majoritatea romanilor din clasele de jos considera de mult timp ca traiau mai bine pe timpul dictaturii. De asemenea, destui superiori social traiau mai bine atunci. Pulverizarea familiilor odata cu muncitorii imigranti in Occident si dificultatea de construire sau cumparare a unei locuinte pun in balanta negativa drepturile castigate dupa 1989. Dar asta nu e vina celor care au avut curajul sa se impotriveasca tiraniei. E propria noastra vina ca nu am stiut sa tinem capul sus si am acceptat umil un raport nefavorabil intre munca si banii castigati. E propria noastra vina ca nu am stiut sa iesim masiv in strada timp de 20 de ani si sa ne cerem drepturile. Si, mai ales, e propria noastra vina ca nici acum, in ceasul al 12-lea nu am fost in stare sa iesim decat vreo 20 000 de oameni (protestele antiRMGC din 2013). Ma astept sa nu iasa in strada taranul ce cultiva ogorul si are un stil de viata conservator si traditional. De el depinde viata lui. Dar tu oraseanule, cand ai decis sa traiesti in civilizatie trebuia sa sti ca de tine depinde viata ta. De modul in care tu sti sa iti negociezi munca si in care iti pastrezi vigilenta fata de cei ce tind sa iti restranga drepturile. Daca ai un stil de viata conservator mai bine te duci la tara si traiesti sanatos. Daca nu faci un efort de viata mai buna si de ridicare a fruntii, atunci nu ai ce cauta aici pentru ca te macina capitalismul.
Din fericire, acest cinism incepe sa se diminueze. In ultimul timp situatia incepe sa se schimbe. Aseara, pe la ora 19 30 erau prezenti cam 1000 de oameni. Inca foarte putini in raport cu cati ar trebui sa le multumeasca sau sa le cinsteasca eroismul de a se impotrivi tiraniei. Dar, prezentii si-au aratat adeziunea fata de idealurile lui decembrie 1989, astfel incat se poate spune ca, prin prezenta noastra, cei ce au pierit atunci s-au reintors printre noi si au retrait acele momente. Sper ca trendul sa fie ascendent si, in anii urmatori, tot mai multi romani sa fie prezenti in Piata Universitatii pe 21 si 22 decembrie. Nu ne-am putut lupta in trecut cu marile imperii care ne-au atacat. Insa din cand in cand am ripostat si noi si astfel am rezistat. Stramosii nostri s-au luptat cu tiranii straini si, in 1989, niste curajosi s-au luptat cu un tiran roman. Ne ramane noua rolul de a ne lupta cu urmatorii tirani care, din pacate, continua sa existe si sa se nasca. Daca nu ii comemoram pe curajosii din 1989 inseamna ca nu mai avem onoare si demnitate sa luptam cu tiranii prezentului. Altfel vom fi doar niste carpe ale istoriei.
